Actual, Piața Muncii/Employment

Am cunoscut o femeie acar. Restul e glasul roților de tren

Roxana Roseti › Mar, 2017-03-21 15:09
În secolul al XIX-lea, nicio femeie nu conducea locomotive, nu era controlor de bilete, acar, impiegat…Prima femeie era angajată la căile ferate engleze în 1838…
În România, abia după 1920, femeile au început să pătrundă doar pe anumite posturi la căile ferate: telefoniste, vânzătoare de bilete în gări, funcţionare în birourile administraţiei centrale. 

Ca un arc al timpului, până acum 25-30 de ani, să fii ceferist era o mândrie. Spre exemplu, în anii 70, când numărul femeilor angajate la CFR a crescut, unele calificări socotite ,,masculine” precum cele de impiegat, acar, controlor de bilete, şef de tren le-au devenit accesibile.

Ultima redută a prejudecăţilor sociale pe care acestea au cucerit-o a fost aceea de a conduce trenuri. Conducătorul de locomotivă (mecanicul de locomotivă, mai corect spus) era prin excelenţă bărbat. Era de neconceput ca femeile să aibă acces în cabina locomotivei, mai ales în epoca locomotivelor cu aburi. Evoluţia tehnicii, noile generaţii de locomotive electrice, dar şi legislaţia împotriva discriminării elaborată în special în Occident au deschis, într-un anumit fel, drumul femeilor spre conducerea locomotivelor. Şi tot Marea Britanie a fost pionieră în acest domeniu: în 1978, Karen Harrison a devenit prima femeie conducătoare a unei locomotive. Din acel moment, rând pe rând, în alte ţări ale lumii, meseria a devenit accesibilă femeilor. În anul 2000, în Japonia, pentru prima dată, o femeie a devenit conducătoare a locomotivei celebrului tren glonţ - Shinkansen. India a consemnat această premieră în 2010, iar în anul 2012 şi lumea lumea arabă a înregistrat un eveniment similar.

Să schimbi macazul într-o lume a bărbaților
 
Astăzi, în secolul XXI, am cunoscut o femeie acar. Se numește Margareta Mateescu. Cum am cunoscut-o? Nu știam cine e, întâi am auzit prin preajmă șoapte cum că a lucrat de noapte și a ajuns la eveniment. M-am gândit că e jurnalistă, deși…Ceva nu se lega în gândul meu “stupid”: prea ocupați cu online-ul nu știu câți dintre noi mai știu nopțile când se schimba ceva important la prima pagină a ziarului, în tipar…dar asta e altă poveste, de șină, pardon, de nișă…

Pe urmă am aflat că doamna Margareta Mateescu pe nume este acar! Și cursant scoala de mecanic feroviar…Cu deosebită modestie, spune că „să schimbi macazul într-o lume a bărbaților este la fel de greu ca atunci când dai viaţă unui copil”. „Nu mă sperie utilajul, munca,  ci reacţia colegilor. Unii m-au încurajat, alţii m-au întrebat ce vreau să să dovedesc. Lucrez de 10 ani ca acar. Trebuie să fii femeia-locomotivă ca să răzbeşti şi să schimbi ceva”, crede, cu sinceritate această doamnă de o modestie imbatabilă, care ar fi putut fi scriitoare spre exemplu, dacă destinul nu ar fi pregătit-o pentru a fi acar! “Trăieşti cu bucuria şi speranţa că totul va fi bine. (…). Sperăm să trecem peste, să avem şi noi, femeile, o şansa să putem să lucrăm ca mecanic de locomotivă, dar şi în alte funcţii”, avea să mai adauge
Margareta Mateescu (foto), în cadrul dezbaterii organizată pe 20 martie de Grupul Feroviar Roman (GFR), cu ocazia lansării programului „Femei, mecanic de locomotivă: şanse egale în profesii feroviare”.
Un eveniment care a atras, de ce să nu recunoaștem, și datorită “ineditului temei”. Dezbaterea a reunit autorităţile publice cu responsabilitate în domeniul feroviar şi al pieţei muncii, care au discutat despre utilitatea programului pentru transportatori şi pentru industrie deopotrivă şi, de asemenea despre calea de a demara programul, bugetul alocat şi termenul de realizare. Printre invitați: Maia Morgenstern Manager Teatrul Evreiesc de Stat București, Ștefan Stănciugelu Conferențiar universitar doctor, Dorin Stănescu istoric, membru în comitetul de coordonare al IRHA, Mircea Stoian – publicist și scriitor

Ce sa caute femeia, ce să conducă ditamai hardughia?

