Editorial

Ce rol ți-ai ales?

Mihaela Feodorof › Mie, 2011-12-07 09:34

Întotdeauna a vrut să faca totul cât poate de bine, rezultatele ei fiind oglindite în aprecierea celorlalți. Niciodată nu a îndrăznit ca  vreuna din acțiunile sale să reflecte exclusiv dorinta sau nevoia ei.

Presiunea pe care o resimțim din toate directțile ne împinge într-un colț, din ce în ce mai stramt.  Fie că e vorba de o răspundere enormă pe care ne-am asumat-o nefiind, poate, conștienți de resursele cu care îi putem face față, fie că sunt mai multe mici, sâcâitoare  dar neobosite alte griji care ne înconjoară, reacția este de cele mai multe ori, aceeași.

Ne ascundem.

Căutăm o supapă prin care să evadăm din spațiul inconfortabil în care toate aceste griji și presiuni ne agasează.

Munca asiduă, întretinuta de un comportament competitiv și o nevoie de a face diferența, este cea mai frecventă modalitate de “a fugi”. “Workalholismul”, cum mai este definit în cărțile de specialitate, este un simptom frecvent al acestui comportament. “Răsplata” căutată este servită în porții de recunoaștere care dau sensul unei cariere profesionale.

Captivi în această formă de “fugă” de noi înșine, marii angajatori beneficiază din plin de o implicare fără margini și un devotament  care merge până la identificarea cu compania. Timpul își schimbă dimensiunea, acțiunile sunt importante numai în legătură cu spațiul în care activez profesional iar restul vietii devine doar un somn conștient pentru a o lua de la capăt. Înca o zi, înca o săptămâna, încă un an.

De cine te ascunzi și, unde?

Scormonind în adâncurile comportamentelor de tip “fugă”, în motivația lor, am găsit o sumedenie de frici, temeri și percepții eronate asupra lumii în care persoanele analizate trăiau.

Alexandra este o femeie frumoasa, eleganta, de succes. Cucerește orice audiență nu numai prin conținutul prezentărilor sale și al argumentelor tehnice. Obiectivitatea cu care aplică soluțiile adecvate atunci cand lucrurile nu merg în direcția corectă o ajută să-și atingă rapid obictivele asumate. În spatele acestei ținute remarcabile găsești o femeie puternică care și-a clădit în paralel cu cariera o familie frumoasă. Învață mereu de la cei din jurul său și nu în ultimul rând, de la proprii copii. Alexandra poate fi mentorul perfect pentri orice tânăr care vrea să afle secretele succesului.

Ce întrebări sfredelesc mintea femeii din această imagine? Care este dimensiunea pe care Alexandra a ales să o pună “în așteptare” îngropându-se în muncă?

Întotdeauna a vrut să faca totul cât poate de bine, rezultatele ei fiind oglindite în aprecierea celorlalți. Niciodată nu a îndrăznit ca  vreuna din acțiunile sale să reflecte exclusiv dorinta sau nevoia ei.

A aflat cu mirare acest lucru dintr-un scurt exercițiu de evaluare  a comportamentelor manageriale. Da, chiar  ea, lipsește din toată această ilustrare a reușitei. Degeaba părea de nelipsit din mijlocul echipei, al organizatiei, al familiei, dacă lipsea din propria viață. Din replica coach-ului care fusese angajat sa-i dea feedback nu a mai cântărit nicio relatie perfectă cu omologii, coechipierii, superiorii.

A ramas doar intrebarea, scurta si dureroasa "Tu unde ești?".

Și-a oprit între buze replica sablon “aici”. Degeaba ar fi încercat să-i convingă pe altii de existența ei dacă aceasta forma de a fi era doar un atașament la viața lor. Oricat de mare ar fi fost bucuria ei pentru că toți ceilalți știau să trăiască, să existe în propria viață, ea rămânea doar un suport.

Alexandra alesese să fie un accesoriu, care dădea farmec și valoare, la viața tuturor. Ascunzișul reușitei profesionale nu mai era încăpător pentru toate trăirile ei îndelung amânate. Decizia trebuia luata acum, timpul nu curgea în avantajul ei. Schimbarea era definitorie.

Alexandra avea să preia rolul principal al scenariului “Viață”.


 

Mihaela Feodorof, 

Life & Career Coach, Managing Partner, Yourway Counseling

www.yourway.ro

2 comentarii 3900 vizualizări

Comentarii

2011-12-09 17:25

DOMI

povestea omului

Pentru personajul din relatare poate ca o cautare dreapta a fost acolo;o nevoie de "proiectie" in viata celorlalti..?!dar undeva a fost deturnata.Omul cred ca are intuitii despre adevar pe drumul sau cam tot timpul in viata.Dar, pe undeva ,alege sa creada in minciuna si nu in adevar...Cumva este o "golire",o iesire dintr-ale sale , proces drept in principiu, dar cu o ne-regasire intr-ale sale pana la urma, nu mai are parca ce sa mai puna inapoi in loc, acel ceva mai imbogatit , mai nou, mai sigur,mai frumos...parca i s-a furat sinele pe undeva.De ce ? Pentru ca a "muscat" din minciuna candva...si s-a tot dus.Cred ca tema face parte din cele ale discernamantului in viata.

2011-12-12 12:26

MIHAELA FEODOROF/FEO

povestea omului

Ar putea fi si asa, multumesc pentru opinie, foarte interesanta. Fiecare avem motivele noastre de "fuga". Raspunsul la intrebarea "de ce" ramane cel mai important.

Adăugati comentariu

CAPTCHA
Introduceti codul din imaginea alaturata

Ne dorim ca toate comentariile care au loc pe portalul Cariere sa fie inteligente si interesante. Pentru a ne asigura ca scrieti la obiect, toate mesajele vor fi citite de catre editorii nostri si ar putea fi editate ca sa intruneasca criteriile noastre de claritate, lungime, si relevanta.

Noi cerem sa se respecte urmatoarele.
1. Fara anunturi de vanzare de produse sau servicii. Haideti sa mentinem aceasta zona ad-free.
2. Fara atacuri la persoana. In aceste conversatii dezbatem si criticam idei, nu pe oamenii din spatele lor.
3. Fara postari multimedia. Sunteti liberi sa le mentionati dar nu incercati sa le postati aici.

Toate textele devin proprietatea Cariere in urma publicarii dar editorii nu se fac raspunzatori pentru opiniile pe care le vehiculeaza autorii lor.

 
 
 
 
n/a

Urmărește Revista CARIERE

Abonează-te la newsletter