Inspirație

Lungul drum de la „Tu ce vrei să te faci când vei fi mare?” la „Gata! Demisionez”

Ella Moroiu › Mie, 2015-05-06 15:49

„O să mori de foame!” Ai auzit probabil acest avertisment tăios de la părinţi, atunci când le-ai spus „ce vrei să fii când te faci mare”. Mihaela Feodorof a primit replica în adolescenţă, când le-a mărturisit părinţilor că pasiunea pentru filologie primează în faţa unei meserii „bănoase”. N-a murit de foame, ba chiar dimpotrivă: şi-a construit o carieră în domeniul resurselor umane, iar astăzi, avertismentul primit în adolescenţă s-a transformat în titlul primei sale cărţi.

Vei citi O să mori de foame! cu acelaşi interes, fie că eşti angajat, şef, specialist HR sau antreprenor. Îţi vei spune de mai multe ori: „chiar m-am confruntat cu asta!”, „cum de nu m-am gândit că nu sunt singurul căruia i se întâmplă?”, „aşa ar trebui să pun problema la următoarea întâlnire cu şeful/subordonaţii”, sau poate lucruri mai puţin plăcute, cum ar fi: „dacă aş fi ştiut asta acum cinci ani...”.

 

Patru pasaje care ne-au plăcut
  • „Caută-ţi locul în agenda zilnică. Dacă nu-l mai găseşti nici măcar în subsolul paginii, atunci e timpul să faci o schimbare.” Just. Ascultând sfatul de mai sus, unii dintre noi se duc cu gândul direct la soluţii extreme – cum ar fi „aşa nu se mai poate, demisionez!”. Deşi le aplicăm rar, tindem să ne orientăm către deciziile radicale, pentru că, de obicei, ne punem întrebări abia în momentul în care am acumulat prea multe nemulţumiri. „Până când şi pentru ce?”, una dintre întrebările pe care le pune Mihaela Feodorof în cartea sa, are răspunsuri pentru fiecare etapă a nemulţumirilor angajatului. „Cum ar fi să încerci să faci schimbările eşalonat, cu porţia, potrivite fiecărui context?” „Învaţă să spui «nu»!” „Prioritizează, uită-te în jur”, nu te neglija ca om şi ca profesionist. În mod ideal, deciziile radicale sunt de luat doar în momentul în care am epuizat într-adevăr toate soluţiile intermediare pe care le aveam la îndemână.
  • Sigur ţi s-a întâmplat măcar o dată în carieră să fii într-atât de eficient încât să te eliberezi de sarcini la mijlocul zilei de lucru. Plin de energie şi dornic de noi provocări, ţi se poate întâmpla din nou a doua zi să-ţi termini treaba mai devreme cu o oră, două, poate trei. Şi săptămâna viitoare, apoi de câteva ori pe lună, până când ajungi să ai aceleaşi aşteptări şi de la cei din jur... deşi ele nu sunt chiar justificate. Eşti un om ambiţios, aşa că te duci la superiorul tău şi ceri „mai mult!”. De la el şi de la ceilalţi colegi. Opreşte-te aici din citit şi gândeşte-te cum ţi-ar răspunde şeful tău de acum.

