Antreprenor

La „Frații Jderi - Utopia Verde” se află paznicul unei mici bucăţi de România

Roxana Roseti › Joi, 2017-08-17 16:29
În urmă cu aproape 20 ani, când a descoperit locul, lui Cezar Cotescu i-a venit o idee: să creeze un sat de vacanță și să îl numească Fraţii Jderi. Nu se consideră antreprenor, ci „îngrijitorul, paznicul şi supraveghetorul unei mici bucăţi de România”.

.De unde acest nume de basm? Cezar Cotescu (foto), de loc din Fălticeni, explică: „Este utopic, pentru că nimeni nu investeşte pasiune şi sute de mii de euro în păduri, poieni, lacuri şi pâraie. Numele este asociat cu ideea de comunitate a oamenilor care împărtăşesc aceleaşi valori: onestitatea, curajul, spiritul de luptă, prietenia dezinteresată şi, de ce nu?, patriotismul aplicat în ceea ce facem.”  
„Procesul de creație” a însemnat mii de metri cubi de gunoaie şi pământ excavate, mutate şi sortate, mii de puieţi plantaţi – care acum au devenit arbori mari – și crearea de cascade şi iazuri. Toate formează astăzi un parc natural, un ecosistem bogat şi sănătos, în care casele abia se mai zăresc.


Utopia Verde defineşte mediul natural, care a fost recreat şi îngrijit permanent de-a lungul anilor. Avem de-a face cu un sat de vacanță, însă unul neobișnuit de frumos, de 20.000 de metri pătrați, pe Valea Lotrului. Zilele încep aici cu înviorare și yoga cu tălpile goale pe iarba plină de rouă și se încheie cu foc de tabără în „Templul păgân”, sub cerul înstelat. În timpul zilei poți să lenevești prin grădină, pe malul lacurilor, să pleci la drum „pe traseu” ori să admiri toți munții din jur și lacul Vidra.

Locul unde adulții redevin copii

Cezar spune că toţi oamenii – mari şi mici, corporatiști sau nu – se bucură de terapia verde a naturii, cu sunetele ei de apă curgătoare, frunze foşnitoare, păsări cântătoare, broaşte, bondari şi albine. „Dar mai avem un atu: toată echipa are un comportament simplu şi sănătos, fără servilism, direct şi curtenitor. La noi, mâncarea este cinstită şi fără fandoseli, făcută cu suflet şi din belşug. Toată lumea mănâncă aceleaşi feluri de mâncare, ca la bunica acasă. Pe de altă parte, știu că sunt și oameni care caută alte locuri, mai populate şi mai zgomotoase, cu cluburi şi restaurante dichisite. Însă această categorie nu are cum să fie mulţumită la “Fraţii Jderi – Utopia Verde”. 

Potrivit lui Cezar, „multe dintre activităţi sunt aceleaşi şi pentru copii, şi pentru adulţi. Bătaia cu nămol este un exemplu minunat. E o cale sigură pentru a schimba masca de om serios şi preocupat”.
De altfel, el nici măcar nu consideră acest loc o afacere. „Din punct de vedere fiscal, orice treabă cu venituri este considerată afacere de către ANAF. Pentru mine, este un loc de muncă, unde eu sunt muncitorul-şef, iar 80–90% dintre banii rămaşi se întorc în păduri, lacuri, cabane, mobilier, reparaţii, maşini, dotări. Glumind un pic, am o vacanţă continuă în propria puşcărie. Verde şi Utopică. E tot mai greu să plec de aici în vreo altă vacanţă. Şi am în cap numai expediţii, triburi, oceane şi păduri. Toate astea se află aici, ca o lume într-un ibric. Dar tot aş pleca în lumea largă şi nu mă refer aici la Paris, Londra sau Viena. Mi-a plăcut enorm Winnetou când eram copil şi cam aşa am rămas. Îmi plac oamenii autentici şi locurile sălbatice. ”

