Work life choices

Cătălina Oana Curceanu - „În cercetare nu există orar de lucru, ci doar bucuria descoperirii”

Daniela Palade Teodorescu › Mie, 2018-06-27 14:59
S-a născut și a crescut în orașul Sfântu Gheorghe și e pasionată de mecanica cuantică și de calculatoarele cuantice, despre care vorbește cu o însuflețire cum rareori găsești în turnul de fildeș al oamenilor de știință. Numele doctoriței în știință Cătălina Curceanu se află pe lista celor mai buni cercetători ai momentului, întocmită de Universitatea Wollongong din Australia. A câștigat premiul „Women in Physics Lecturer”, oferit de Institutul Australian de Fizică, şi premiul „Science and the Big Question”, oferit de Fundația John Templeton, care finanțează cele mai bune proiecte de cercetare la nivel internațional, axate pe probleme științifice de maximă importanţă.

Când ați plecat din România și de ce?

Am plecat din România în 1991, cu o bursă de studiu, tocmai la Institutul de cercetare de la Frascari. Bursa era pentru trei luni și în cadrul acesteia participam la un experiment – OBELIX, în laboratorul CERN de la Geneva –, studiam așa-numiții mezoni exotici. După această primă bursă de studiu am continuat investigațiile în domeniu, la început cu alte burse de studiu, după care cu diverse contracte de cercetare. În anii care au urmat am propus diverse experimente și, în urma mai multor concursuri, am obținut o poziție de staff la Frascati; la ora actuală, am propriul grup de cercetare, care efectuează experimente de fizică nucleară și fizică cuantică.

„Galaxiile din univers sunt precum celulele în organism. există galaxii enorme, cu mii de miliarde de stele, și altele care conţin mult mai puţini aştri. una dintre întrebările fundamentale în astronomie este legată de naşterea şi de evoluţia acestor structuri în univers.” De unde această fascinație pentru fizică și univers?

De când aveam 10-12 ani, îmi plăcea să citesc cărți de astronomie și de știință. Mi se părea minunat faptul că reușim să studiem și să înțelegem Universul și mi-am dorit încă de la început să particip la această minunată aventură. Profesorii pe care i-am avut, atât în școala generală de la Sfântu Gheorghe, cât și la Liceul de Matematică și Fizică nr. 4 de la Măgurele (București) au avut un rol deosebit de important – m-au îndrumat și încurajat. Părinții, familia, mi-au fost alături. Eu cred că orice copil este fascinat de știință în mod natural.

Cătălina Oana Curceanu este prim-cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, în cadrul Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia). Referințele despre această cercetătoare sunt destul de puține în România; prima dată am aflat despre ea la conferința TEDx din Brașov.

Cine au fost mentorii dv.?

Nu am avut cu adevărat mentori. Am avut dascăli foarte buni și pricepuți; am citit cărți de știință și am studiat cu multă pasiune și curiozitate. De la fiecare dascăl am învățat câte ceva, și nu doar fizică și matematică, ci și istorie, literatură sau geografie.

Cum ați descrie școala de fizică din România?

Pot vorbi în cunoștință de cauză doar despre școala de fizică din România de la sfârșitul anilor ’80 – când am absolvit Facultatea de Fizică din București. La vremea respectivă era o școală foarte serioasă, cu profesori foarte buni și care oferea o pregătire la nivel înalt, cu nimic mai prejos decât școlile de profil din alte țări.

Dar cea din străinătate?

Străinătatea este mare! Pot doar să compar școala din București cu cea de fizică din Italia, mai precis cu cele trei universități din Roma, pe care, după atâția ani, am ajuns să le cunosc bine. Ca nivel de pregătire, ambele școli (cea din România anilor ’80 și cea italiană) oferă o instruire foarte bună în competiția la nivel internațional.

Cum e viața de cercetător dintr-o țară care își prețuiește talentele?

Este o viață trăită la maximum: pregătirea și desfășurarea experi¬mentelor – în competiție, dar și în colaborare cu alte grupuri din întreaga lume – necesită o dăruire totală. Nu există orar de lucru și de cele mai multe ori lucrez și în weekend. Bucuria descoperirii însă nu are preț! A înțelege pentru prima dată un anumit fenomen sau a efectua pentru prima oară o măsurătoare importantă îți dă o emoție unică. De la particule la Univers, avem încă atâtea lucruri de înțeles și de descoperit!

