Contribuitori

Mi-am scăpat fata din capcana sistemului de educație!

Dan Berteanu › Lun, 2017-09-11 12:51
Era prin toamna lui 2010 când Anca fiind în clasa a-II-a a venit la mine să facem la matematica pentru că avea temă de la Doamna. Deschidem cartea și citim împreuna primul exercițiu: “Dacă 5+0=5 atunci 9+0=?”. Așa...?!

Faptul că s-a gândit mi-a strecurat în suflet primul fior. După care oricât de aiuritor vi s-ar părea mi-a spus 7. Am rămas evident cu gura căscată și pentru că mi-a fost teamă să o întreb cum s-a gândit am pus repede mâna pe niște creioane, i-am arătat că de fapt răspunsul corect este 9 și am rezolvat problema. Mi-am zis că-i fată și probabil va fi pricepută la literatură, compuneri, chestii din astea mai umaniste.
Foto: Pixabay

În iarna aceluiași an și acest vis mi-a fost năruit. Într-o zi după ședință cu părinții dinaintea vacanței de Crăciun m-a rugat Alexandra, învățătoarea Ancăi, să rămân puțin pentru că vrea să vorbim. Abia stăpânindu-și râsul mi-a arătat compunerea Ancăi în care ar fi trebuit să povestească despre magia venirii Sărbătorilor de iarna: ”Iarna ninge și afară este frig. Eu abia aștept să vină Moș Crăciun cu multe cadouri. Seara părinții beau vin și fac foc. Ce frumoasă este iarna!”.

M-a bufnit râsul-plânsul. Noroc că Alexandra ne cunoștea și fusese la noi în casă, că altfel ar fi crezut că suntem o familie de piromani bețivi. Mi-am zis că oricum job-ul copiilor noștri nu s-a inventat și că sigur va descoperi și Anca ceva la care să se priceapă.

La puțin timp după asta, după ce și-a văzut o prietenă într-un concurs de balet, Anca ne-a spus ca ar vrea să facă și ea. Fiind oricum adepți ai sportului am zis că nu are cum să-i strice și că este o oportunitate să mai pună niște "carne" pe ea.

Nu a trecut prea mult timp și Anca a început să participe la concursuri, a și câștigat câteva premii cu echipa şcolii private la care am dus-o, unele din ele prin străinătate. Am întrebat-o de ce îi place așa de mult la balet și mi-a zis: ”Tata, când sunt pe scenă și dansez, mă simt liberă, simt că zbor. Așa, ca o pasăre”. De atunci îi spunem Pasărea Albastră sau, pe scurt, Păsă.

După cei 3 ani de balet la o școală privată ne-am zis că este timpul să abordăm problema la modul serios și am transferat-o pe Anca la Liceul de Coregrafie Floria Capsali din București. Dracu' ne-a pus!

Cei ai căror copii au talent la muzică, dans sau desen trăiesc pe pielea lor, așa cum am trăit și noi, marasmul existent în școlile sau liceele vocaționale din România. Profesori extrem de slab pregătiți, care nu vin la ore sau vin doar să facă act de prezență și să dea o temă pentru acasă. Profesori haini, care se răzbună pe copii dacă cumva îți permiți să întrebi de ce nu-și fac treaba pentru care sunt plătiți. Profesori care nedreptățesc, învrăjbesc, distrug și irosesc cu o ușurință revoltătoare potențiale talente.

Și acum aș vrea să generalizez

Cred că cei mai mulţi profesori din România au nevoie de psiholog și o prea mare parte dintre ei de psihiatru. Mai cred și că suntem un popor defect. De ce?! Pentru că acceptăm cu atât de mare ușurință comisii inutile de anchetă, făcute de Inspectorate și Minister, timp în care nu facem nimic atunci când vedem învățători sau profesori că urlă ca niște scelerați în sala de clasă sau - chiar mai grav - că bat copiii prin grădinițe și școli, private sau de stat.

