Actual, Specialist

Magor Csibi vrea să salveze ecosistemul din România

Ionuț Axinescu › Vin, 2017-05-19 12:12
„Un ecologist care caută modalități să creeze o societate în armonie cu natura”. Aceasta este descrierea-manifest pe care Magor Csibi, directorul de programe al organizației WWF România, o are pe contul său de Facebook.

Născut în 1980, la Miercurea-Ciuc, Magor este de profesie politolog, a reprezentat România în Parlamentul European, între 2007 și 2009, și a contribuit la construirea platformei jurnalistice Think Outside the Box, dar încă de mic s-a simțit apropiat de natură. „Pășunea, pădurea sau râul făceau parte din viața mea la fel ca locuințele, cartierele sau drumurile”, își amintește el.

Așa că, din anul 2011, se concentrează exclusiv pe misiunea World Wildlife Fund (WWF), adică „o lume în care oamenii să trăiască fericiți și sănătoși, în limitele resurselor naturale ale Pământului, și să respecte spațiul naturii sălbatice”. De când se află la conducerea organizației din România, Csibi Magor, alături de diverși specialiști și voluntari iubitori de natură, a fost implicat în zeci de campanii menite să oprească degradarea mediului. De la salvarea pădurilor virgine până la interzicerea vânătorii de trofee, numeroasele succese din ultimii șase ani vin să confirme descrierea pe care Csibi Magor și-o face pe Facebook.

„Pe vremuri, granițele dintre om și natură nu erau atât de evidente ca azi”

„Era destul de firesc pentru un copil să meargă în pădure, mai întâi însoțit de părinți, or mai încolo cu alți puști de vârsta lui. Granițele dintre om și natură nu erau chiar atât de evidente cum sunt azi”, rememorează Csibi Magor momentul în care a început să fie interesat de mediul înconjurător. Pe atunci, cunoștea pădurea și natura din jurul localităților în care a copilărit la fel de bine cum știa habitatul uman. „Învățam din experiență despre speciile diverse de animale sau despre plantele medicinale, apoi îmi completam cunoștințele prin citit”, spune ecologistul.

Magor își amintește cu nostalgie acele timpuri și crede că unul dintre obstacolele uriașe din calea sustenabilității este fix întreruperea bruscă a acestei legături firești cu natura. Acum, prea puțini copii au șansa să o cunoască din experiențe directe. „În acest fel, legătura și atașamentul față de mediu nu au cum să fie cu adevărat puternice. Până nu înțelegem cu toții că râul şi pădurea sunt la fel de pline de viață precum orașele noastre, cu reguli și obiceiuri bine definite, ne va fi complicat să înțelegem valoarea pe care o aduc în viețile noastre”, explică Magor.

De altfel, din poziția de director al WWF România, principalul său obiectiv a fost și este să-i facă pe cât mai mulți români să conștientizeze pericolele care apar odată cu degradarea mediului, apoi să-i determine să se implice în protejarea naturii. Harghiteanul e convins că, odată ce știi exact care-i cauza pentru care lupți, trebuie să te ții de ea. „În momentul în care știm ce vrem, există întotdeauna soluții să o scoatem la capăt. Ne trebuie doar perseverență.”

România repetă greșelile țărilor occidentale

Dar este oare România o țară consecventă în această direcție? Cât de aproape sunt românii de idealul de a trăi fericiți și sănătoși în comuniune cu natura? Csibi Magor spune că destul de departe, în ciuda faptului că România nu a avut „ghinionul industrializării timpurii”.

„Pe vremea când majoritatea statelor europene erau obsedate să scoată profit, cu orice preț, și distrugeau tot ce aveau în jur, în țara noastră existau alte preocupări. Acum, când vedem că scenariul lor a fost greșit, ajungem să ne gândim și noi la dezvoltare, dar problema majoră e că nu învățăm din erorile lor. Suntem hotărâți să le repetăm, așa că, de cele mai multe ori, parcă facem tot ce ne stă în putere să distrugem acest avantaj, pe care încă îl avem”, explică el. Activistul de mediu atrage atenția că în România nu se prețuiesc îndeajuns ultimele păduri virgine din Europa, că se distrug râurile de munte sau că se vânează în beneficiul unor grupuri foarte mici, dar extrem de influente. „Ușor-ușor, ajungem să avem o natură la fel de distrusă precum cea din țările occidentale”, avertizează Csibi.

