Oameni care ne inspiră

Marius Persinaru - Un munte de optimism

Rodica Nicolae › Joi, 2006-11-16 01:00

Ar citi non-stop. Il venereaza pe Patapievici. L-a descoperit pe Radu Paraschivescu si asculta muzica culta. Recunoasteti ca nu e un portret standard pentru un CEO. Si totusi, despre un director general este vorba: Marius Persinaru, General Manager la Xerox Romania si Republica Moldova. Ce ar mai fi de spus? Practica un leadership intuitiv... dar si asta e ceva aparte.

marius-persinaru

Am inceput discutia cand inca nu se stinsesera ecourile productiei TV "Mari Romani". N-am pierdut ocazia sa-l intreb pe Marius Persinaru care a fost alegerea sa. Raspunsul a venit imediat: "Cuza"! Motivele preferintei sale? Pentru ca e roman si pentru ca a fost generatorul celei mai radicale schimbari in bine a tarii noastre (legea invatamantului, desfiintarea iobagiei, reforma administrativa si militara, institutiile culturale etc.). In opinia lui Marius Persinaru, si acum avem mare nevoie de o schimbare radicala, fara de care am ramane in continuare balcanici, desi vrem sa fim europeni.

La ce schimbare radicala va referiti?

As spune in mentalitate, dar e mult prea vast. Noi, ca popor, suferim de o boala cu un diagnostic clar: avem o mare lipsa de respect pentru lege, reguli, procese si proceduri. Lucru care ii sperie pe straini. Eu lucrez pentru o corporatie americana si imi vine greu sa-i explic unui american de ce in Romania se incalca procedurile. Nu poate intelege. Noi avem o alta cultura. Daca exista o lege, cautam portita ca sa o evitam.

Acum vorbeste inginerul din dv.? Daca erati pictor, tot asa ati fi gandit?

Eu, structural, sunt inginer si vorbesc din punctul de vedere al structurilor. Nu spun ca trebuie sa respecti regulile orbeste, dar, daca exista o procedura pe care trebuie sa o urmezi, urmeaz-o. Daca te deranjeaza, fa ce trebuie ca s-o schimbi, dar nu o incalca. Se poate intampla sa fii nevoit sa te abati de la regula in vigoare daca te incurca in proces. Aici intervine asumarea responsabilitatii. Ceea ce inseamna sa comunici, sa duci pana la capat ce ai inceput si sa verifici daca cel care vine dupa tine nu are de suferit. Pentru ca fiecare este raspunzator de o parte din proces si, din ceva care la inceput se numea flexibilitate, poate iesi haos. Amintiti-va cum e la semafor... Cred ca asta e principala regula pe care ar trebui sa o invatam. S-ar putea ca intrarea in Uniunea Europeana sa ne forteze sa ne schimbam mentalitatea. Lumea e mult mai mica decat era acum zece ani. Eu asa simt.

Unde erati acum zece ani, cand lumea vi se parea mult mai mare?

In Arexim, unde intrasem in 1991, prin primavara. Inca nu se vindea nimic. Se facea doar service la copiatoarele Xerox de prin tara. Dupa ce am ajuns acolo, au aparut si primele vanzari. Nu datorita mie, pentru ca eu, ca manager de logistica, ma ocupam de altceva. Tin minte ca printre intaile mele misiuni in Arexim am avut de scos din vama primele copiatoare importate in Romania de un distribuitor roman. A fost o aventura fantastica. Nu aveam idee ce inseamna sa scoti ceva din vama. Dar nu cunosteam nici copiatoarele si cu atat mai putin logistica. Numai ca eu sunt un om norocos. Am convingerea ca orice mi se intampla este spre binele meu.

Ati acceptat "imersia" in necunoscut?

Da. Si am fost bucuros sa constat dupa un timp ca ceea ce credeam eu ca e logistica chiar aia era. Am invatat. M-a ajutat si structura de inginer. La vremea respectiva, toata lumea invata. Si din cauza asta spun ca am avut noroc. Nici unul dintre membrii echipei nu stia nimic. Dar entuziasmul era fantastic. Faceam de toate, ce era nevoie. Mi-aduc aminte cat m-am chinuit impreuna cu un alt coleg sa scoatem din subsolul unei cladiri, unde se afla depozitul firmei Xerox, un copiator de planse. Scara metalica avea o inclinatie de cel putin 70 de grade, aproape cadere libera. Era greu sa te tii in picioare pe ea si fara nimic in mana. Or, noi trebuia sa scoatem la lumina zilei un copiator urias, de vreo 3 m lungime si 60 sau 70 de kg... Au fost multe aventuri si grele. Vreo trei-patru ani nu am ajuns acasa sambata, de exemplu. Asta si pentru ca treaba mergea ingrozitor de bine. Tin minte ca erau perioade cand nu aveam ce vinde. Se vindea tot. Ajungeam sa refuzam. Ca sa va puteti imagina absurditatea situatiei, uneori ne inchideam in birou ca sa scapam de solicitari. A fost o perioada de pionierat fantastica.

Care a trecut... Areximul a fost achizitionat de Xerox. V-ati implicat direct in proces?

Da, pentru ca eram actionar in Arexim si pentru ca faceam parte din echipa de management, ca Logistic Manager. Am fost implicat in multe lucruri, daca tinem cont ca tranzactia a insemnat achizitia stocurilor, a clientilor, a creantelor si, evident, a oamenilor. In Arexim, deciziile nu se luau decat in urma discutiei si analizei in cadrul echipei de management. Practic, discutam viitorul nostru. Lumea avea mentalitatea ca de acolo vom iesi la pensie. Va imaginati asa ceva astazi?! Atunci, spiritul de antreprenoriat era foarte puternic, noi ne simteam parte din grup. Eram ca o familie. Exista chiar ideea sa ne mutam cu familie cu tot in cladirea in care lucram. Era un spirit foarte frumos... Lumea s-a schimbat. Lipseste doza de romantism de atunci. Totul s-a mutat spre eficienta. La capitolul sentimente s-a pierdut... Sigur ca depinde de noi sa echilibram balanta, pentru ca si daca te muti de partea eficientei, pierzi. Viata devine foarte anosta daca nu-ti mai place sa o traiesti. Iar sa-ti placa sa traiesti nu inseamna doar munca.

0 comentarii 5308 vizualizări
 
 
 
 
n/a

Urmărește Revista CARIERE

Abonează-te la newsletter