Inspirație

O zi pe săptămână trebuie să fii de negăsit!

Felicia Luca › Vin, 2018-03-30 12:29
Fiecare dintre noi trebuie să aibă o zi în care e de negăsit, crede Neil Pasricha - autor, speaker şi directorul The Institute for Global Happiness, a cărui misiune este creșterea nivelului de fericire la nivel organizațional. El povesteşte într-un articol publicat de Harvard Business Review despre beneficiile unui timp dedicat doar creaţiei, fără alte întreruperi inutile.
Foto: Bethany Legg via Unsplash

Nu-mi plac ședințele. Mereu ocupă spațiu prețios în subconștientul meu. Am caietele pline cu notițe pentru ședințe. Plec în călătorii și mă întorc din călătorii pentru ședințe, în mijlocul zilei de lucru. Și ce urmează după ședințe? Ați ghicit – alte ședințe.

Când lucram ca Director de  Leadership Development la Walmart, zilele mi-erau pline ochi cu ședințe. Zilele tuturor erau pline ochi cu ședințe! Iar când am demisionat, acum doi ani, ca să lucrez pe cont propriu ca scriitor și vorbitor principal (keynote speaker), eram convins că am lăsat în urmă toate zilele pline cu ședințe.

N-a fost așa.

Acum mă documentez prin telefon și am interviuri prin telefon; iau prânzul cu agenți literari și dezvoltatori web; am conferințe prin telefon ca să alegem titluri de carte și grafice de publicare; și interviuri la radio și telefoane de pregătire pentru apariții media. Iar înainte de fiecare conferință întotdeauna are loc o ședință cu clientul și cu organizatorul evenimentului, ca să discutăm obiective și logistică.

De ședințe nu scăpăm niciodată.

Problema este, însă, că acum sunt evaluat aproape în exclusivitate după rezultatul muncii mele de creație. Iar eu tocmai pentru munca mea de creație nu mai am timp! Și nu sunt singurul căruia i se întâmplă asta. Într-o lume din ce în ce mai ocupată, când telefonul sună din ce în ce mai mult, resursele cele mai limitate sunt atenția și produsul muncii de creație. Iar dacă nu-ți faci timp să creezi ceva nou și valoros, atunci valoarea ta scade, și scade repede.

Înainte eram unul dintre cei care se trezeau “la 4 dimineața” sau care munceau “până la 4 dimineața”, în sensul că atunci când toți ceilalți dormeau, eu eram pe baricade. Așa am scris o mie de postări pe blog în o mie de zile. Dar încep să-mi dau seama că nu poți conduce cine știe cât pe banda de mare viteză fără să ți se tocească cauciucurile.

Acum nu mai fac așa. Când ajung acasă, mă bucur să petrec timp cu soția și cei doi fii ai noștri. Nimic altceva nu este și nu va fi mai important pentru mine. Pun la îndoială opiniile celor care nu-și fac timp pentru cei dragi.

Mi-am dat seama că ceea ce-mi trebuia era o soluție practică pentru a lucra mai mult, dar fără să am nevoie și de timp mai mult. Și, sincer vorbind, trebuia s-o găsesc repede. De ce? Pentru că în primul an în care am lucrat pe cont propriu, ca scriitor, chiar am privit neputincios la felul în care productivitatea mea scădea vertiginos, deși renunțasem la job. N-a fost numai descurajant, a fost de-a dreptul jenant. “Ei, și, cum merge cartea?” “Acum, că nu mai merg la serviciu? Merge foarte greu!”

În cele din urmă am găsit o soluție, care cred că mi-a salvat cariera, timpul și echilibrul. Cine mă citește acum sigur are nevoie de soluția mea: eu o numesc “Ziua în care sunt de negăsit”.

„Ziua în care sunt de negăsit” este ziua în care sunt 100% imposibil de găsit, în niciun fel…de nimeni.

