Oameni care ne inspiră

Tânărul de 26 de ani care a făcut facultatea în Londra și s-a întors în țară pe o poziție-cheie într-o organizație globală

Constantin Pescaru › Mar, 2018-01-23 14:00
A mers la facultate la Imperial College of London, dar a decis să se întoarcă în România pentru un job "out of the ordinary", care îi oferă constant provocări. Revista CARIERE a stat de vorbă cu Dan Demeter, care la 26 de ani ocupă o poziție-cheie într-o organizație globală.

Dan Demeter este Security Researcher în echipa globală de cercetare și analiză a Kaspersky Lab și lucrează în cadrul acestei companii din 2014. Munca lui este axată în principal pe dezvoltarea de sisteme de informații despre amenințările cibernetice, procesarea de big data și crearea de noi tehnologii care să combată amenințările cibernetice avansate.

CV-ul său este așadar impresionant, așa că am dorit să aflăm care este povestea acestui tânăr român care a lăsat străinătatea pentru a lucra în țara noastră, ce l-a determinat să se întoarcă, care sunt valorile după care se ghidează în viață și cum arată piața de IT din România.

Cum a ajuns să studieze în Londra

Dan Demeter recunoaște că decizia de a se înscrie la facultate în Londra nu a fost îndelung pregătită, ci pur și simplu a vrut să aibă parte și de o altfel de experiență de învățare.

"Am aplicat în ultima săptămâna, am vrut să văd cum e. Iniţial nu mă gândeam că o să plec. Nu m-am pregătit în mod special pentru adminterea de acolo, oricum mă inscrisesem și la Universitatea Politehnică din București", mărturisește tânărul.

Dan a fost admis la Imperial College of London, una dintre cele mai prestigioase universități din Marea Britanie. "Au fost patru ani de studii. În primul an, cursurile au fost făcute în așa fel încât să ne aducă pe toți la același nivel, pentru că fiecare student avea un background diferit și veneam din diferite părți ale lumii", explică acesta. De exemplu, li s-au predat noțiunile de limite și integrale, pe care el le știa din liceu, dar alții nu aveau cunoștințe atât de aprofundate pe acest subiect.

Apoi au învățat un limbaj nou de programare. "Ne-au pus pe toți pe un limbaj nou, care e funcțional, Haskell se numește. Era o chestie nouă pe care trebuia să o învățăm toți. Practic, ne-a băgat pe toți în aceeași oală. Asta a fost în primul trimestru, apoi am făcut și alte limbaje de programare, C++, Java și așa mai departe, dar tot așa, de la zero ne-au fost predate", explică Dan.

Drept urmare, el susține că primul an este un pic mai lejer pentru studențîi din România, căci la noi la liceu se predau chestiuni destul de avansate față de alte părți.

"Apoi intri în pâine în anii 2 și 3, iar anul 4 e cel de master. Mi-a plăcut experiența, a fost super faină și o recomand oricui", precizează tânărul.

Dan a fost foarte încântat de colectivul de acolo, căci a întâlnit oameni deștepți, talentați și profesioniști. În plus, nu s-a simțit stigmatizat pentru faptul că este român, așa cum am putea avea tendința să credem, căci era vorba de o comunitate globală, formată din studenți proveniți din diverse colțuri ale lumii, așa că naționalitatea nu prea conta. Conta însă mai mult cât de dedicat erai studiului, dorinței de a învăța și de a reuși.

"Am apreciat colectivul, în mare parte m-am înțeles bine cu toată lumea. Situația nu era așa cum era prezentată la știri. Campusul este practic un oraș în oraș, fiind plasat în centrul Londrei . Nu prea ieșeam din campus, pentru că viață de student se învârtea în jurul campusului, acolo erau căminul, facultatea și laboratoarele.