 “Cum se spune mecanic la feminin? Parcă nu există!”, și-a exprimat părerea, mai în glumă, mai în serios, Maia Morgerstern. „Și ca femeie şi ca manager susţin iniţiativa. Este o iniţiativă grozav de temerară şi dacă am avea un aparat să citim temerile sau prejudecăţile, cred că întrebările ar fi  ce sa caute femeia, ce să conduca ditamai hardughia, avem deci de luptat cu aceste prejudecăţi sau temeri sau reţineri şi cred că programul ajută la asta”. “Mi-e cel mai drag să călătoresc cu trenul! Să las în urmă cenușiul, pentru o nouă destinație”, a mai adăugat cu nostalgie Maia Morgenstern, lansând totodată și ideea de turnee ale actorilor cu trenul, așa cum se făcea pe vremurile de glorie, totuși niciodată apuse ale teatrului românesc. 
  
În altă ordine de idei, dar pe aceeași temă, citesc undeva și nu îmi vine să cred…cum sună: Grupul Feroviar Roman caută femei pentru mecanici de locomotive. Greșit doamnelor, domnișoarelor și domnilor: GFR formează femei pentru meseria de mecanic de locomotivă, Aceasta în contextul în care industria ferovială recrutează tot mai greu personal. Tinerii consideră acest sector demodat, iar femeile evită unele meserii, precum cea de mecanic de locomotivă, având  convingerea că este o meserie dedicată exclusiv bărbaţilor. Pe vremea bunicilor era la modă meseria de mecanic de locomotivă. Pe vremea noastră, adică acum, devine un trend?  Femei într-o lume a bărbaților? Ce face omenirea? După Woodstock și atâtea multe alte “aventuri” revoluționare se întoarce la matcă cuminte, căzută brusc în poala bunicii, pentru ca mai apoi să zică că vrea să se revolte iar. După ce am arătat totul, nu mai arătam nimic și viceversa. De ce atâta chin cu impunerea minijupei dacă ne întoarcem la lung? De ce atâta lungime, dacă tot tăiem?

Explicația o dă publicistul și scriitorul Mircea Stoian, cum că pe plan mondial asistăm la o revoluție conservatoare și, tot pe plan mondial există “cazuri” de...revoluții pe contratrend! În cazul de față, “testosteronul din industria feroviară fiind cu această acțiune progresistă!“. „Foloseşte industriei pentru că dă un semnal clar de primenire a resursei umane din domeniul feroviar, într-un moment în care sectorul feroviar are nevoie de un semn de primenire şi de adaptare la prezent. Din păcate, România a rămas în urmă nu doar la capitolul infrastructură feroviară, ci şi la capitolul percepţie publică. Tinerii nu sunt atraşi, domeniul pare învechit, neconectat la tehnologie, transportul cu trenul pare din alt secol şi această percepţie ne costă şi ne ţine pe loc nu doar ca industrie, ci ca ţară, asta într-un domeniu în care avem o tradiţie şi în care făceam performanţă.”

„În România în 2017, o femeie mai uşor ajunge pilot de avion, decât mecanic de locomotivă, iar  programul de sustinere a egalitatii de şanse în profesii feroviare poate fi privit şi ca o politică de  a aduce în prezent mentalităţile.  Si în rezoluţia din 2016 a PE legata  de competitivitatea industriei feroviare se arată că este nevoie de creşterea vizibilității industriei în rândul tinerilor ingineri, în rândul personalului calificat şi în rîndul femeilor. Industria este tradiţionalistă şi este percepută ca „veche” – iar asta nu ajută deloc –  în condiţiile în care este nevoie de noi resurse umane. Pentru a atrage oameni tineri este nevoie de o schimbare de mentalitate şi este nevoie ca industria să fie percepută ca având şi componenta de înaltă tehnologie, ca fiind deschisă faţă de tineri, faţă de femei”, subliniază și Octavian Ionescu, Director Resurse Umane, Grup Feroviar Român.
Potrivit organizatorilor, publicul ţintă al programului sunt femei din diverse domenii profesionale, inclusiv din cel feroviar, care doresc o schimbare în carieră.  Beneficiile sunt: posibilitatea de a activa într-o profesie de nişă, salarizarea atractivă (între 2.200 lei și 2.500 lei net pe lună plus tichete de masa) şi un mediu de lucru care oferă stabilitate şi siguranţa locului de muncă. Costurile cu formarea profesională sunt acoperite integral de către angajator. Cursurile sunt organizate de GFR, durează 9 luni, iar posturile care pot fi ocupate la finalul programului şi stagiilor de formare care durează încă 7 luni sunt de mecanic de locomotivă pentru activitatea de manevră. Bugetul pe care GFR îl alocă pentru calificarea şi dezvoltarea de competenţe profesionale pentru mecanici de locomotivă este de 20.000 euro pentru fiecare participantă.