Zilele în care sunt de negăsit au devenit arma mea secretă ca să recuperez timpul pierdut și să-mi reintru în ritm. Sunt zilele în care reușesc să realizez munca cea mai creativă și care îmi aduce cele mai multe satisfacțiii. Dacă ar fi să fac o comparație, în zilele în care scriu între ședințe, „printre picături”, scriu, poate, 500 de cuvinte pe zi. Într-o Zi în care nu sunt de găsit scriu nu e deloc neobișnuit să scriu 5000 de cuvinte. În zilele acestea sunt de 10 ori mai productiv.

Cum reușesc să fac loc în calendar pentru Zilele în care sunt de negăsit?

Îmi studiez calendarul cu șaisprezece săptămâni înainte și, în fiecare săptămână, blochez o zi întreagă ca fiind ZIUA ÎN CARE SUNT DE NEGĂSIT. Scriu chiar așa, cu majuscule: ZIUA ÎN CARE SUNT DE NEGĂSIT. În mod normal nu folosesc majuscule, dar în acest caz vreau să strige la mine calendarul: ZIUA ÎN CARE EȘTI DE NEGĂSIT.

De ce cu șaisprezece săptămâni înainte? Nu este important atât numărul, cât raționamentul pe care se bazează. În cazul meu, acela este omomentul în care programul meu de conferințe este deja stabilit, dar (foarte important) nimic altceva nu este încă stabilit. Acela este momentul magic din calendarul meu, momentul perfect pentru a marca în calendar ZIUA ÎN CARE SUNT DE NEGĂSIT, înainte ca să se umple cu altceva.

În Ziua în care sunt de negăsit, îmi imaginez că mă aflu într-o mașină blindată, înconjurată din toate părțile de un perete de protecție impenetrabil. Nimic nu intră. Nimic nu iese. Ședințele ricoșează de pe parbriz. Mesajele, alertele, apelurile telefonice la fel. Mobilul este în Airplane Mode toată ziua. Laptop-ul este deconectat de la Wi-Fi. Absolut nimic nu mă deranjează...și chiar nimic nu mă deranjează.

Dar urgențele? (probabil vă întrebați)

Pe scurt, adevărul e că urgențe nu există. Când m-a întrebat despre urgențe, soției mele nu prea i-a plăcut tirada mea despre cum pe vremuri nimeni nu avea telefon mobil, așa că uneori cu toții eram de negăsit. La început am făcut un compromis: când am început să programez Zilele în care sunt de negăsit, am stabilit că voi deschide ușa mașinii mele blindate o oră pe zi, la prânz.

Dar când deschideam ușa îmi șuierau pe la ureche gloanțele a șaptesprezece mesaje, a zeci de e-mail-uri așa-zis urgente și exact zero urgențe de la soția mea. Așa că, după câteva luni nu am mai făcut asta și am decis împreună ca îi voi spune unde aveam să-mi petrec acea zi. Atunci s-a liniștit, știind că dacă s-ar fi întâmplat ceva grav putea suna acolo unde știa că mă aflu sau, în ultimă instanță, putea veni la mine.

A trecut deja un an de când pun în aplicare planul „Ziua în care sunt de negăsit”. Nu s-a întâmplat nimic grav, iar noi chiar ne-am obișnuit să existe o zi în care nu interacționăm în cursul zilei.

Așadar, cum arată de-aproape o Zi în care sunt de negăsit?

Ziua are două componente.

Una este munca de creație concentrată. Când ești concentrat ești în flux, iar proiectul important la care lucrezi înaintează, pas cu pas.

Apoi, sunt acele mici puseuri de energie de care te poți folosi atunci când ajungi într-un punct mort.
Cu toții avem momente din acelea frustrante de neproductivitate, iar când se întâmplă, important este nu atât să le evităm, cât să apelăm la o trusă mentală de instrumente pentru a le gestiona.

Ce conține trusa mea? O sesiune de exerciții la sală, o pungă cu migdale, o alergare, o plimbare în natură.  

De altfel, Thoreau spunea “Cred că în Natură există un magnetism subtil care ne readuce pe drumul ce bun, dacă ne abandonăm lui.” Iar Hemingway spunea “Mă plimbam pe chei când îmi terminam treaba sau când trebuia să mă gândesc la ceva. Mi-e mai ușor să gândesc atunci când mă plimb și fac ceva sau când îi privesc pe alții făcând lucruri la care se pricep.”

