Actual

Ore suplimentare. Merită riscul?

Șerban Andrei Zanfirescu › Joi, 2016-10-20 09:28
Fiecare dintre noi, măcar o dată în viață, am pierdut noțiunea timpului la muncă. Unele persoane și-au făcut un obicei din acest stil de viață, fie pentru șansele de promovare, un salariu mai bun, recompense și diferite beneficii, fie pentru că pur și simplu politica organizației încurajează munca peste program și, ca angajat poți crede nu prea ai de ales. Chiar și așa, sunt totuși angajați care au reușit să scape din această capcană. Cum putem evita sau măcar minimaliza efectele adverse ale orelor suplimentare de lucru? Ce au angajații de pierdut dacă persistă în ele? Ce au organizațiile de pierdut?

Fie că vrem sau nu, este aproape imposibil să evităm orele în plus de muncă. Că le prestăm la serviciu sau acasă, se poate întâmpla oricui. Spre deosebire de organizațiile bugetare în care statul peste program nu este încurajat ca opțiune formală, corporațiile sprijină uneori în mod explicit acest comportament, cu consecințe negative atât la nivel individual cât și organizațional.

Potrivit statisticilor Eurostat referitoare la anul 2015 privind media orelor de lucru pe săptămână, angajații europeni lucrează 40,5 ore/săptămână, fără a lua în calcul timpul consumat în trafic. Pe lângă aceste ore lucrate, statisticile mai adaugă 8 ore de lucru pe săptămână lucrate în mod neoficial, cumulând astfel un total de 48,5 ore lucrate pe săptămână.

Ce se întâmplă dacă prestăm ore în plus peste programul normal de lucru?

Un număr mare de studii din domeniul psihologiei organizaționale s-au centrat pe posibilele probleme cu care ne putem confrunta dacă menținem un ritm de lucru accentuat peste program. Mai jos sunt prezentate un număr de efecte adverse asociate cu orele suplimentare de muncă.

  •  Anxietatea - apare mai degrabă ca un rezultat al imposibilității noastre de a finaliza toate sarcinile de la locul de muncă, chiar și dacă stăm peste program. Teama că mâine va trebui să reluăm de unde am rămas ieri ne poate afecta mental și poate avea impact asupra comportamentului relativ la muncă; de exemplu, putem ajunge să ne sacrificăm din weekend pentru a recupera ce nu am reușit să finalizăm în cursul săptămânii;
  • Depresia este unul dintre cei mai periculoși inamici ai psihicului uman în contemporaneitate, fiind întâlnită cu o frecvență mare în rândul persoanelor care obișnuiesc să lucreze suplimentar. Deși nu știm dacă orele suplimentare generează direct depresie, sau aceasta se dezvoltă treptat prin intermediul unor fenomene precum burnout-ul, cu siguranță că orele suplimentare și depresia sunt asociate. În strânsă relație cu anxietatea, depresia apare atunci când, pe lângă teama că nu mai facem față la sarcini, ajungem să ne simțim inutili și neperformanți;
  • Stresul - de multe ori se întâmplă să lucrăm în plus pentru a face față cerințelor solicitante de la muncă (sarcini multe, rapoarte nefinalizate, termene limită strânse etc.). Astfel, ajungem să fim din ce în ce mai stresați pentru că nu mai putem face față cerințelor.

Comportamentele nesănătoase (lipsa activităților fizice, fumat și consumul de alcool) - Din moment ce stăm peste program, cât timp ne mai rămâne pentru doza zilnică recomandată de sport sau activitate fizică? Ajungem obosiți acasă, mâncăm ceva și ne pregătim pentru cea de-a doua zi, fără să mai avem timp pentru măcar cei 10.000 de pași/zi recomandați de Organizația Mondială a Sănătății. Țările nordice au adoptat o  soluție eficientă: mersul pe jos (dacă nu suntem departe de locul de muncă) sau cu  bicicleta. În absența unor astfel de obiceiuri personale, suntem mai degrabă predispuși la a adopta un stil de viață nesănătos, ce include fumatul sau consumul de alcool în  încercarea de a gestiona efectele stresului trăit la muncă.
Satisfacția scăzută- dacă la început e posibil să ne simțim satisfăcuți cu viața noastră la nivel profesional, și acesta să fie chiar impulsul care ne face să lucrăm suplimentar, în timp, stresul și stilul de viață nesănătos ne vor schimba această perspectivă. Și nu doar satisfacția profesională ajunge să fie afectată, cât și satisfacția față de viață, pe plan familial și social.
Burnout – stând peste programul normal de lucru, ne vom solicita foarte mult, iar fenomenul de burnout va fi greu de evitat. Senzațiile de epuizare emoțională, cinismul și sentimentul ineficienței profesionale reprezintă indicatorii acestui fenomen.
Oboseala cronică ‒ când ajungem acasă după o zi de lucru, este bine să facem ceva și pentru noi înșine. Chiar dacă este vorba despre activități minimale, cum ar fi să citim o carte, să privim la televizor sau să ieșim în oraș, e posibil să realizăm că timpul liber nu ne ajunge. Riscăm să reducem doza recomandată de 7 ore de somn pe noapte pentru puțin timp liber. Astfel, ajungem să fim din ce în ce mai obosiți, iar deprivarea de somn reprezintă un pericol mare la adresa sănătății noastre.
Riscul cardiac crescut  — această problemă este asociată cu orele suplimentare și poate fi cauzată de stilul de viață nesănătos în care e posibil să ne complacem, dar și de stresul pe care ajungem să nu-l mai putem evita.