Epilog

Conform unei statistici întocmită de Community of European Railway (Comunitatea Europeană a Căilor Ferate), în Belgia se înregistrează cel mai mare procent de femei mecanic de locomotivă: 2,9%. Documentul la care ne referim cuprinde datele din anul 2013, în el ţări precum România (cu menţiunea că pentru ţara noastră datele sunt furnizate din anul 2010), Turcia, Polonia,Slovenia figurează ca fiind ţări unde nu există femei mecanic de locomotivă. Sorin Chinde, Director General Grup Feroviar Roman consideră că “programul este o premieră pentru industria feroviară. Chiar dacă în România există mecanici de locomotivă femei, ele sunt excepţii şi nu există un program de susţinere a femeilor într-o industrie  care este preponderent masculină. În loc ca tinerii noştri, fie femei, fie bărbaţi să plece în străinătate pot să rămână în Romania să se angajeze în industrie, unde există posibilitatea unor câştiguri bune şi a unui loc de muncă sigur şi de perspectivă într-o industrie în care România are tradiţie”…
Pe de altă parte, “te trezești noaptea şi te intrebi dacă vei fi suficient de bun, ca părinte, sau ca femeie  care tot timpul trebuie să arate că ştie şi poate să îşi facă munca, ca şi un barbat” – Margareta Mateescu.
Restul este glasul roților de tren…
 

1 comentariu 2327 vizualizări

Comentarii

2017-03-23 18:31

TIMI

Cine cedeti ca le opreste din drumul lor?

Ultima firma care poate veni cu pretentii de acest fel este chiar GFR-ul.
De ce spun asta?. Stiti cat dureaza un serviciu contiinu al unui mecanic de locomotiva la GFR?. De la trei la cinci zile si peste in unele cazuri. Eu nu spun ca a fi mecanic de locomotiva este o treba dedicata doar barbatilor, dar trebuie sa va ganditi si la demnitatea unei femei care sta nespalata cinci zile. Ideal ar fi ca doamna mecanic sa plece din punctul A in punctul B cel mult patru ore, dupa care la un hotel, un dus, odihna si inapoi inca trei patru ore, Asta poate in vest. La noi un mecanic poate sa stea linistit si trei zile intr-o statie in camp fara apa, fara umbra si pe o locomotiva din tabla groasa care dogoare vara si TRAGE iarna. Bine, poate la manevra, pe un DHC jegarit si cel mult doisprezece ore ar merge, cu toate ca un mecanic tinde tot timpul sa ajunga la drum din motive pecuniare. Eu le doresc succes si tin sa va aduc aminte de cele doua doamne mecanic de locomotiva de la cfr calatori care nu se deosebesc cu nimic de cei optzeci de mecanici barbati.

Adăugati comentariu

CAPTCHA
Introduceti codul din imaginea alaturata

Ne dorim ca toate comentariile care au loc pe portalul Cariere sa fie inteligente si interesante. Pentru a ne asigura ca scrieti la obiect, toate mesajele vor fi citite de catre editorii nostri si ar putea fi editate ca sa intruneasca criteriile noastre de claritate, lungime, si relevanta.

Noi cerem sa se respecte urmatoarele.
1. Fara anunturi de vanzare de produse sau servicii. Haideti sa mentinem aceasta zona ad-free.
2. Fara atacuri la persoana. In aceste conversatii dezbatem si criticam idei, nu pe oamenii din spatele lor.
3. Fara postari multimedia. Sunteti liberi sa le mentionati dar nu incercati sa le postati aici.

Toate textele devin proprietatea Cariere in urma publicarii dar editorii nu se fac raspunzatori pentru opiniile pe care le vehiculeaza autorii lor.

 
 
 
 
n/a

Urmărește Revista CARIERE

Abonează-te la newsletter