Cum ați încuraja un tânăr cercetător din România să nu plece din țară?

Nu l-aș încuraja să nu plece din țară! Dimpotrivă. În cercetare, este extrem de important să lucrezi cu mai multe grupuri în diverse laboratoare în întreaga lume. Doar așa ajungi la vârf!

Aveți discipoli români în Italia?

Da, în grupul pe care îl conduc sunt alți trei cercetători din Ro¬mânia extrem de talentați, care lucrează cu mine.

Ceea ce-i lipsește României nu sunt cercetătorii care să nu plece din țară, cât faptul că România nu atrage cercetători străini care să dorească să facă cercetare în România.

Ce vă lipsește cel mai mult din România?

Familia! Mi-ar plăcea să îi văd mai des pe cei dragi.

Poate fi cercetătorul un lider? Dacă da, în ce fel?

Sigur că poate fi! Nu doar în știință – unde, prin definiție, anumiți cercetători devin lideri –, ci și în societate, atunci când se implică în problemele comunității, de la educație la schimbările climatice, de la politica de integrare la cea de dezvoltare economică și socială a unei țări. În ce fel? Prin participarea la viața socială și nu doar la cea științifică, prin luarea de poziții în diverse domenii și prin promovarea valorilor universale ale științei și ale metodei științifice.

Care a fost esența discursului dv. la TEDx?

Cât de important este să investim în știința fundamentală – întrucât este cea care dă formă viitorului. În mod specific, în noile tehnologii și cercetări cuantice care vor da naștere la calculatorul cuantic. Acesta, la rândul lui, ar putea avea un număr enorm de aplicații, de la realitatea virtuală și medicina personalizată, la analiza Big Data și simularea proceselor care au loc în creier. Mesajul meu de bază, însă, era legat de importanța finanțării cercetării fundamentale – cea care are drept obiectiv înțelegerea Universului, a stelelor și a găurilor negre, de exemplu. Curiozitatea este adevăratul motor al progresului!

În ce condiții ați reveni în țară? Ați auzit de inițiativa RePatriot?

Din câte am aflat de pe internet, este vorba despre afaceri în România. Ei bine, eu nu fac afaceri, ci cercetare fundamentală – nu mă interesează această inițiativă. M-ar interesa să știu cât de mult investește România în cercetarea fundamentală și în ce sectoare! Cu ce obiective și cu câtă seriozitate. La ora actuală, coordonez un grup de cercetare important aici, în Italia, așadar nu am motive să revin în țară. Nu știu în ce condiții aș reveni, întrucât ar trebui să mi se ofere posibilități de cercetare cel puțin la fel de bune precum cele pe care le am în Italia.


 

Acest material a fost preluat din Revista CARIERE no. 248. 
 
 
 
Pentru detalii legate de abonare, click aici. 

 
 
 
 
 
 .


0 comentarii 1004 vizualizări

Comentarii

Adăugati comentariu

CAPTCHA
Introduceti codul din imaginea alaturata

Ne dorim ca toate comentariile care au loc pe portalul Cariere sa fie inteligente si interesante. Pentru a ne asigura ca scrieti la obiect, toate mesajele vor fi citite de catre editorii nostri si ar putea fi editate ca sa intruneasca criteriile noastre de claritate, lungime, si relevanta.

Noi cerem sa se respecte urmatoarele.
1. Fara anunturi de vanzare de produse sau servicii. Haideti sa mentinem aceasta zona ad-free.
2. Fara atacuri la persoana. In aceste conversatii dezbatem si criticam idei, nu pe oamenii din spatele lor.
3. Fara postari multimedia. Sunteti liberi sa le mentionati dar nu incercati sa le postati aici.

Toate textele devin proprietatea Cariere in urma publicarii dar editorii nu se fac raspunzatori pentru opiniile pe care le vehiculeaza autorii lor.

 
 
 
 
 
 
n/a

Urmărește Revista CARIERE

Abonează-te la newsletter