Leadership

Cei care înnobilează strugurele: Dinastia Tyrel de Poix a vinului

Roxana Roseti › Mar, 2018-04-24 14:45
Povestea începe la Dealu Mare, pe colinele însorite de la Ceptura, acolo unde se află viile şi Crama SERVE.
Mihaela Tyrel de Poix, director general SERVE, povesteşte că a ajuns în domeniul vinului „absolut întâmplător”. A început să lucreze, în urmă cu mai bine de două decenii, cu contele francez de origine corsicană Guy Tyrel de Poix, care i-a devenit şi soţ – „o persoană extrem de pasionată, care m-a făcut să mă las cucerită de acest domeniu”.

Antreprenoarea spune că SERVE este prima firmă privată de vinuri din România de după Revoluţie. Fondată în 1993, cei doi au ales pentru creşterea viţei-de-vie regiunea Dealu Mare, pentru că acolo au găsit o exploataţie mică pentru acea perioadă, sub 1.000 de hectare, la Ceptura. „Am retehnologizat crama existentă, am creat gama Vinul Cavalerului, care a ieşit pentru prima oară pe piaţă în 1994. În 1995 am avut prima recoltă”, spune Mihaela Tyrel de Poix.

„Mi-a plăcut întotdeauna să beau un pahar de vin” 

Dacă o auzi pe Mihaela Tyrel de Poix vorbind despre vinuri, ai impresia că este profesoară de horticultură, şi nu absolventă de Politehnică, graţie experienţei acumulate în cei aproape 25 de ani de muncă în ceea ce priveşte viţa-de-vie şi producerea licorii lui Bachus.
Dar afacerea SERVE a însemnat nu doar crearea unor vinuri de excelenţă, ci şi strategie, precum şi muncă de management. „Când am intrat în businessul acesta, habar nu aveam ce înseamnă o cramă, cum se face vinul, nu aveam absolut niciun fel de noţiune. Mi-a plăcut întotdeauna să beau vin, dar pe vremea aia – trebuie să vă mărturisesc – le preferam pe cele dulci. Primul vin franţuzesc pe care l-am gustat mi s-a părut îngrozitor de inconsistent şi de lipsit de personalitate. De fapt, era un vin fin foarte bun, dar neavând această educaţie, nu eram pregătită să îl apreciez”, explică Mihaela Tyrel de Poix.

La șase ani de la începutul businessului, Guy a realizat primul cuvée. Acesta a fost botezat după numele fiicei sale celei mari, Charlotte, şi a devenit o referinţă în ceea ce priveşte vinurile super premium din România. „Durează șapte ani până când o vie începe să exprime mai mult decât caracterele soiului şi să înceapă să se califice pentru a produce un grand vin. Iar Feteasca Neagră pe care noi am plantat-o în 2004 ne-a onorat cu un astfel de vin tocmai în 2011, în anul morţii lui Guy”, povesteşte contesa.

                                                                          ***

După Revoluţie ați renunţat la o carieră în domeniul tehnic şi v-ați aventurat în viticultură, după ce l-ați cunoscut pe contele Guy de Poix, cu care ați pus bazele primului domeniu viticol privat postdecembrist din România – S.E.R.V.E. (Societatea Euroromână de Vinuri de Excepţie). Aveți peste 23 de ani de experienţă într-un domeniu inedit. Cum v-ați descurcat în această lume în care leadershipul feminin nu răzbate așa de ușor?

Nu pot să spun că a fost greu, România este o țară care acceptă mai ușor leadershipul feminin în comparație cu majoritatea ţărilor europene. În plus, fiind unul dintre părinții companiei SERVE, mi-a fost ușor ca, alături de Guy, să transmit echipei stilul de muncă, exigențele și standardele SERVE.

Conduceți un business de peste 3 milioane de euro, într-un domeniu dominat de bărbaţi. Ați spus la un moment dat că femeile sunt mai potrivite în viticultură. De ce?

Prin structura ei, femeia gândește pe termen lung, are răbdarea și tenacitatea de a construi; acestea sunt însușiri indispensabile în lumea vinului: construim pentru generațiile următoare. Schimbând registrul, sunt statistici care atestă faptul că femeile au o sensibilitate gustativă și olfactivă mai mare decât bărbații.

