Start-up

7 moduri de gândire care omoară asertivitatea – Partea I

Felicia Stoica › Joi, 2014-05-08 13:21

Modul în care gândim este cel mai puternic factor care determină o comunicare dificilă. Cu toţii avem credinţe despre noi, despre ceilalţi şi despre felul în care ar fi bine să se întâmple lucrurile în lume. Uneori aceste credinţe ne sunt induse de familie, grupul nostru de apartenenţă sau cultura locului în care trăim. Dar de cele mai multe ori, aceste credinţe provin din experienţele noastre anterioare şi din semnificaţiile pe care acele experienţe le-au avut atunci pentru noi.

Sursa:123rf.com

Cu toate că am depăşit acele experienţe este posibil ca modul nostru de a gândi să nu se fi actualizat. De exemplu: este posibil ca în familie să fi fost educaţi că este bine să nu ne exprimăm tristeţea în faţa celorlalţi pentru că riscăm să fim ridiculizaţi. În acel context ar fi avut sens următoarea credinţă: „este rău să-ţi exprimi tristeţea şi dacă o faci oamenii vor râde de tine”. Acum, ca adulţi, este posibil să avem aceeaşi credinţă deşi nu mai suntem în acelaşi context. Ceea ce este şi mai interesant este că indiferent de experienţele pe care le avem, mintea noastră selectează exact acele situaţii care să ne alimenteze şi să ne valideze credinţa. Ca rezultat, este posibil să nu exprimăm tristeţea şi să o eliberăm, ceea ce poate duce în timp la stres, furie, depresie şi chiar la ruperea contactului cu ceilalţi sau chiar cu noi înşine.

La sesiunile de asertivitate din cadrul cursurilor de comunicare pe care le susţin am întâlnit o mulţime de credinţe care interferează cu dezvoltarea şi lărgirea perspectivelor asupra relaţiilor umane. Îţi propun mai jos câteva gânduri neasertive, cu care am lucrat împreună cu participanţii mei şi pe care i-am ajutat să le depăşească:

  1. „Nu ar trebui să spun cum mă simt sau cum gândesc cu adevărat deoarece nu vreau să-i stresez pe alţii cu problemele mele.”
  2. „Va fi foarte jenant dacă voi spune ce cred.”
  3. „Dacă cineva răspunde cu NU solicitării mele este pentru că nu mă place sau nu îi pasă de mine.”
  4. „Nu este nevoie să spun ce nevoi am sau ce simt. Cei care îmi sunt apropiaţi ştiu deja, mă cunosc aşa cum sunt.”
  5. „Nu am dreptul să mă răzgândesc. Nimeni altcineva nu a făcut-o în această situaţie.”
  6. „Oamenii ar trebui să-şi păstreze sentimentele pentru ei înşişi.”
  7. „Dacă voi spune deschis că am temeri, oamenii vor considera că sunt slab şi mă vor ridiculiza sau vor profita de mine.”

Cum îţi poţi schimba aceste credinţe?

Identificarea gândurilor neasertive constituie primul pas în procesul de schimbare. Pentru unii oameni, simplul fapt că realizează că au aceste gânduri este suficient pentru a se schimba, în special atunci când află că au dreptul să se schimbe şi să gândească într-un mod diferit.

Pentru cei mai mulţi oameni însă, simpla conştietizare a faptului că uneori gândesc neasertiv, nu este suficientă pentru schimbarea modului de a gândi. O metodă eficientă pentru a combate aceste gânduri este aceea de a le provoca. Provocarea lor funcţionează pe principiul că cele mai multe gânduri şi credinţe pe care le avem sunt mai curând puncte de vedere sau opinii învăţate, mai curând decât fapte reale. Asta înseamnă că pot fi cercetate în loc să fie acceptate orbeşte, mai ales atunci când ne provoacă disconfort (dar să nu uităm, fac efort doar cei care simt disconfort!). 

A-ţi provoca gândurile înseamnă că examinezi evidenţele care susţin sau contrazic aceste gânduri. Le evaluezi ca şi cum ai fi un detectiv sau un avocat, încerci să aungi la cauza rădacină a gândului.

Eu folosesc două strategii care dau rezultate sigure dacă sunt urmate cu perseverenţă, care te pot ajuta să-ţi provoci gândurile. Una dintre ele este Jurnalul de Gânduri, iar cealaltă este să configurezi un Experiment Comportamental.

Eu vă propun să vă opriţi puţin din „goana” zilnică şi să reflectaţi asupra propriilor gânduri, să le conştientizaţi cu adevărat. În următorul articol voi povesti mai multe şi voi da exemple pentru fiecare din cele două strategii pe care le-am folosit şi care au dat rezultate în peste 97% din cazuri.


Sunt Felicia Stoica, gândesc independent, îmi plac oamenii și muncesc din plăcere. Încerc să înțeleg lumea și să cresc odată cu ea. Am studiat procesele de învățare ale adulților, am lucrat cu echipe internaționale, cred în schimbare de atitudini și comportamente, știu că oamenii au un potențial uriaș și îmi place să îi ghidez către descoperirea propriilor resurse.

Sunt aproape 13 ani de când lucrez cu oamenii ca psiholog, trainer sau facilitator și în urmă cu 5 ani am contribuit la fondarea companiei Humans.

Am găsit soluția prin care să aduc concepte din psihologia adleriană în viața organizațională și implementez proiecte complexe pentru nivele de execuție, middle și top management din diferite industrii: financiară, IT, asigurări, medicală, consultanță, marketing și publicitate, call center, telecom, producție și alte servicii.

0 comentarii 1978 vizualizări

Comentarii

Adăugati comentariu

CAPTCHA
Introduceti codul din imaginea alaturata

Ne dorim ca toate comentariile care au loc pe portalul Cariere sa fie inteligente si interesante. Pentru a ne asigura ca scrieti la obiect, toate mesajele vor fi citite de catre editorii nostri si ar putea fi editate ca sa intruneasca criteriile noastre de claritate, lungime, si relevanta.

Noi cerem sa se respecte urmatoarele.
1. Fara anunturi de vanzare de produse sau servicii. Haideti sa mentinem aceasta zona ad-free.
2. Fara atacuri la persoana. In aceste conversatii dezbatem si criticam idei, nu pe oamenii din spatele lor.
3. Fara postari multimedia. Sunteti liberi sa le mentionati dar nu incercati sa le postati aici.

Toate textele devin proprietatea Cariere in urma publicarii dar editorii nu se fac raspunzatori pentru opiniile pe care le vehiculeaza autorii lor.

 
 
 
 
n/a

Urmărește Revista CARIERE

Abonează-te la newsletter