Editorial

Cum mai trăiesc și gândesc românii azi, în anul centenarului. Schimbări de atitudini și mentalități

Daniela Palade Teodorescu › Vin, 2018-05-18 11:59
În anul Centenarului mult trâmbițat, dar atât de puțin înțeles de noi, trăitorii mai mult sau mai puțin recenți, am ales să facem o analiză a felului în care trăim, gândim și simțim azi, în aceste vremuri de perpetuă schimbare și transformare. 

A rezultat o radiografie lucidă, dezgolită de orice patetisme, imagini idilice și false declarații patriotarde. O imagine destul de fidelă a realității în care trăim, impregnată de o cultură a paradoxului, a extremelor, a văicărelii și a victimizării, a nostalgiei colective și a lipsei de gratitudine.

Dar cu un potențial uriaș de creativitate și capacitate de a renaște din propria cenușă. Și cu un fabulos apetit pentru personaje și povești. Dar acestea sunt nevoi general-valabile pentru orice colț de lume. Mai nou, românii rezonează cu personaje istorice fără încărcătură politică, în detrimentul lui Vlad Țepeș, Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare și ale lor istorii mai mult sau mai puțin mistificate.

Preferă să se raporteze mai degrabă la personaje de genul lui Samoilă Mârza, „fotograful Unirii”, care crește lunar în notorietate și pe care l-am ales și noi pentru copertă.

Samoilă Mârza este un personaj recent descoperit, care și-a trăit viața în sărăcie, din cauza ignoranței și a ingratitudinii semenilor lui. Probabil de asta povestea sa despre umilință i-a cucerit pe români în anul Centenarului. Neștiut de nimeni, cu idealurile peste care s-a așezat uitarea, ghinionist, acest personaj a renăscut din cenușă. Și i-a înlocuit cumva pe cei a căror imagine s-a tocit de prea multă idealizare, idilizare și mistificare istorică.

Acest personaj a devenit atât de „îmbrățișat” de subconștientul colectiv, tocmai pentru că ne oglindim în el. Și chiar dacă nu ne place întru totul această reflexie, el vorbește și despre „vocația” noastră de a ne aduce aminte de oamenii valoroși doar atunci când ei nu mai sunt. Îi prețuim în absență, când nu ne mai pot fi concurenți și nu mai pot fi o amenințare. E felul nostru straniu, sucit, de a ne prețui valorile. Cu amărăciunea de „a nu fi fost pe fază” la momentul cuvenit și dorința de a mai salva ceva. În ceasul al doisprezecelea. Al Centenarului.
 
De aceea, am invitat istorici, sociologi, filozofi, jurnaliști, antreprenori care să dea, fiecare din perspectiva sa, o imagine cât mai aproape de adevăr, fără nici un fel de idealizare sau fatalisme care ne-ar putea da târcoale în anul Centenarului.

Ca să închei într-o notă optimistă, invoc imaginea care mie mi-a rămas în minte după cover story-ul „Un veac de schimbare”: noi, românii, suntem acum în cădere liberă. E momentul să profităm de ea și să ne deschidem aripile de care poate nici nu eram conștienți până în prezent că le avem. Ele pot fi salvarea noastră.



Articol preluat din numărul 247/mai 2018 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.

0 comentarii 748 vizualizări

Comentarii

Adăugati comentariu

CAPTCHA
Introduceti codul din imaginea alaturata

Ne dorim ca toate comentariile care au loc pe portalul Cariere sa fie inteligente si interesante. Pentru a ne asigura ca scrieti la obiect, toate mesajele vor fi citite de catre editorii nostri si ar putea fi editate ca sa intruneasca criteriile noastre de claritate, lungime, si relevanta.

Noi cerem sa se respecte urmatoarele.
1. Fara anunturi de vanzare de produse sau servicii. Haideti sa mentinem aceasta zona ad-free.
2. Fara atacuri la persoana. In aceste conversatii dezbatem si criticam idei, nu pe oamenii din spatele lor.
3. Fara postari multimedia. Sunteti liberi sa le mentionati dar nu incercati sa le postati aici.

Toate textele devin proprietatea Cariere in urma publicarii dar editorii nu se fac raspunzatori pentru opiniile pe care le vehiculeaza autorii lor.

 
 
 
 
n/a

Urmărește Revista CARIERE

Abonează-te la newsletter