Ce înseamnă pentru dv., în acest moment, după atâția ani de performanță, afacerea SERVE?

Simplu: al șaptelea copil, căruia i-am dedicat și îi dedic în continuare pasiune şi de la care învăț în fiecare zi câte ceva, ca de la toţi ceilalți şase, de altfel.

Cum mai este povestea vinului acum, după aproape 23 de ani? Ne referim la povestea dv. și la savoir-faire-ul multor generaţii de viticultori corsicani în România.
 
Aceeași și alta în același timp. Mă simt în permanență ca la început, caut tot timpul căi noi de dezvoltare, dar rămân fidelă crezului familiei lui Guy, pe care mi l-a transmis nu numai mie, ci întregii echipe: respectul față de natura care ne hrănește și față de oamenii cu care colaborăm. Fără ele nu se poate face un vin de excelenţă.

Câte tipuri de vin faceți, câte ați făcut și care sunt proiectele de viitor?

Am început cu o gamă „Vinul Cavalerului” şi două soiuri de vin: Merlot şi Sauvignon Blanc, aşa cum cerea moda vremii. Acum avem încă trei game: „Rezerva Contelu”, „Terra Romana” și cuvée-urile, care prezintă în total aproape 30 de vinuri diferite. Ultimele trei game sunt exclusive HORECA.
Recent am elaborat împreună cu Aurel Rotărescu 3 cuvée-uri noi care se bucură de un mare succes: Sissi (roze), Clemence (alb) și Guillaume (roșu). Pregătim ceva pentru anul viitor, când vom aniversa 25 de ani de la înființare, dar încă nu suntem pregătiți să dezvăluim…

Ce părere aveți despre piața românească de vinuri în acest moment?

Piața se dezvoltă și consumatorul se educă din ce în ce mai mult. Din fericire, există mult interes pentru vinuri.
Noi suntem conştienţi că avem o importantă misiune de educare şi suntem permanent preocupaţi să întreprindem din ce în ce mai multe acţiuni în acest sens.

Credeți că viticultura mai este căutată ca profesie? Tinerii sunt interesaţi? Și dacă nu, care este greșeala? De ce nu știm să promovăm această valoare – viticultura?

Din păcate, nu, dar nu tinerii sunt de acuzat. Consider că noi, cei care astăzi suntem în viticultură, trebuie să știm să transmitem pasiunea noastră și mândria acestei atât de nobile meserii, pentru că numai astfel vom atrage tinerii către ea. La SERVE pregătim deja generația următoare.

Vă place această titulatură, consacrată deja, de Contesă a Vinului?

Grea întrebare: am căpătat acest titlu în urma căsătoriei cu Guy, care era conte; uniunea dintre noi a fost bazată pe respect şi dragoste, fără legătură cu vreun titlu nobiliar; dacă mi-aş interoga egoul, răspunsul la întrebare ar fi foarte probabil „da”!


Articol preluat din numărul 245/martie 2018 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici. 

0 comentarii 658 vizualizări

Comentarii

Adăugati comentariu

CAPTCHA
Introduceti codul din imaginea alaturata

Ne dorim ca toate comentariile care au loc pe portalul Cariere sa fie inteligente si interesante. Pentru a ne asigura ca scrieti la obiect, toate mesajele vor fi citite de catre editorii nostri si ar putea fi editate ca sa intruneasca criteriile noastre de claritate, lungime, si relevanta.

Noi cerem sa se respecte urmatoarele.
1. Fara anunturi de vanzare de produse sau servicii. Haideti sa mentinem aceasta zona ad-free.
2. Fara atacuri la persoana. In aceste conversatii dezbatem si criticam idei, nu pe oamenii din spatele lor.
3. Fara postari multimedia. Sunteti liberi sa le mentionati dar nu incercati sa le postati aici.

Toate textele devin proprietatea Cariere in urma publicarii dar editorii nu se fac raspunzatori pentru opiniile pe care le vehiculeaza autorii lor.

 
 
 
 
n/a

Urmărește Revista CARIERE

Abonează-te la newsletter