Studii&Analize

Te crezi CEO? La cabinetul 12, şi dumneata!

Matei Dumitrescu › Joi, 2016-05-12 11:19
Aventuri în lumea afacerilor de John Brooks este o fabuloasă colecţie de poveşti de succes sau, dimpotrivă, poveşti ale unor eşecuri, însă toate devenite aproape... clasice. Cea mai recentă are aproape 50 de ani, lucru care ar putea să le pună într-o oarecare lumină anacronică dacă nu le citim în contextul cultural şi istoric adecvat şi dacă nu istoria este ceea ce căutăm în carte. Altfel e ficţiune.

Nu pentru că Brooks ar fi scris ficţiune, ci pentru că, cel puţin pentru cititorul român, aceste poveşti asta înseamnă. Şi trebuie interpretate astfel. Într-adevăr, din perspectiva lui Brooks cartea este o relatare epică şi plină de ritm, presărată cu umor, a unor poveşti adevărate din realitatea economiei americane de după război. Însă realităţile noastre de astăzi sunt foarte diferite de realităţile de atunci, nu există decât vagi similarităţi şi, cu siguranţă, nu vor exista pe viitor mai multe.
Am văzut asta de când am deschis cartea şi am nimerit, în primul capitol, în mijlocul crizei bursiere din 1962. Şi da, bursa noastră are lucruri în comun cu bursa americană. Denumirea de BURSĂ. Şi nişte reglementări. Cam atât...

De la noi din șaormerie citim despre zei. Am închis aparatu’ care învârtea ce a mai rămas din pui şi, până la 5:30 dimineaţa, când vine primul client flămând, citim şi visăm la ce am fi putut să fim dacă ne năşteam în altă parte. Dacă o mai combinăm şi cu o carte motivaţională, atunci, până la prima confruntare cu realitatea, vom zâmbi tâmp şi ne vom uita cu ochii uşor strălucitori în gol, ca la prima îndrăgosteală a adolescenţei.

Dar vine primul client şi lasă bacşiş 50 de bani, bani pe care îi pui acolo deoparte unde tot strângi pentru scuter de vreo opt luni (dacă o mai fi oferta aia…) şi realitatea te loveşte în faţă odată cu primele raze reci ale dimineţii.

Dar nu, nu ar trebui să ne frustreze sau să ne facă să ne simţim mici şi neputincioşi, poate fi doar o ficţiune, cum spuneam, iar ficţiunea nu trebuie să te frustreze, cum nu te frustrează nici idilicul poveştilor cu zâne şi zmei. Deşi acelea s-ar putea să aibă mai multe în comun cu noi.
Important este să ştim unde ne situăm. Să fim realişti cu nivelul la care suntem şi să ne fixăm idealuri cât de cât tangibile.

Nevroza e cauzată de diferenţa dintre realitate şi aşteptări. Iar când vrem să facem lucruri prea mari şi, practic, imposibile, eşuăm în a le mai face pe cele care ne sunt la îndemână şi care aduc numai bine.

Nu pot să nu remarc însă trei etichete, care probabil că funcţionează bine în marketingul de carte:
* Bestseller New York Times
* Cea mai bună carte de business pe care am citit-o – Bill Gates
* CEO – Must Read

Este foarte interesant pentru mine care ajut afacerile mici să crească bazându-se pe un diferenţiator solid, pe o nişă, pe un avantaj competitiv, pe ceva care să îi scoată din mulţime, dorinţa unora de a se ralia unui trend. Şi, în absenţa unei dorinţe informate şi autentice de învăţare, alegerea următoarei lecturi pe baza a ceea ce au ales alţii. Bestseller poate însemna şi coadă mai mare la care alegi să te aşezi neştiind ce „se dă”.

Şi ce înseamnă să fii „ca lumea” într-o lume în care toţi ne dorim să fim peste medie? Cât despre Bill Gates, da, pentru el este, probabil, cea mai bună carte, cum şi pentru pește cel mai bine este să înoate în apă. Este o carte despre realitatea lui, despre lumea lui. E firesc să îi fie dragă… „Aloo, cine se crede Bill Gates... la cabinetul 12, vă rugăm!”

Şi, da, cartea este mai mult ca sigur un CEO’s must read. Dar tu? Ce cauţi cu mâna pe carte? Te crezi CEO? La cabinetul 12, şi dumneata!

Recomand această carte profesioniştilor din business, fie ei consultanţi, fie manageri sau patroni. De asemenea, o recomand tuturor celor care nu vor să îşi facă un business sau celor care sunt mulţumiţi cu poziţia pe care o au în companie şi vor o lectură de calitate, plină de informaţii interesante şi, culmea, de suspans. O recomand tuturor celor care vor să facă o diferenţă, şi care ştiu că până departe sunt mulţi paşi şi că fiecare dintre aceştia contează. Acelora care ies din mulţime, iar mulţimea se formează în spatele lor.

Sigur, învăţăturile din această carte au mai fost spuse în multe rânduri şi forme, dar nu strică niciodată să le repeţi.

Inovaţia are limite, execuţia unui business este ceea mai importantă. Învaţă tot ce poţi din eşecuri, acestea sunt o şcoală supraplătită. Contribuţia personală în muncă şi chiar şi în bani contează şi reflectă gradul de implicare, atât în ceea ce priveşte angajaţii, cât și partenerii. Iar businessurile pleacă de la nevoi, de la oameni care înţeleg beneficii traduse în poveşti, şi nu caracteristici, şi, mai mult, de la trenduri, nu de la produse.

Matei Dumitrescu este membru al asociaţiei de investitori Techangels şi coordonator, pentru România, al Investment-Ready Academy din Viena. CEO al Graal Soft şi membru al Asociaţiei naţionale a producătorilor de software – ANIS, asociat la Trusted Translations şi membru AFIT, co-fondator al Connect Hub, fost partener la Coşul de Legume etc. 

0 comentarii 1378 vizualizări

Comentarii

Adăugati comentariu

CAPTCHA
Introduceti codul din imaginea alaturata

Ne dorim ca toate comentariile care au loc pe portalul Cariere sa fie inteligente si interesante. Pentru a ne asigura ca scrieti la obiect, toate mesajele vor fi citite de catre editorii nostri si ar putea fi editate ca sa intruneasca criteriile noastre de claritate, lungime, si relevanta.

Noi cerem sa se respecte urmatoarele.
1. Fara anunturi de vanzare de produse sau servicii. Haideti sa mentinem aceasta zona ad-free.
2. Fara atacuri la persoana. In aceste conversatii dezbatem si criticam idei, nu pe oamenii din spatele lor.
3. Fara postari multimedia. Sunteti liberi sa le mentionati dar nu incercati sa le postati aici.

Toate textele devin proprietatea Cariere in urma publicarii dar editorii nu se fac raspunzatori pentru opiniile pe care le vehiculeaza autorii lor.

 
 
 
 
n/a

Urmărește Revista CARIERE

Abonează-te la newsletter