Richard Branson: Afaceri in era Justin Bieber

Richard Branson

Adevarul este ca oamenii percep schimbarea ca pe o amenintare – una care are potentialul de a pune afacerea „pe butuci“. Si de ce sa nu recunoastem – nicio companie nu dureaza vesnic! Pentru ca am o experienta indelungata in domeniul muzical, de multe ori cititorii ma intreaba ce cred eu despre viitorul acestei industrii. Ce se va intampla in continuare? Ce se poate face daca vrei sa iti lansezi o afacere de succes in acest sector, in care schimbarea ii afecteaza si pe cei mai abili jucatori?

Ei bine, experienta imi spune ca intotdeauna exista oportunitati in vremuri de schimbare. Analistii care si-au petrecut ultimii zece ani prezicand sfarsitul acestei industrii ar trebui sa-si reaminteasca de anul '82, cand a avut loc ultima prabusire a pietei. Recesiunea economica ne-a lovit profund. Tot mai multi oameni au inceput sa-si inregistreze muzica de la posturile de radio sau de la un prieten care isi cumparase discul – atunci s-a creat precedentul pentru viitoarele descarcari ilegale de pe net. La acea vreme, Virgin Retail avea peste o suta de magazine de discuri in Marea Britanie, care tot timpul saptamanii erau goale. Si ca si cum asta n-ar fi fost indeajuns, am aflat curand ca CD-ul era pe cale sa asalteze piata.

Avantajele noului suport muzical erau evidente: era mult mai mic decat un disc de vinil, nu se uza, nu se distorsiona, era lipsit de zgomot in contact cu suprafata.

Carnetelul meu de luat notite din perioada aceea e plin de intrebari cu privire la efectul pe care l-ar fi putut avea asupra afacerii noastre. Imi amintesc ca am scris atunci ceva de genul: „Ce se va intampla cu cei care colectioneaza muzica – isi vor inlocui discurile de vinil cu CD-uri?“

Primul lucru pe care il puteam face ca sa supravietuim amenintarii reprezentata de introducerea CD-urilor pe piata a fost sa scapam de vinilurile pe care le aveam in stoc, asa ca am inceput sa le vindem cu reducere. In magazinele noastre am reusit pana la urma sa le inlocuim cu CD-uri, ceea ce concurentii nostri n-au reusit. Am remarcat exact la timp un alt fenomen pe cale sa se produca in piata: la doi ani de la lansarea calculatorului personal in 1980, in Marea Britanie existau pe piata 500.000 de automate de jocuri video. Asa ca foarte rapid am introdus in oferta CD-uri cu jocuri si filme in retelele noastre de magazine.

In 1986, a venit randul supermagazinelor Virgin sa fie amenintate de concurenta. Cel mai mare rival al nostru, HMV, ne sufla in ceafa, deschizand magazine imense, unele chiar in apropierea celor mai reprezentative magazine ale noastre. In replica, am lansat un magazin la Dublin, la vremea aceea cel mai mare din lume, pe Aston Quay. Acest magazin oferea muzica de toate genurile: folk, jazz si rock, dar am introdus in oferta si programe de calculator, jocuri video si de calculator. Aceasta dovedeste ca am fost in stare sa vad viitorul afacerii.

Imi amintesc ca le-am dat atunci altor retaileri de moda veche, cum ar fi Woolworths, Dixons si Currys, o lectie de marketing: vitrinele noastre si interiorul magazinelor se schimbau foarte des si erau foarte atragatoare. Am invitat formatiile sa concerteze in magazin si cred ca acest gen de evenimente ne-a crescut vanzarile si publicitatea.