Mulți studenți veneau din afara Marii Britanii, deci și ei erau expați, au trecut prin aceeași chestie ca mine, cu mutatul în altă parte, așa că nu era o stigmatizare că 'vai, ești român'. Și atunci nimeni nu te arată cu degetul că ești român sau ceva. Englezi erau doar 20% din clasa mea, cei mai mulți erau chinezi în anul meu (cam 50%), apoi polonezi, ciprioți și alte națiuni. Noi eram 15 români din 140 de oameni în primul an, iar de la liceul meu erau 6. A fost ok, mergeai în laborator și auzeai vorbindu-se română. Era o comunitate internațională și nimeni nu zicea nimic", explică Dan.

Nici la profesori nu a contat naționalitatea. "Oamenii care vin și se mută dintr-o altă țară fac un efort, așa că nu îți permiți să îți bați joc, majoritatea se străduiește să facă treaba bună. Românii pe care i-am văzut acolo erau foarte buni. Mulți au plecat însă, inclusiv în SUA, eu nu mai știu decât doi români care s-au întors în țară, în afară de mine. Vorbesc de cei din anul meu", continuă Dan.

De ce s-a întors totuși în România?

Dan, care deține o diplomă de master în inginerie software, putea să rămână în Marea Britanie fără probleme. Joburi existau acolo, căci facultatea oferea oportunități să poată merge cam la orice firmă de IT. Pentru cele mari, că Google sau Facebook, trebuie să te pregătești puțin, dar intri dacă vrei.

"Eu am zis că vreau ceva mai challenging, să fie o provocare pentru mine, nu voiam o chestie banală. Trebuia să fie ceva care să mă provoace, să fie ceva care să mă stimuleze. Eu am făcut un internship la Kaspersky, am lucrat cu ei și pe timpul facultății, în anul doi. Mi s-a părut interesant domeniul lor de activitate, cu viruși etc. Era perioada 2010, când apăruseră Stuxnet, apoi a fost Edward Snowden cu leak-urile de la NSA, a fost o perioada faină. Au fost nişte ani de glorie. Erau alte vremuri, tehnologia nu era neapărat mai proastă, ci nu aveam destul unelte, nu se creaseră, tehnologia nu ținuse pasul ca să ne ajute să ne creăm tool-urile necesare.

Am făcut un internship, mi-a plăcut, iar apoi am zis 'stai puțin: eu vreau să învăț foarte multe' și m-am gândit unde pot să învăț cel mai bine. La acea vreme, când am căutat un job în securitate cibernetică, majoritatea firmelor avea câte un loc într-o echipă, adică lucrai într-o echipa mai mică, la produsul lor mai mare... și aia era. Așa că am ales să mă întorc în România, la Kaspersky, care mi-a oferit o poziție în departamentul global de cercetare și dezvoltare", explică Dan.

Practic, el face parte din echipa care se ocupă de 1% din atacurile cibernetice, cele targetate, foarte sofisticate, complexe sau care acţionează asupra guvernelor.

Ceea ce e interesant la domeniul securității cibernetice este că nu contează prea mult vârstă, ci sunt mai importante cunoștințele tale, pe care le poți dobândi fie la facultate, fie la job, fie să le înveți singur.

"Contează ce știi și poți afla chestiile astea încă din liceu. Chiar nu contează vârstă, ci ce experiență ai acumulat. Dacă vrei să înveți și să faci chestia asta, nu e nevoie neapărat de facultate, dar evident că studiile reprezintă un plus. Totuși, ai oportunități indiferent de background", susține tânărul.

Educația despre Net este lacunară

Românii nu prea știu cum stă treaba asta cu navigarea pe Internet și nu sunt destul de conștienți de pericolele care îi pândesc.

"Educația oamenilor despre Internet e lacunară, în mare parte pentru că au fost luați cu valul, au fost surprinși de accesul facil la Internet și nu a fost o informare corectă de la începuturi. Internetul a venit și s-a răspândit foarte repede în România anilor 2000, intrai pur și simplu pe Net, fără să îți spună nimeni de pericolele posibile. L-am luat ca atare.