Dar cel mai mare obstacol al României în bătălia cu protejarea mediului este faptul că oamenii nu sunt încrezători că pot genera schimbări reale în jurul lor. „Deseori tindem să vedem toate barierele: lipsa de interes a autorităților și a publicului, lipsa de resurse și multitudinea de proiecte care degradează natura. O astfel de atitudine ne poate copleși”, spune Csibi. Soluția? Pe cât de simplă, pe atât de eficientă: „Trebuie să ne dăm seama că obstacolele vor fi întotdeauna numeroase, însă nu la ele trebuie să ne uităm, ci la obiectivele noastre, la impactul pe care vrem să-l generăm”.

Iubitorii de natură, cheia succesului în protejarea mediului

În ciuda piedicilor evidente, WWF România și Magor Csibi au avut numeroase realizări concrete în ultimii ani. Însă ecologistul din Harghita e modest când vine vorba despre asta. Susține că principala lui mândrie este că astăzi, spre deosebire de acum cinci-șase ani, există mai mulți oameni care se implică în protejarea naturii. „Asta e în mare parte reușita ONG-urilor, de la organizații mari ca Greenpeace sau Milvus până la unele mici, mai specializate, precum Ecocivica, ACDB sau Adevărații VeloPrieteni”, spune Magor.

Deși e valabil pentru toate campaniile punctuale desfășurate în ultimii șase ani, el declară că proiectul la care lucrează pe moment este cel mai important. „Spre exemplu, am lăcrimat când am văzut prima legislație de protecție a pădurilor virgine, după ce vocile a peste 100.000 de oameni au determinat Ministerul Mediului să încheie un protocol pentru stoparea tăierilor. La fel când am văzut primul zimbru în sălbăticia din Munții Țarcu, după 200 de ani de absență. Eram mut de emoție când am pus o frână serioasă vânătorii de animale sălbatice din România. Râd de bucurie de fiecare dată când un ursuleț ajunge să se reîntoarcă în pădure, din orfelinat. Fiecare emoție e trăită pe rând și fiecare proiect e semnificativ; împreună alcătuiesc un întreg. Dar niciunul dintre ele nu e realizarea mea, de unul singur”, adaugă el.

Magor e sigur că tot ce a reușit WWF să facă în România de-a lungul timpului se datorează experților care descoperă problemele, le documentează și propun soluții, precum și specialiștilor organizației, cei care transmit temele publicului și autorităților. Apoi o însemnătate mare au avut-o „iubitorii de natură”, așa cum îi numește pe voluntarii care au susținut cauzele WWF, au inițiat și semnat petiții, au sunat și au discutat cu parlamentarii, au dat e-mailuri peste e-mailuri și s-au zbătut să aducă diverse teme în dezbatere publică.

De altfel, iubitorii de natură sunt și cei care au un rol important în susținerea financiară a activităților celor peste 100 de filiale WWF din întreaga lume. Nu și în România, cel puțin „nu încă”. „Majoritatea birourilor noastre se finanțează preponderent din donații. Organizația mondială are îndeajuns de mulți susținători încât să susțină activitatea zilnică și proiectele de conservare prin donații lunare. Dar în România încă nu am ajuns acolo. O bună parte a fondurilor de aici provine din proiecte depuse la diverse instituții europene și naționale sau fundații. De asemenea, avem și parteneriate strategice cu diverse companii, care ne ajută în activitățile de conservare”, completează Magor Csibi.

Sigur, donații din partea românilor există, numai că nu suficiente cât să susțină financiar biroul local. Totuși, sunt ceva semne bune pentru viitor, spune Magor. „Românii pot fi foarte generoși când sunt informați corect. Așa că toate proiectele noastre de fundraising au o creștere constantă, ceea ce ne dă speranțe în privința impactului nostru pe termen lung.”

Exploatarea nesustenabilă – cel mai mare pericol pentru mediu din țara noastră

Până să se schimbe lucrurile în privința donațiilor, România are alte probleme concrete de rezolvat. Cea mai mare este, în viziunea lui Magor Csibi, exploatarea nesustenabilă a resurselor: „Fie că vorbim despre râuri, păduri, agricultură, vânătoare, pescuit, fie despre minerit, de fiecare dată tindem să consumăm mult mai mult decât ar trebui. Această atitudine ne va costa scump.” El crede că, pentru generarea dezechilibrelor în ecosistem, plătim cu toții, cu vârf și-ndesat. Cele mai elocvente exemple sunt inundațiile anuale din România, care se produc din cauza defrișărilor necontrolate de păduri.

