Oameni care ne inspiră

Dan Perjovschi. Ce e dincolo de linie?

Daniela Oancea › Mar, 2013-07-23 10:03

La finele lunii trecute, la librăria engleză Anthony Frost, Dan Perjovschi lansa două cărţi. Una dintre ele, un album de artă – Behind the line, editat de Plymouth University Press. Celălalt, Temporary yours – o carte de artist, editată de Idea Cluj, care face antologia „ştergerii, distrugerii sau repictării” artei lui Perjovschi pe toate meridianele şi sub toate formele. Behind the line a necesitat o muncă infernală. Au fost mii de fotografii de selectat, al căror autor trebuia identificat. E un album dublu: o parte a lui Dan, şi cealaltă a Liei Perjovschi. La mijloc, un proiect comun.

Lia Perjovschi este un artist conceptual, care face instalaţii complexe ce ţin de cercetare şi acumulare intelectuală. Arhive, time-line- uri, diagrame, mind maps. Ea s-a ocupat de „logica apariţiei” albumului Behind the line, pagină cu pagină. „De fiecare dată când citeşte o carte, face un rezumat sub forma unei diagrame, care devine obiect în expoziţia de artă. Lia lucrează cu time-line-uri, cronologii şi tot ea a avut grijă ca succesiunea din carte, fotografiile şi cercetările ei să curgă firesc.”

Dan nu are timp de sortări şi catalogări. Practica lui constă în a desena „direct pe arhitectură”. Modelul cel mai simplu e să deseneze pe pereţii albi, cu marker negru, sau pe pereţi negri, cu cretă. Sau pe ferestre. Aşa se face că nu el, ci mai degrabă tehnica în care lucrează a organizat felul în care apare în carte. Autorul albumului, David Crowley, şeful Catedrei de Critical Writing de la Royal College of Art din Londra, „i-a citit” pe ambii artişti într-un anume fel şi a alcătuit câte o prefaţă pentru fiecare, iar publisherul a ţinut cont de viziunea autorului când a organizat lucrarea.

Un comentator al realităţii

Dan şi Lia Perjovschi au intrat în şcoala de artă de la 10 ani, au făcut liceul şi facultatea de arte, în total vreo 12 ani de studii în domeniul artistic. Au căutat să se elibereze creativ de sistemul comunist, „represiv şi cenzurat” atât prin felul în care lucrau, cât şi prin locul unde alegeau să lucreze. „Lia făcea «performanţă» acasă, şi eu eram singurul vizitator cu aparatul foto.” Cândva, în 1988, Dan a împachetat pereţii apartamentului de la bloc, din Oradea, în hârtie şi i-a desenat. „Pe vremea aceea, în comunism, eram scoşi din istoria artei şi nu ştiam ce se întâmplă în lume. Nu puteam încadra ceea ce făceam noi ca pe o «instalaţie» sau «performanţă», experimentam.”

După schimbarea de regim, de cum a avut libertatea să spună ce vrea, Dan şi-a găsit un spaţiu de expresie mai interesant decât orice galerie – oricum, i se păreau toate plictisitoare – la Contrapunct, revista tinerilor scriitori. Ziarul i-a plăcut din totdeauna, ca materialitate, şi a început să facă ilustraţie alb-negru pentru articole. „Trebuia să translez textul în imagine şi aceea a fost un fel de şcoală pentru mine.” Pe urmă a fost invitat să facă ilustraţia pentru numărul aniversar (100) al Revistei 22 şi de atunci a rămas în redacţie.

În timp, pentru că i s-au oferit şi alte spaţii de lucru, din ce în ce mai mari, desenele au crescut şi au devenit mai radicale. Ceea ce desena în ziar şi ceea ce făcea prin galerii s-a unificat într-un stil. Linia a devenit mai groasă, mai aproape de graffiti. A început să deseneze „direct pe arhitectură” în 1995, iar primul proiect mai clar conturat a fost în 1999, la Bienala de la Veneţia, când a desenat direct pe podeaua pavilionului.