Ce altceva ar mai fi? Fac o meditație de zece minute. Sau schimb locul în care lucrez. Sau, doctoria magică: dezactivez Airplane Mode-ul pentru zece minute (fără să verific mesaje sau e-mail-uri) și las părinților și prietenilor apropiați mesaje vocale în care le spun că-i iubesc. Funcționează de fiecare dată și mă întorc rapid la treabă pentru că, hai să fim sinceri, cine mai răspunde la telefon în ziua de azi?

Ei, dar ce se întâmplă atunci când mașina mea blindată încasează o lovitură? De exemplu, dacă sunt invitat să susțin o conferință importantă sau dacă cineva mai important decât mine se poate întălni cu mine numai în acea zi? Alertă roșie! Ziua în care sunt de negăsit e în pericol! Ce e de făcut?

Regula e simplă. Zilele în care sunt de negăsit nu pot fi șterse niciodată din calendar, dar pot fi mutate în intervalul dintre două weekend-uri. Nu pot fi mutate de pe o săptămână pe alta, însă. Sunt mai importante decât orice altceva am de făcut, așa că dacă o zi trebuie mutată de miercuri pe joi sau pe vineri e ok, chiar dacă trebuie să reprogramez patru întâlniri ca să-i fac loc. Soluția asta funcționează pentru că, atunci când o stabilești în calendar, „Ziua în care sunt de negăsit” chiar ți se fixează în minte. Începi să simți entuziasmul pe care ți-l dă munca intensă de creație ce are să urmeze încă din momentul în care programezi ziua în calendar.

Înainte de a „Ziua în care sunt de negăsit” băteam pasul pe loc – scriam articole, țineam conferințe. Dar ceva lipsea. Când am implementat „Ziua în care sunt de negăsit”, în 2017, s-a întâmplat o minune. Am scris un volum de memorii de 50.000 de cuvinte, am scris și am lansat o conferință 60 de minute, am redactat propuneri pentru următoarele trei cărți pe care le voi scrie,  am structurat și am început înregistrarea noului meu podcast - și toate astea în timp ce am călătorit și am susținut mai multe conferințe decât am făcut-o vreodată până atunci.

„Ziua în care sunt de negăsit” a împlinit un an. Încă mai programez o Zi în care sunt de negăsit pe săptâmână?

Vă spun cinstit: răspunsul este nu.

Acum programez două.

------------

Neil Pasricha este unul dintre cei mai bine vânduți autori conform New York Times, a scris Ecuația Fericirii și The Book of Awesome. Conferința TED pe care a susținut-o este considerată a fi una dintre cele mai inspiraționale din toate timpurile și a înregistrat aproape 3 milioane de vizualizări. De zece ani activează în domeniul dezvoltării de leadership la Walmart, iar acum este Director al The Institute for Global Happiness, a cărui misiune este creșterea nivelului de fericire la nivel organizațional.

0 comentarii 3550 vizualizări

Comentarii

Adăugati comentariu

CAPTCHA
Introduceti codul din imaginea alaturata

Ne dorim ca toate comentariile care au loc pe portalul Cariere sa fie inteligente si interesante. Pentru a ne asigura ca scrieti la obiect, toate mesajele vor fi citite de catre editorii nostri si ar putea fi editate ca sa intruneasca criteriile noastre de claritate, lungime, si relevanta.

Noi cerem sa se respecte urmatoarele.
1. Fara anunturi de vanzare de produse sau servicii. Haideti sa mentinem aceasta zona ad-free.
2. Fara atacuri la persoana. In aceste conversatii dezbatem si criticam idei, nu pe oamenii din spatele lor.
3. Fara postari multimedia. Sunteti liberi sa le mentionati dar nu incercati sa le postati aici.

Toate textele devin proprietatea Cariere in urma publicarii dar editorii nu se fac raspunzatori pentru opiniile pe care le vehiculeaza autorii lor.

 
 
 
 
n/a

Urmărește Revista CARIERE

Abonează-te la newsletter