Experiența asiatică 

Se poate spune că Fraţii Jderi este un concept unic, având în vedere că Cezar Cotescu a muncit atât de mult timp la crearea acestui complex. „Nu cunosc alt loc asemenea, deși există multe locuri fabuloase în lume. Nu ştiu însă câte sunt pornite din stadiul de gunoaie.” Cezar a fost arhitect, dar se consideră ratat profesional. „Nu îmi place cum construim şi sufocăm planeta. Iubesc în schimb natura şi miracolul vieţii. Şi oamenii care dau un sens profund existenţei”, explică el.
Intențiile lui Cezar de viitor cu privire la dezvoltarea complexului sunt clare: „Vreau să devină un loc pentru sănătatea mintală şi fizică a oamenilor cu ajutorul naturii şi a terapiilor naturale, pentru educaţia copiilor.”
Cezar a trăit mult timp în Asia, în Thailanda şi în Filipine. „Două ţări cu peisaje minunate, dar cu o climă prea caldă pentru mine. Două culturi diferite, cu religii şi atitudini sociale diferite. Am descoperit budismul, ca pe o stare, mai degrabă decât o religie. Cred că se adresează mai mult omului trăitor decât alte religii. Societăţile budiste au altă lumină, au un soi de blândeţe confortabilă pentru vizitator. Sunt mult mai gentile, mai curate aceste popoare, în comparaţie cu ţările creştine, musulmane sau hinduse. Nobleţea modestiei şi a nonataşamentului. Aşa spunea Dalai Lama despre religii: cea mai bună dintre ele este aceea care nu face rău omului. Iar Utopia Verde este, într-o mare măsură, un loc care nu face rău omului, ci dimpotrivă, îl mângâie, îl îmblânzeşte, îl înveseleşte.”  

Pe lângă toate acestea, Cezar practică de mult timp artele marţiale şi, în acest fel, a descoperit Bushido, calea samurailor. „E o lume fascinantă, unde descoperi simţul onoarei, strădania continuă, estetica trăirii şi nobleţea finalului. Mare parte dintre aceste valori se regăsesc în romanul lui Sadoveanu, Fraţii Jderi. Războiul ne-a ocolit, din fericire, în ultimii zeci de ani, dar viaţa în sine este o luptă permanentă, cea mai grea fiind cu sinele. Şi aceste lucruri încerc să le împărtăşesc celor care ne sunt oaspeţi, sub o formă calină, neagresivă şi uşor perceptibilă.”

Viaţa poate fi minunată şi la vârstele „tari”

„Munca de excavare şi reamenajare a teritoriului psihic poate fi grea şi intensă la tinereţe, dar ne cultivă pentru mai târziu. Viaţa poate fi minunată şi la vârstele «tari». Eu fac anul acesta 57. Nu mă doare nimic. Resimt totuşi o acută lipsă de inteligenţă şi de cunoaştere. În această lipsă parţială de creier, am găsit satisfacţie în diverse sporturi. M-am apucat de box la 52 ani, la 50 am făcut primul maraton, de câţiva ani am descoperit schiul de tură, iar muntele este o pasiune fără sfârşit. Merg cu motocicleta, am zburat cu parapanta şi mai vreau. Şi, culmea, şi creierul e mai bine! Ca să nu te plictiseşti în existenţă, ar fi bine să faci mereu lucruri noi”, spune Cezar.  

El nu regretă perioada în care viaţa lui era legată de arhitectură. S-ar întoarce la ea, dacă omul s-ar întoarce cu faţa la natură şi ar construi mai modest, mai puţin expansiv, exuberant şi distructiv. „Am putea construi mult sub pământ, să lăsăm planeta să respire!”, adaugă Cezar, fără să omită motto-ul lui şi al satului de vacanţă fără vârstă: „În natură, prin corp, pentru minte”.


Articol preluat din numărul 239/iulie - august 2017 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici) 

2 comentarii 2608 vizualizări

Comentarii

2017-08-21 12:08

ADRIAN FARKAS

Pe CEZAR il cunosc de 35 de

Pe CEZAR il cunosc de 35 de ani.
Un OM .
AVE !

2017-08-18 19:23

FARCAS CIPRIAN

Foarte frumos la Cezar! Am

Foarte frumos la Cezar! Am fost acolo in urma cu ceva ani, intr-o tabara si totul a fost fantastic. Acolo am baut cel mai bun sirop din muguri de brad!

Adăugati comentariu

CAPTCHA
Introduceti codul din imaginea alaturata

Ne dorim ca toate comentariile care au loc pe portalul Cariere sa fie inteligente si interesante. Pentru a ne asigura ca scrieti la obiect, toate mesajele vor fi citite de catre editorii nostri si ar putea fi editate ca sa intruneasca criteriile noastre de claritate, lungime, si relevanta.

Noi cerem sa se respecte urmatoarele.
1. Fara anunturi de vanzare de produse sau servicii. Haideti sa mentinem aceasta zona ad-free.
2. Fara atacuri la persoana. In aceste conversatii dezbatem si criticam idei, nu pe oamenii din spatele lor.
3. Fara postari multimedia. Sunteti liberi sa le mentionati dar nu incercati sa le postati aici.

Toate textele devin proprietatea Cariere in urma publicarii dar editorii nu se fac raspunzatori pentru opiniile pe care le vehiculeaza autorii lor.

 
 
n/a

Urmărește Revista CARIERE

Abonează-te la newsletter