Companii, Actual

Emil Balica, Gopet: „Nu le pretinde oamenilor să fie și să facă exact ca tine”

Adriana Coblişan › Joi, 2017-02-09 14:06
Din dorința de a se reprofila cât mai repede, Emil Balica a renunțat la o carieră în sistemul educațional și a ajuns să conducă echipe în cadrul unei companii multinaționale din domeniul logisticii. 

Startul profesional a fost unul dificil pentru Emil Balica, după cum ne povesteşte chiar el: „un profesor de Educaţie fizică în departamentul deconturi al unei firme de transport cu primul tichet autoband în mână; ce şanse ar fi fost să îmi imaginez aşa ceva?!” „A trebuit să învețe totul de la zero, în condiții de stres maxim, generat de dinamica jobului, dar coroborat și cu evenimentele prin care firma la care lucra trecea zilnic. Această experiență l-a format, l-a călit, l-a învățat că este important să crezi în obiectivul companiei, dar și că, până la urmă, poți rezista oricărei provocări.

După aproape trei ani – văzând că lucrurile care se întâmplau indicau faptul că nu se îndreaptă spre un viitor promițător, a luat o decizie drastică. A venit în București și a luat totul de la zero. Din nou.

Gopet avea deschisă o poziție de Freight Forwarder, Emil Balica a aplicat și a ajuns expeditor.
„Da..., nu e chiar o experiență de povestit nepoților. Însă a fost click-ul care m-a proiectat pe un drum pe care merg de 11 ani”, povestește Emil Balica, acum Operational Manager al Gopet România.
În cadrul companiei a participat la numeroase traininguri, de la cursurile clasice de negociere, 3T și leadership, până la Project Management și Business Strategic Thinking.

PROMOVAREA
Cum a ajuns din expeditor să fie Operational Manager? Emil Balica spune că în cadrul Gopet șansele de promovare sunt mari, în condițiile în care ești implicat și îți faci treaba. În ceea ce îl priveşte, foarte multă muncă şi seriozitate, dublate de disponibilitatea de a se implica au fost unii dintre factorii care l-au propulsat.

De altfel, a fost o propunere pe care a acceptat-o în urmă cu trei ani, iar momentul a venit și ca urmare a schimbărilor de structură din cadrul companiei. „Fiind o poziţie nouă şi pentru companie, am experimentat provocările acestei poziţii noi încercând să definesc o modalitate cât mai coerentă de a-mi îndeplini task-urile. Recunosc că a fost o luptă, în primul rând cu mine însumi, din momentul în care am preluat o echipă mult mai mare, cu particularitățile ei atât ca business, cât și ca tipologii umane.” Stabilirea încrederii și a unui climat constructiv în cadrul echipei au cerut timp și efort constante.

COLEG, MANAGER, LIDER
Prima experiență consistentă de lucru cu o echipă extinsă a fost pentru Emil Balica preluarea a două echipe din departamentul operaţional. Lucrul pe care l-a învățat pe propria piele a fost să nu pretindă oamenilor să fie și să facă exact ca el. „Există această tendință, mai ales în contextul alert în care ne desfășurăm activitatea, să încercăm să-i transformăm pe oameni așa cum credem noi că ar trebui să fie, în opoziție, poate, cu ceea ce ei reprezintă în fapt.” A învățat, astfel, că trebuie să îi descopere cu bune și cu rele, să-i învețe cum să-şi pornească propriile motoare.

De altfel, ceea ce își dorește pentru colegii lui este respectul și validarea muncii pe care o depun, acoperirea nevoii de a fi descoperiți și ajutați să evolueze. Când lucrurile sunt făcute cum trebuie, oamenii au capacitatea de a înțelege și reacționa încă din zona de prevenție, subordonarea dispare și rezultă munca în echipă. „Sunt situații în care sunt, probabil, unul dintre cei mai urâți oameni; în construcții trebuie să provocăm și momente de genul ăsta, dar păstrând nota pozitivă. Iar când lucrurile se stabilizează și apar efectele prevăzute, reapar aprecierea și zâmbetul în colțul gurii”, mai spune Emil Balica.