Pentru că superiorul citat în „O să mori de foame” dă un răspuns cu totul neaşteptat. „Dacă ai mai multă energie decât îţi solicită locul actual de muncă, de ce nu profiţi de acest timp relativ liber să faci ceea ce-ţi doreşti pentru dezvoltarea ta personală şi profesională?...” Ei bine, acum ştii ce ai de făcut.
  • „Familia de la muncă” este un pasaj dedicat echipelor, şefilor şi colegilor de pretutindeni: celor care colorează spaţiul dintre pereţii birourilor în aşa fel încât uiţi de necazurile de acasă şi munceşti de drag, ca şi celor (puţini, sperăm) care hrănesc acel climat de tensiune numai bun să te alunge spre alte zări profesionale. „Oamenii urmează oameni”, aşa că „vă invit să aruncaţi o privire spre relaţiile din organizaţia voastră şi, continuând paralela deschisă, să vă răspundeţi singuri dacă aceasta este familia cu care vă face plăcere să vă revedeţi sau, mai degrabă, preferaţi să vă vizitaţi nişte prieteni”, ne sfătuieşte Mihaela Feodorof.
  • În fine, dacă ţi-ai pus vreodată întrebarea „de ce ţipă copiii ăştia?!”, află că perspectiva părinţilor care nu îşi lasă copiii să vorbească are corespondent în cea a superiorilor care nu cer părerile angajaţilor (sau nu ţin cont de ele), (cu escală în etapa educaţională, cu cuplul profesor-elev). Tac în familie, la şcoală şi apoi la serviciu, iar efectul este că se manifestă zgomotos în alte medii, diferite în funcţie de etapa de viaţă: ţipă în parc / se bat în pauze / se plâng de angajator la locul de fumat. Ceea ce extragem din spusele Mihaelei Feodorof este că perspectiva unui părinte care îşi lasă copilul să se exprime – şi îl mai şi ascultă – nu este cu mult diferită de cea a superiorului / angajatorului în raport cu oamenii săi, unde efectul este plus-valoare pentru companie.

Alte câteva subiecte valoroase din „O să mori de foame”, pe scurt: cum să fii şef, mai ales dacă ai evoluat spre poziţia respectivă în interiorul companiei; cum au ajuns profilurile social media instrumente extrem de utile în resursele umane (în traducere liberă: ai grijă ce pui pe Facebook!), de ce se tem exact companiile care restricţionează accesul angajaţilor la internet; sau lucrurile pe care un salariu de CEO nu le pot cumpăra.

--

O să mori de foame!”, de Mihaela Feodorof– trainer, coach, antreprenor şi specialist în resurse umane , a apărut la editura Tandem Media şi este o carte care are în centru omul – cel mai important „material” cu care îi place autoarei să lucreze. Materialele care alcătuiesc volumul acoperă domeniile pe care Mihaela Feodorof le atinge prin firma pe care a fondat-o cu aproape şase ani în urmă: Yourway - Life and Career Counseling. Aici se derulează programe de dezvoltare organizaţională pentru clienţii de business, consiliere pentru tineri din ONG-uri studenteşti sau multinaţionale, dar şi identificarea şi dezvoltarea potenţialului copiilor.

1 comentariu 3881 vizualizări

Comentarii

2015-07-09 03:05

FLAVIUS MURESAN

Mie mi se spunea: megi la

Mie mi se spunea: megi la scoalã cã altfel ai sã ajungi gunoier! Asta în perioada comunistã so la câti-va ani dupã revolutie am venit în Germania si am ajuns sã muncesc si ca gunoier...... o munca nobilã în Germania si bine plãtitã ajungi doar prin relatii :)))

Adăugati comentariu

CAPTCHA
Introduceti codul din imaginea alaturata

Ne dorim ca toate comentariile care au loc pe portalul Cariere sa fie inteligente si interesante. Pentru a ne asigura ca scrieti la obiect, toate mesajele vor fi citite de catre editorii nostri si ar putea fi editate ca sa intruneasca criteriile noastre de claritate, lungime, si relevanta.

Noi cerem sa se respecte urmatoarele.
1. Fara anunturi de vanzare de produse sau servicii. Haideti sa mentinem aceasta zona ad-free.
2. Fara atacuri la persoana. In aceste conversatii dezbatem si criticam idei, nu pe oamenii din spatele lor.
3. Fara postari multimedia. Sunteti liberi sa le mentionati dar nu incercati sa le postati aici.

Toate textele devin proprietatea Cariere in urma publicarii dar editorii nu se fac raspunzatori pentru opiniile pe care le vehiculeaza autorii lor.

 
 
 
 
n/a

Urmărește Revista CARIERE

Abonează-te la newsletter