Richard Branson: Când email-ul dă greş, întoarce-te la comunicarea tradiţională

Richard Branson

Recent am auzit un senior manager care se apăra asupra felului în care se ocupase de o situaţie, spunând, „Nu pricep de ce n-au înţeles. Le-am trimis o duzină de email-uri detaliate pe subiectul ăsta în ultima săptămână.” O conversaţie scurtă, urmată de un email concis, care să confirme paşii următori, ar fi clarificat problema în câteva minute şi l-ar fi salvat de acele email-uri şi de complicaţiile care au urmat.

Un alt executiv mi s-a plâns, „I-am trimis tipului o grămadă de mesaje text. Ştiu că este acolo, aşa că nu înţeleg de ce nu răspunde?” În mod sigur ar fi fost mai bine dacă l-ar fi sunat sau dacă s-ar fi dus până la biroul celui în cauză şi ar fi vorbit faţă-n faţă. Mutarea care i-ar fi rezolvat problema imediat şi ar fi eliminat tensiunile.

Pe scurt, dacă aceşti manageri ar fi încercat să se deplaseze personal, în loc să dea mesaje şi să se plângă, s-ar fi scutit pe ei înşişi de efort. De ce să nu pui mâna pe telefon? Pe măsură ce tehnologia a evoluat, la fel s-a întâmplat şi cu eticheta de business. Oamenii au tendinţa să se bazeze în primul rând pe email şi pe sms-uri, pentru că acest tip de comunicare este precis şi mai puţin indiscret, în timp ce un apel telefonic sugerează că problema nu poate fi rezolvată prin mijloace obişnuite. Dar nu este nimic eficient în permiterea unei probleme să escaladeze.

Pentru a sparge aceste bariere de comunicare, faceţi din întâlnirile personale de la birou o obişnuinţă zilnică. Termenul dat de australieni este “going walkabout”; mulţi manageri consultanţi îl numesc „management în plimbare.” Indiferetnt cum îl numiţi, funcţionează. Şi dacă voi şi top managerii voştri nu îl puneţi în practică, atunci pierdeţi unul din cele mai importante şi ieftine mijloace de management. Mie mi-a placut întotdeauna să cunoasc oamenii din companiile Virgin. Mi se pare o metodă mult mai bună să înţeleg ce se întâmplă cu adevărat, decât să stau în biroul meu. “OK, stând întins în hamacul meu de acasă, citind rapoartele.” Cu toate astea, nu oricine este la fel de sociabil, aşă că vă voi da câteva ponturi:

Fii adept al egalitarismului. Nu-ţi restrânge turele numai în aria ta din companie; încearcă să cunoşti colegii de pe orice palier. Fă asta în momente întâmplătoare. Nu vei dori ca angajaţii tăi din prima linie să gândească: „E marţi, trei după-amiaza. Ar trebui să apară în orice clipă.” Dacă managerii sau şefii de departament se ţin scai de tine, atunci explică-i politicos că vei cunoaşte oamenii mai bine dacă eşti pe cont propriu.