Inspirație

Dialoguri necesare: În căutarea fericirii cu Andrei Pleşu

Mirela Gruia › Joi, 2013-04-04 18:23

Câţi dintre noi ne dăm seama că, uneori, ne preocupă mult prea mult să ne punem întrebarea dacă suntem fericiţi? Poate că am uitat „pe parcurs” că noţiunea de fericire nu este întotdeauna palpabilă. Fericit poţi fi privind cerul senin, admirând un boboc de floare sau urmărind cum ideile se succed şi capătă un anume sens, aşa cum li s-a întâmplat astăzi celor care au fost prezenţi la evenimentul „În căutarea fericirii”, organizat de Revista CARIERE, al cărui invitat a fost domnul Andrei Pleşu.

Cei 240 de invitaţi prezenți la evenimentul organizat de Revista CARIERE au acceptat astăzi, 4 aprilie, provocarea de a căuta nici mai mult nici mai puţin decât fericirea, alături de Andrei Pleşu, una din cele mai fascinante minţi din cultura românească. Desfăşurată în cadrul elegant al hotelului Marriott, conferinţa, a cărei partener a fost compania Terapia Ranbaxy, face parte din seria de „Dialoguri necesare”– evenimente special organizate de CARIERE începând cu acest an, celebrând astfel cei 10 ani de la înfiinţarea revistei.

Şi am aflat că suntem mult prea preocupaţi de ideea de a căuta fericirea. Şi că ne irosim astfel timpul care ar putea fi „umplut” cu viaţă, cu bucurii simple – care nu sunt neapărat fericire, dar ne dau o stare de bine. 

Una dintre piedicile de astăzi în calea fericirii, enunţate de domnul Andrei Pleşu, suprinzător, ne-a dat de gândit: „Cum să fii fericit, când ştii că tot ce faci, tot ce speri, se va termina. Finalul, moartea... e final. În mod normal ar trebui să fim tot timpul… înnoraţi, mâhniţi, loviţi de perspectiva fatală. E un miracol că putem trăi, că putem mânca, putem să ne bucurăm, că putem râde, putem iubi... ştiind că toate astea se termină! Şi neconştientizând, de fapt, în mod şi timp real, faptul că se termină.” Concluzia a venit imediat în mintea celor prezenţi: da, ştim, dar... căutăm să nu ştim şi în egală măsură, căutăm să fim fericiţi.

Dacă v-am stârnit interesul... plusăm cu încă una din ideile superbe expuse în conferinţa despre care veţi putea citi mai multe în ediţia de aprilie a revistei CARIERE.

„Obsesia pentru căutarea fericirii e o sursă sigură de nefericire, de nevroză. Fericirea apare de obicei ca un efect colateral. Este ca atunci când, noaptea, te uiţi la cer. Nu vezi imediat steaua pe care îţi fixezi privirea. Dar dacă muţi puţin direcţia... dintr-odată o vezi, intră cumva în câmpul vizual. Spontan, fără niciun efort...”

„De obicei, suntem foarte ocupaţi, de dimineaţă până seara. Asta înseamnă că ne lipsesc două lucruri esenţiale: se micşorează enorm răgazurile, pauzele, adică momentele când înlocuieşti fapta cu o stare; lipseşte singurătatea – nu prea mai suntem singuri, suntem aglutinaţi, suntem «în echipă», în corporaţie, în firmă... Este una din formele de nefericire zilnică” – am înţeles imediat că este vorba, de fapt, de acea singurătate care poate să ne ofere ocazia să ne clarificăm mintea, să ne bucurăm de clipă.

Şi totuşi, cei peste 240 de invitaţi, astăzi, au reuşit să aducă în viaţa lor ambele elemente lipsă; şi răgazul să se gândească; la ei, la fericire, dar şi să obțină acea interiorizare care permite detaşarea obiectivă şi... învăţarea. Nu neapărat despre ce înseamnă fericirea, ci despre cum putem să gândim mai liber, mai detaşat despre noi, viaţă şi despre ideile frumoase şi oamenii, clipele, momentele care ne „arată” că suntem de fapt fericiţi.

1 comentariu 5493 vizualizări

Comentarii

2013-04-08 01:19

GEORGE BUZAMET

Fericirea colaterala

Cautarea tenace, indaratnica a fericirii necesita incordare sustinuta, mobilizarea resurselor, panda anxioasa, discomfort.
Cautam un zacamant cu care ni s-a spus ca suntem daruiti ereditar, doar ca am uitat poteca si ne straduim sa ne-o aducem aminte sau sa o inventam.
Cand "cade pe capul nostru", ca "victima colaterala" a cautarii asidue, "pasarea fericirii" constatam ca n-are picioare, nu se poate aseza deplin, e nestatornica. Si cautarea reincepe si mai asiduu! Profilului fericirii i se adaoga promisiunea ei anticipativa, speranta aspirarii inspirate. Amnezia finalului, ignoranta asupra datei exacte a expirarii vietii,e fericirea!

Adăugati comentariu

CAPTCHA
Introduceti codul din imaginea alaturata

Ne dorim ca toate comentariile care au loc pe portalul Cariere sa fie inteligente si interesante. Pentru a ne asigura ca scrieti la obiect, toate mesajele vor fi citite de catre editorii nostri si ar putea fi editate ca sa intruneasca criteriile noastre de claritate, lungime, si relevanta.

Noi cerem sa se respecte urmatoarele.
1. Fara anunturi de vanzare de produse sau servicii. Haideti sa mentinem aceasta zona ad-free.
2. Fara atacuri la persoana. In aceste conversatii dezbatem si criticam idei, nu pe oamenii din spatele lor.
3. Fara postari multimedia. Sunteti liberi sa le mentionati dar nu incercati sa le postati aici.

Toate textele devin proprietatea Cariere in urma publicarii dar editorii nu se fac raspunzatori pentru opiniile pe care le vehiculeaza autorii lor.

 
 
 
 
n/a

Urmărește Revista CARIERE

Abonează-te la newsletter