Părinții care acceptă așa ceva sunt la fel de vinovați ca imbecilii care urlă sau dau. Nu am să uit niciodată declarațiile aiuritoare ale părinților care luau apărarea directoarei de grădiniță, care trântea cu copii de pereți, spunând că înregistrările camerelor de luat vederi nu sunt reale. Cum dracu’ să te comporți așa?! Din păcate, în ADN-ul nației noastre este adânc întipărită mentalitatea de slugă. E bine să te pui bine cu autoritatea. Vă amintiți? Capul plecat, sabia nu-l taie!

A, și mai e ceva. Nu știu dacă știți, dar pe dezaxații de care am vorbit mai sus îi mai și protejează legea. Am aflat și eu cu stupoare acum vreun an ca atunci când un profesor devine titular, el nu mai poate fi dat afară. Adică dacă iese scandal din cauză că bate copiii, cea mai drastică pedeapsă este să fie mutat la o altă școală, unde mai devreme sau mai târziu va bate alți copii.

Pentru că nu poate fi dat afară ca orice alt angajat. Bine, ar putea fi, dar asta înseamnă schimbarea legii, schimbare pe care nu și-o asumă nimeni. Pentru că în secunda doi apar la televizor guralivii ”lideri” ai sindicatelor din învățământ care tună, fulgeră și amenință cu proteste. Aceeași lideri de sindicat pe care îi vedem ulterior în funcții de lingăi prin guvern sau parlament.

Nu cred în argumentul că profesorii nu sunt apreciați la adevărata lor valoare. Pentru că profesori deosebiți, pe care i-am întâlnit făcând voluntariat în proiectele MERITO și ASPIRE for TEACHERS, sunt. De către copii, părinți și câteodată comunitatea din care fac parte, dacă aceasta este suficient de mică. În plus, acești adevărați dascăli își extrag energia de a merge împotriva curentului și de a forma caractere, din dragostea de copii și profesie, pe care o fac cu modestie, pasiune și profesionalism.

Nu cred nici în argumentul că profesorii au salarii de mizerie. Și asta nu pentru că din meditații se fac bani nefiscalizați. Nici pentru că programul zilnic nu are mai mult de 5 ore. Ci pentru că mi se pare că este o alegere. Nu faci suficienți bani din profesorat? Nu-ți convine situația? Te lași, înveți și faci altceva. Traduceri, vânzări, servicii, orice! Dar nu tratezi cu lehamite o profesie care formează viitorul unei nații pentru că, vezi Doamne, ai un salariu mizer.

Scriu aceste rânduri dintr-un hotel din Cannes, unde am venit să o las pe Anca la Școala Superioară de Dans Rosella Hightower. Are 13 ani și încă mă întreb dacă nu este prea devreme să plece de lângă noi.

Vremelnicul și agramatul ministru al dezvățământului, zis Genunche, ne-a transmis că statul și noi, părinții, trebuie să plătim pentru gratuitatea de care beneficiază copii noștri la școală.

Și a mai adăugat la pagina 50 din cretinismul ăla numit manual de sport după care vor învăța copiii că: ”Prin târâre te poți deplasa la orizontală, mărind suprafața de sprijin a corpului. Aceasta a fost unul dintre primele tale procedee de deplasare pe când erai nou-născut și pe care îl vei perfecționa ca și tehnică, de-a lungul timpului, în funcție de cerințele impuse de viața de zi cu zi”. WTF?!

În familia noastră am ales să ne învățăm copiii să meargă drept, cu capul sus și pieptul înainte. De asemenea dacă tot este să plătim, am ales să plătim, pentru moment în cazul Ancăi, alături de statul francez. Pentru că acum 8 ani, în Franța l-am scăpat pe Radu din capcana sistemului medical românesc, iar acum tot în Franța am scăpat-o pe Anca din capcana sistemului de educație.

Dan Berteanu – Managing Partner Equatorial

Și-a început cariera în domeniul bunuri de larg consum, apoi de produse chimice de întreţinere industrială, după care a trecut la managementul echipelor de vânzări.

