Start-up

Capacitatea de a creşte determină capacitatea de a conduce

Viorel Panaite › Joi, 2012-06-21 11:51

„Viorel, il faut savoir qu'est-ce que c’est l’humilite“ („Viorel, trebuie să afli ce e smerenia“) mi-a spus primul meu şef, Pierre Thepaut, în vara lui 1996, la puţin timp după ce mă angajasem în primul meu job, la 23 de ani. Am sărit în sus ca ars, mă simţeam jignit în faţă cu o aroganţă pe care o defineam atunci caracteristic franţuzească, şi îmi aduc aminte cum abia mă abţineam să-i răspund cu aceeaşi monedă. După 15 ani, în vara lui 2009, am înţeles ce voia să-mi spună şi acum sunt, la rândul meu, un susţinător al aceluiaşi mesaj.

Pe16 iunie am fost invitat să facilitez o sesiune la evenimentul Think Leadership, organizat de compania Catalyst, pentru o audienţă de aproximativ 100 de tineri cu potenţial din diverse companii corporatiste şi antreprenoriale. Am ales tema self-leadership, şi mi-am construit şi intitulat workshop-ul “Capacitatea de a creşte determinăcapacitatea de a conduce”. Am ales să le povestesc mai întâi celor prezenţi lecţiile mele din ultimii ani – onest, transparent, încă emoţionat când retrăiam unele episoade. Le-am povestit în ce fel această perioadă m-a crescut mai mult decât oricare alta, cum am învăţat să cer ajutorul celor apropiaţi mie – de la soţia mea Mihaela, la colegii mei de birou, la Alain Cardon, coach-ul meu, şi până la Pif, porecla prin care este cunoscut antrenorul meu de tenis de masă. Şi cum învăţ acum, la aproape 40 de ani, să fiu un ucenic mai responsabil şi mai matur decât am fost în primii mei ani de muncă.

Am descoperit în aceşti ani ceea ce Pierre încercase demult să-mi spună iar eu înţelesesem greşit: că poţi creşte sănătos, că  poţi să-ţi creşti performanţele doar dacă te dedici total şi cu smerenie, celui căruia îi încredinţezi rolul de învăţător sau de antrenor. Puţini dintre noi şi-au dezvoltat competențele de ucenic, puţini au căutat să aibă în preajmăprezenţa unui maestru. Şi poate atunci când l-am avut lângă noi am fost mai degrabă preocupaţi să-l contestăm şi am preferat să învăţăm de unii singuri, nefăcând altceva decât să ne risipim multă energie şi alte resurse, să ne creştem costurile cu dezvoltarea fără a avea reuşite remarcabile şi să ne plafonăm în scurt timp. Cred că trebuie mai întâi de toate să ştim cum să învăţăm – indiferent de vârstă, de poziţie, indiferent că e vorba de viaţă personală, de cea profesională, de cea publică.

Am realizat că e dificil să creşti sănătos şi matur de unul singur. Mai mult decât atât, să îţi asumi apoi şi responsabilitatea de a-i creşte la rândul tău pe alţii. Pentru că cine te sprijină şi te învaţă să creşti este definitoriu pentru cine vei ajunge şi pentru cum îi vei creşte pe cei din jur – în viaţa privată sau cea profesională. Un articol pe care l-am citit în urmă cu câţiva ani, ilustrează consecinţele de a nu şti cum să creşti:

În grabă de a arăta la fel cavecinii lor din Vest, românii au trecut prea repede de la Mobre la Maseraţi, de la Cico la Campari Orange, de la Mărăşeşti la Parliament Reserve. Zidurile au căzut, uşile s-au deschis, banii au dat năvală. Dar puţini erau pregătiţi pentru asta. Cei mai mulţi au copiat ceea ce au văzut în Vest, nu ceea ce era cu adevărat acolo. Da, România este un orfan, o ţară care a crescut fără părinţi. A privit la alţii pentru a învăţa cum să se comporte, ce să facă, ce să poarte – până şi în ce culori să-şi picteze vechea casă. Iar acum e încă la vârsta adolescenţei. Dar tocmai de aceea e vesel aici. Adolescenţa e o vârstă minunată şi se poate sfârşi cu bine, dacă există mentori adulţi şi lideri exemplari, care pot pune lucrurile pe direcţia cea bună şi îi pot învăţa pe tineri cum funcţionează lumea. Mi-e teamă că sunt prea puţine astfel de modele astăzi, dar sunt sigur că într-o zi vor fi mai mulţi.“ Jurnalistul american Peter Frank, ELLE Man, aprilie 2010