Cum afectează organizațiile și ce putem face pentru a preveni consecințele?

Efectele adverse conduc la absenteism, fluctuație de personal și productivitate scăzută. Organizațiile, respectiv angajatorii pot evita consecințele dacă:
- se încurajează o comunicare eficientă între management și angajați, iar șefii să știe în mod specific care sunt angajații care lucrează în plus și în ce context;
- se investighează cauza orelor suplimentare. Una dintre cele mai frecvente cauze este reprezentată de aptitudinile slabe de management al timpului din partea angajaților;
- stabilirea unor reguli privind orele în plus (spre exemplu, nici un angajat nu ar trebui să lucreze peste program doar dacă este aprobat de către conducere). Este o idee bună de reamintit angajaților că nu este recomandat să lucreze ore extra doar pentru că vor să fie de ajutor.

De ce totuși orele suplimentare sunt o realitate?

Tindem să ne reamintim că dacă suntem muncitori, cu siguranță asta va aduce beneficii. Dar oare e adevărat? Merită efortul? Orele suplimentare voluntare, cu consimțământul nostru, sunt asociate cu unele recompense (de cele mai multe ori financiare) dar nu reprezintă și cheia succesului. Mai devreme sau mai târziu, ne vom lovi de efectele adverse, contribuția datorată beneficiilor fiind prea mică în comparație cu magnitudinea problemele de viitor. Faptul că șeful direct ne apreciază că lucrăm peste program sau că lucrăm mai mult decât colegii noștri nu înseamnă neapărat că promovarea e undeva pe aproape sau că suntem mai performanți. Da, dacă suntem muncitori vom avea beneficii, dar există o limită a presiunii personale dincolo de care nu este indicat să trecem, iar aceasta este printre altele legată și de orele suplimentare de lucru.

Orele prelungite de muncă și workaholismul

Studiile au identificat o relație între workaholism și orele de muncă suplimentare]. Dacă te afli printre persoanele cu o înclinație spre workaholism există un risc crescut să dezvolți un astfel de stil de lucru. Veștile bune sunt că poți trata workaholismul prin consiliere sau terapie cu o șansă foarte bună de recuperare. Totuși, nu toate persoanele care lucrează peste program sunt și workaholice. Workaholismul are două dimensiuni, o componentă emoțională care ține de lucratul obsesiv și una comportamentală, care ține de lucratul excesiv. Orele suplimentare, lucrate peste program, sunt asociate doar cu această a doua componentă: cât timp nu vă simțiți bine lucrând excesiv, nu sunteți în categoria celor care sunt caracterizați de workaholism.

Ce putem face împotriva toxicității orelor suplimentare?

Deși nu există leacul perfect, majoritatea studiilor axate pe combaterea efectelor nocive ale orelor suplimentare de muncă au identificat o posibilă soluție: autonomie și control asupra orelor de muncă pe care le prestăm. A avea control și autonomie asupra activității de muncă înseamnă să ne putem stabili propriile limite privind orele prestate. Dacă locul de muncă în care lucrăm sprijină o politică de ore suplimentare, eliminarea completă a orelor lucrate în plus ne poate crea un disconfort sau riscuri privind postul pe care îl deținem. De aceea, reducerea numărului de ore (și nu renunțarea completă) poate ajuta într-o oarecare măsură. Spre exemplu, putem limita cele patru ore prestate în mod normal peste program la doar două. În funcție de percepția colegilor și a supervizorilor asupra noii schimbări, putem insista la reducerea suplimentară a orelor sau stabilirea unui prag fix. Astfel ne putem proteja de impactul viitor asupra sănătății proprii.

Despre autor

Șerban Andrei Zanfirescu este psiholog clinician și doctorand la Școala Doctorală de Psihologie, Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București. Tema de doctorat al lui Șerban Zanfirescu, care este centrată pe studiul orelor suplimentare de lucru, constă în testarea acelor mecanisme prin care oamenii ajung să lucreze peste program. Printre zonele de interes științific ale lui Șerban se numără sănătatea ocupațională, psihologia sănătății și terapia cognitiv-comportamentală.

0 comentarii 4672 vizualizări

Comentarii

Adăugati comentariu

CAPTCHA
Introduceti codul din imaginea alaturata

Ne dorim ca toate comentariile care au loc pe portalul Cariere sa fie inteligente si interesante. Pentru a ne asigura ca scrieti la obiect, toate mesajele vor fi citite de catre editorii nostri si ar putea fi editate ca sa intruneasca criteriile noastre de claritate, lungime, si relevanta.

Noi cerem sa se respecte urmatoarele.
1. Fara anunturi de vanzare de produse sau servicii. Haideti sa mentinem aceasta zona ad-free.
2. Fara atacuri la persoana. In aceste conversatii dezbatem si criticam idei, nu pe oamenii din spatele lor.
3. Fara postari multimedia. Sunteti liberi sa le mentionati dar nu incercati sa le postati aici.

Toate textele devin proprietatea Cariere in urma publicarii dar editorii nu se fac raspunzatori pentru opiniile pe care le vehiculeaza autorii lor.

 
 
 
 
n/a

Urmărește Revista CARIERE

Abonează-te la newsletter