S-a alăturat echipei în anul 2000, ca trainer şi consultant, iar acum coordonează afacerea, dezvoltă, vinde şi implementează soluţiile de învăţare Equatorial.

Trainingurile şi workshopurile pe care le susţine sunt din zonele de interes Managing business şi Managing people, dedicate în special echipelor de Top şi Middle Management.

Dan este consultant expert Human Synergistics şi a parcurs modulul de certificare în Executive Coaching cu Sir John Whitmore şi ROI Methodology cu Jack şi Patti Philips.  A absolvit Facultatea de Automatică şi Calculatoare a Universităţii Politehnică Bucureşti.

2 comentarii 5971 vizualizări

Comentarii

2017-09-11 17:31

PROFESORUL MIHAI

Trist, dar extrem de adevarat...

Subscriu in totalitate la ceea ce ati spus...
Eu insumi am predat in invatamantul de stat cativa ani; apoi, vazand ca nu suntem lasati sa ne facem treaba, am trecut in mediul privat, unde sunt si acum; cred cu tarie ca a fi profesor/medic/preot este o vocatie, nu o profesie. Inca pastrez caietele cu planurile de lectii de atunci si nu mi-e rusine nici acum cu ele, desi au trecut aproape 20 de ani.
Ce sansa enorma a avut Romania in '90 si ce usor a irosit-o...si nu e vine altora, ci a noastra, pentru ca am fost pasivi...prea putin ne-a interesat ca sistemul medical/educational/administrativ sunt praf, am tolerat incompetenta si consecintele nu puteau fi altele...
Nu vad o rezolvare in viitorii 30-40 de ani (nu exagerez), intrucat nu avem oameni cu o mentalitate corecta.

2017-09-11 16:01

LASZLO TIBBI

REFERITOR LA ACEST ARTICOL

in primul rand doresc sa spun ca exprimarea vadeste o lipsa de spiritualitate crasa, pentru ca articolul este vadit demonic, atata timp cat se foloseste in cel putin doua randuri titulatura odioasa a celui rau de care toti ar trebui sa fuga ca d....de tamaie, dar in tara noastra sunt milioane de oameni care folosesc aceasta expresie mizerabila si negativa prea des, astfel in cat nu ma mir de ce pamantul acesta greu incercat se confrunta cu atatea dezastre si cu energii negative. Daca nimeni nu ar mai pronunta asemenea cuvant ticalos si demonic, oamenii ar fi mai buni si s-ar ruga mai mult, imbracand pamantul si sufletele in energie pozitiva. In al doilea rand, cel care si-a dus copiii in Franta a avut si are bani de oferit si nu putini. nu inteleg rostul acestui articol. A fost scris din vanitate? orgoliu? infatuare? snobism? sfidarea celor multi si neputinciosi din punct de vedere material? Raspunsul vine tocmai din acele cuvinte scarboase scrise in articol si care contravin bunei conduite a spiritualitatii, moralei crestine.

Adăugati comentariu

CAPTCHA
Introduceti codul din imaginea alaturata

Ne dorim ca toate comentariile care au loc pe portalul Cariere sa fie inteligente si interesante. Pentru a ne asigura ca scrieti la obiect, toate mesajele vor fi citite de catre editorii nostri si ar putea fi editate ca sa intruneasca criteriile noastre de claritate, lungime, si relevanta.

Noi cerem sa se respecte urmatoarele.
1. Fara anunturi de vanzare de produse sau servicii. Haideti sa mentinem aceasta zona ad-free.
2. Fara atacuri la persoana. In aceste conversatii dezbatem si criticam idei, nu pe oamenii din spatele lor.
3. Fara postari multimedia. Sunteti liberi sa le mentionati dar nu incercati sa le postati aici.

Toate textele devin proprietatea Cariere in urma publicarii dar editorii nu se fac raspunzatori pentru opiniile pe care le vehiculeaza autorii lor.

 
 
 
 
n/a

Urmărește Revista CARIERE

Abonează-te la newsletter