În sesiunea de la conferinţa Think Leadership am făcut un exerciţiu în care participanţii au înţeles ce înseamnă un ciclu de dezvoltare, în ce etapăa ciclului este fiecare dintre ei, iar unul din cele mai importante rezultate ale întregii sesiuni a fost definirea responsabilităţilor pe care le avem faţă de noi înşine în fiecare etapă a unui ciclu de dezvoltare. De multe ori aşteptăm ca altcineva – şcoală, sistemul, organizaţia, managerul direct, statul, antrenorul – să fie responsabili de dezvoltarea noastră, dar neglijăm să ne facem temele. În sport, niciun antrenor care se respectă nu lucrează cu un sportiv care nu se ţine disciplinat de antrenamentele planificate sau care îi contestăautoritatea. “Do not follow a guru, instead allow yourself to be taught by a teacher” (“Nu urma un guru, permite-i unui profesor să te lasă-te învețe”), spune maestrul aikido George Leonard.


Viorel Panaite este Partner, Human Invest

2 comentarii 4781 vizualizări

Comentarii

2012-06-27 08:51

MEZDREA CATALIN

de acord...

Suna ca o intelepciune arhaica sau ceva in genul cavalerilor Jedi si a instructorilor lor. In practica, ce spuneti dumneavoastra ar trebui inceput inca din facultate. Am mai propus asta si altor specialisti in resurse umane. Studentii ar avea mare nevoie sa le deschida cineva ochii asupra acestor aspecte si cu siguranta atitudinea lor, nivelul de stapanire a "soft skills"-urilor atat de cerute pe piata muncii ar fi cu totul altul decat ce se intampla in fapt la interviu si la locul de munca in prezent. Subscriu la ce ati spus si anume ca desi se pot invata multe de unul singur, rezultate mai bune se pot obtine cu ajutorul cuiva mai experimentat in domeniu. Mentionez insa un aspect: nu toti instructorii, de care vorbiti sunt ceea ce pretind ei ca sunt si nu ajuta asa cum pretind ei ca fac. Este o discutie mai lunga pe care nu o voi continua cu exemple. Sunt insa de acord ca cine nimereste un instructor competent poate realiza multe.

2012-06-27 16:28

VIOREL PANAITE

Comentariu anterior

Merci de aprecieri, Catalin! Sunt convins ca atunci cand eu am acceptat sa devin un ucenic mai bun incepand cu 2009, au mai fost si altii. Cred acum mai mult decat oricand in principiul "Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in jurul tau - in familia ta, grupul tau de prieteni, in organizatia sau societatea in care traiesti."

Adăugati comentariu

CAPTCHA
Introduceti codul din imaginea alaturata

Ne dorim ca toate comentariile care au loc pe portalul Cariere sa fie inteligente si interesante. Pentru a ne asigura ca scrieti la obiect, toate mesajele vor fi citite de catre editorii nostri si ar putea fi editate ca sa intruneasca criteriile noastre de claritate, lungime, si relevanta.

Noi cerem sa se respecte urmatoarele.
1. Fara anunturi de vanzare de produse sau servicii. Haideti sa mentinem aceasta zona ad-free.
2. Fara atacuri la persoana. In aceste conversatii dezbatem si criticam idei, nu pe oamenii din spatele lor.
3. Fara postari multimedia. Sunteti liberi sa le mentionati dar nu incercati sa le postati aici.

Toate textele devin proprietatea Cariere in urma publicarii dar editorii nu se fac raspunzatori pentru opiniile pe care le vehiculeaza autorii lor.

 
 
 
 
n/a

Urmărește Revista CARIERE

Abonează-te la newsletter