Unul dintre cele mai mari hobby-uri a fost muzica, spun a fost, pentru că, din păcate, am început să nu mai ascult, ci doar să aud. Stresul cotidian m-a împins către alte pasiuni, uşor mai practice, şi anume construcţiile din lemn şi amenajările exterioare pe care le fac la casa bunicilor. Îmi place să descopăr, să improvizez şi să găsesc soluţii, fie că vorbim despre oameni, fie despre situaţii sau obiecte.
EMIL BALICA, OPERATIONAL MANAGER, GOPET ROMÂNIA


Care credeți că sunt calitățile unui bun manager?
Cred că echilibrul este cuvântul care ar trebui să definească un manager. Acesta, din păcate, este de multe ori interpretat ca o plafonare, însă eu am o altă optică.
Un lucru este cert: în acest domeniu, poate mai mult ca în altele, trebuie ca tot timpul să te reinterpretezi, să evoluezi, să fii cu un pas înainte. Apar multe schimbări, repoziționări, riscuri de asumat, obiective care sunt aparent imposibile, planuri date peste cap, toate într-un context uman cu blocaje, stări, opinii diferite, abordări uneori neconstructive. În tot acest context cred că este foarte important să ai capacitatea de a aborda situațiile și provocările apărute într-o manieră eficientă, echilibrată, cu reacții menite să rezolve situația, nu să o complice.
Da, trebuie să îți cunoști bine atât meseria, cât și oamenii, cu toate detaliile existente și posibile și să transferi know-how-ul tău către echipă, pentru a o pregăti din timp, ca la rândul ei să știe să reacționeze.
Nu e nimic mai satisfăcător ca lider decât să vezi că oamenii tăi se dezvoltă, că înțeleg fenomenul, că reușesc să păstreze un climat psihologic echilibrat care îi ajută să aibă încredere în ceea ce fac, să fie creativi sau, într-un cuvânt, remarcabili.

Dar studiile necesare?
Se pot enumera foarte multe facultăți și MBA-uri care pot ajuta la clădirea unui manager, însă, pentru a evita ,,tabloidizarea managerială’’, consider că este foarte important contextul în care toate aceste studii prind, de fapt, viață în comportamentele noastre. Un manager trebuie să aibă capacitatea de a da totul, de a cunoaște domeniul cu logicile și dedesubturile lui, de a se conecta cu adevărat și de a căuta surse de energie care să îl susțină în rezolvarea oricărei situații.
E foarte tentant să începem să vorbim despre noi, câte știm și câte, din punct de vedere teoretic, am putea face. Însă, fără a-ți forma capacitatea de a aplica tot ce ai învățat, discuția se transformă într-o odă adusă unui potențial manager genial, dar singur, lucru pe care îl consider ca fiind o investiție tristă.

Cum împăcați viața privată cu cea profesională?
Îmi place ceea ce fac și acest lucru m-a ajutat să găsesc mai ușor echilibrul dintre viața profesională și viața privată. E clar că pilonul principal de stabilitate îl regăsesc în sânul familiei, care îmi generează energia în stare pură. Această energie mă ajută să îmi duc la îndeplinire ce îmi propun, atât profesional, cât și personal. Cred că este important și valabil totodată pentru ambele direcții să încerci să ai o perspectivă corectă a lucrurilor și să acorzi importanța adecvată fie colegului care are nevoie de sprijin, fie propriului copil. Dacă aplici reciprocitatea, lucrurile se transformă în mintea ta și găsești astfel energia de a oferi ajutor sau de a te juca de-a v-ați ascunselea cu copilul, după o zi teribilă de muncă.

Acest articol a apărut în numărul 233 al Revistei CARIERE. 

0 comentarii 2002 vizualizări

Comentarii

Adăugati comentariu

CAPTCHA
Introduceti codul din imaginea alaturata

Ne dorim ca toate comentariile care au loc pe portalul Cariere sa fie inteligente si interesante. Pentru a ne asigura ca scrieti la obiect, toate mesajele vor fi citite de catre editorii nostri si ar putea fi editate ca sa intruneasca criteriile noastre de claritate, lungime, si relevanta.

Noi cerem sa se respecte urmatoarele.
1. Fara anunturi de vanzare de produse sau servicii. Haideti sa mentinem aceasta zona ad-free.
2. Fara atacuri la persoana. In aceste conversatii dezbatem si criticam idei, nu pe oamenii din spatele lor.
3. Fara postari multimedia. Sunteti liberi sa le mentionati dar nu incercati sa le postati aici.

Toate textele devin proprietatea Cariere in urma publicarii dar editorii nu se fac raspunzatori pentru opiniile pe care le vehiculeaza autorii lor.

 
 
 
 
n/a

Urmărește Revista CARIERE

Abonează-te la newsletter