„Oamenii călcau peste desene şi începeau să se şteargă. Eu n-am intenţionat asta, dar, pentru că s-a întâmplat, am acceptat, şi la sfârşit mi s-a părut chiar interesant.” Tuturor li s-a părut interesant. Anul ăsta, nişte balerini refac cu corpul lor toată istoria Bienalelor de la Veneţia. „E un fel ieftin şi radical de a face artă. Aşa am făcut şi eu atunci. Ieftin, cu markerul – numai eu din Est îmi puteam permite.”

Succesul românului Perjovschi peste hotare a venit din aproape în aproape. Cineva l-a văzut la Bienala de la Veneţia că a desenat pe jos, şi patru ani mai târziu l-a invitat într-un show zicând: „Te-am văzut atunci, dar numai acum te-ai potrivit”. La show, l-a văzut Kasper König şi l-a invitat la el în muzeu. Acolo l-a văzut Charles Esche şi aşa a ajuns la Bienala de la Istanbul din 2005. Atunci l-a văzut cineva de la Museum of Modern Art din SUA şi tot aşa. „Te vede o dată şi încă o dată, şi încă o dată şi după trei vizionări te ia.”

Artă în spaţiul public

„Primul proiect masiv, de care am fost sigur că e «limba mea», a fost în 2003, în Germania.” În Germania, fostele mine de cocs au fost transformate în spaţii de expoziţie. La Essen, a desenat cu creta pe peretele unei mine, timp de patru luni. „Erau spaţii gigantice, aveau 9 pe 9 înălţime, numai pereţi negri. A trebuit să desenez brutal, pe peretele ăla negru, pe care nu poţi să faci fineţuri cu linia. Trebuia să fii foarte dur, foarte clar, ca să poţi comunica. A fost ca un pumn în faţă.” În 2005, a primit o cameră enormă la Muzeul Lwdvig din Köln, cel care adăposteşte cea mai mare colecţie de artă pop din afara Statelor Unite.

În 2007, la The Museum of Modern Art (MoMA), în SUA, a fost invitat să deseneze chiar în miezul muzeului, în holul central. Peretele pe care a lucrat urcă pe şase niveluri. A desenat timp de câteva zile, de faţă cu vizitatorii, comentariile sale grafice legate de contextul politic şi social, ca un fel de „performanţă”. „Am fost the monkey on the wall – maimuţa pe perete. Lumea se uita la mine în timp ce desenam. Poate nu atât ce, dar mai ales cum desenam a fost mai important.”

Până la Perjovschi, acolo fuseseră expuse picturile americanului CY Twombly, dar care se pierdeau în spaţiul gigant şi „ajungeau să arate ca nişte bombonici”. Proiectul lui Dan a „angajat spaţiul” şi, odată cu el, locul – altădată o sală de trecere „din lipsa de inspiraţie a curatorilor”. – a devenit „galerie”.

0 comentarii 6271 vizualizări

Comentarii

Adăugati comentariu

CAPTCHA
Introduceti codul din imaginea alaturata

Ne dorim ca toate comentariile care au loc pe portalul Cariere sa fie inteligente si interesante. Pentru a ne asigura ca scrieti la obiect, toate mesajele vor fi citite de catre editorii nostri si ar putea fi editate ca sa intruneasca criteriile noastre de claritate, lungime, si relevanta.

Noi cerem sa se respecte urmatoarele.
1. Fara anunturi de vanzare de produse sau servicii. Haideti sa mentinem aceasta zona ad-free.
2. Fara atacuri la persoana. In aceste conversatii dezbatem si criticam idei, nu pe oamenii din spatele lor.
3. Fara postari multimedia. Sunteti liberi sa le mentionati dar nu incercati sa le postati aici.

Toate textele devin proprietatea Cariere in urma publicarii dar editorii nu se fac raspunzatori pentru opiniile pe care le vehiculeaza autorii lor.

 
 
 
 
n/a

Urmărește Revista CARIERE

Abonează-te la newsletter