Soluții există pentru fiecare problemă în parte, însă rezolvarea generală este una singură: implicarea. Asta pentru că istoria democrației recente arată că omenirea nu are la timonă conducători adevărați, cu tipologii de lideri. „Realitatea e că nu avem conducători care să ia decizii calculate pentru binele comun, ci doar indivizi care vor să fie plăcuți de cât mai mulți votanți. Avem nevoie de decizii grele, care deseori pot fi nepopulare, mai ales pentru cei care dispun de multe resurse și vor să le multiplice într-un timp cât mai scurt”, remarcă Magor.

„Dacă liderii lumii vor să fie pe placul cât mai multor oameni, să-și deschidă o cofetărie”

Şi tocmai din cauză că liderii nu se implică îndeajuns și nu au curajul să ia măsuri nepopulare, există ecologiștii și organizațiile pentru mediu precum WWF. Magor Csibi și alți oameni care împărtășesc aceleași valori pun presiune pe factorii decizionali, cât să-i determine să ia hotărâri care să funcționeze pe termen lung, nu unele populiste.

„Dacă aș putea să transmit un mesaj celor mai importanți lideri din lume, aș avea unul destul de simplu: să-și asume statutul de lideri. Asta înseamnă să aibă îndrăzneala de a înota împotriva curentului, de a lua hotărâri și de a le implementa. Dacă vor să fie lideri, mă aștept să mă conducă. Dacă vor doar să fie pe placul cât mai multor oameni, atunci să deschidă o cofetărie”, completează directorul WWF România.

În absența unor lideri cu personalitate, evident că fiecare trebuie să facă ce-i stă în putință pentru binele planetei în care locuiește. În primul rând, să se informeze corect, apoi să se schimbe el însuși, încercând să renunțe la obiceiuri zilnice care duc la degradarea mediului.

Ce poți face tu pentru planeta ta

„Noi trebuie să ne informăm despre impactul deciziilor noastre și să ne schimbăm, pentru că, dacă așteptăm până să simțim impactul direct al degradării naturii, va fi mult prea târziu să modificăm ceva”, subliniază Magor Csibi.

Activistul insistă pe importanța deciziilor personale, care contează în această ecuație: „Când mâncăm 500 de grame de pâine, consumăm indirect 650 de litri de apă, cât e nevoie în procesul de producție. Însă, dacă mâncăm o friptură, ajungem la 4.650 de litri. Las cititorii să compare cifrele și să calculeze diferențele”.

Altfel, viitorul pentru Magor Csibi și WWF România se anunță unul aglomerat, pentru că există multe inițiative și proiecte care sunt în desfășurare, pe lângă cele deja începute. „Vom continua cu protecția pădurilor virgine, lupta împotriva tăierilor ilegale, cu protejarea râurilor sau reconstrucția ecologică a luncilor inundabile, cu protejarea sturionilor și urșilor din sălbăticie sau cu programul de repopulare cu zimbri”, încheie harghiteanul.

0 comentarii 1096 vizualizări

Comentarii

Adăugati comentariu

CAPTCHA
Introduceti codul din imaginea alaturata

Ne dorim ca toate comentariile care au loc pe portalul Cariere sa fie inteligente si interesante. Pentru a ne asigura ca scrieti la obiect, toate mesajele vor fi citite de catre editorii nostri si ar putea fi editate ca sa intruneasca criteriile noastre de claritate, lungime, si relevanta.

Noi cerem sa se respecte urmatoarele.
1. Fara anunturi de vanzare de produse sau servicii. Haideti sa mentinem aceasta zona ad-free.
2. Fara atacuri la persoana. In aceste conversatii dezbatem si criticam idei, nu pe oamenii din spatele lor.
3. Fara postari multimedia. Sunteti liberi sa le mentionati dar nu incercati sa le postati aici.

Toate textele devin proprietatea Cariere in urma publicarii dar editorii nu se fac raspunzatori pentru opiniile pe care le vehiculeaza autorii lor.

 
 
 
 
n/a

Urmărește Revista CARIERE

Abonează-te la newsletter