Eu cred că ar trebui să fie o educație despre folosirea Internetului încă din școală. E important să înveți și despre parole, și despre securitatea conturilor, dar cazurile de oameni care profită de pe urma copiilor, care vorbesc, se întâlnesc și îi manipulează să facă diverse lucruri, să trimită poze cu ei, asta mi se pare o prioritate. Acum au Facebook la 13 ani, părinții nu pot să îi supravegheze non-stop și nu știu că există tool-uri care fac aceste lucruri. Asta mi se pare mai important, o educație pentru copii în sensul asta, căci există riscul să fie exploatați. Oameni rău intenționați că să profite de pe urmă copiilor sunt foarte mulți. Tocmai de aceea ar trebui o educație pe mai multe paliere. De exemplu la TIC ar putea să se facă măcar un awerness despre aceste lucruri, măcar să se vorbească despre astfel de pericole", susține Dan.

Perspective de dezvoltare

În România, outsourcing-ul e la putere, cel puțin deocamdată. E clar că avem potențial, dar care ar trebui să fie direcția de dezvoltare pentru talentele din zona IT? Ei bine, Dan crede că răspunsul îl reprezintă startup-urile. De ce? "Mi se pare că românii sunt mai bine pregătiți, au potențial să creeze chestii faine și deștepte, iar finanțări vin, inclusiv din extern. De asemenea, nu e musai să lansezi produsul în România, ci poți să îl lansezi în afară. Acestea sunt avantajele startup-urilor", susține Dan.

Ideea este că este uneori mai profitabil să îți promovezi un produs în străinătate, căci în alte țări dezvoltate există o alte mentalitate, dar și un alt nivel al puterii de cumpărare.

Iar noi mai avem un dezavantaj important. "Mulți români nu au bani să își cumpere mâncare, să zicem, dar au acces la Internet și un calculator acasă, deci nu vor plăti pentru anumite servicii, ci vor încerca să folosească Netul pentru chestiile gratuite. Încă nu am ajuns la mentalitatea aceea de a cumpăra servicii – căci ne împiedică și situația financiară - dar încetul cu încetul, cel puțin în zonele dezvoltate, în orașele mari, ne îndreptăm într-acolo. E clar că atunci când nu ai nevoile elementare acoperite, nu ai cum să dai bani pentru așa ceva", punctează Dan.

Lui îi place în România, căci sunt mulți oameni faini, talentați și deștepți, iar mediul e oarecum asemănător cu cel din Londra. Cu o mare diferență: din păcate, nu sunt foarte multe întâlniri, meet-up-uri, așa cum era în capitala UK, dedicate networking-ului.

În orice caz, Dan este dovadă vie că oameni talentați și merituoși aleg să se întoarcă în țară pentru a se dezvolta în carieră.

0 comentarii 1635 vizualizări

Comentarii

Adăugati comentariu

CAPTCHA
Introduceti codul din imaginea alaturata

Ne dorim ca toate comentariile care au loc pe portalul Cariere sa fie inteligente si interesante. Pentru a ne asigura ca scrieti la obiect, toate mesajele vor fi citite de catre editorii nostri si ar putea fi editate ca sa intruneasca criteriile noastre de claritate, lungime, si relevanta.

Noi cerem sa se respecte urmatoarele.
1. Fara anunturi de vanzare de produse sau servicii. Haideti sa mentinem aceasta zona ad-free.
2. Fara atacuri la persoana. In aceste conversatii dezbatem si criticam idei, nu pe oamenii din spatele lor.
3. Fara postari multimedia. Sunteti liberi sa le mentionati dar nu incercati sa le postati aici.

Toate textele devin proprietatea Cariere in urma publicarii dar editorii nu se fac raspunzatori pentru opiniile pe care le vehiculeaza autorii lor.

 
 
 
 
n/a

Urmărește Revista CARIERE

Abonează-te la newsletter