Richard Branson: Încetaţi războiul împotriva drogurilor: Infracţiunile nu ar trebui să fie profitabile!

Richard Branson

Oamenii au uitat că acum câteva decenii criminalitatea nu era, în general, un mod bun de a-ţi câştiga existenţa: se întâmpla la puţin timp după ce războiul împotriva drogurilor dăduse naştere acelui stereotip apărut în cultura pop, cu traseul traficantului spre bogăţie. Dar numai câţiva dintre ei au devenit cu adevărat bogaţi, şi aşa cum autorii cărţii “Freakonomics”, Stephen J. Dubner şi Steven D. Levitt, au demonstrat în 2005, mulţi dintre dealerii de pe străzi trăiesc împreună cu părinţii şi au slujbe part-time. Alte studii au arătat că mulţi dintre aceşti exploataţi sunt puternic dependenţi de substanţele pe care le vând. Pentru a tăia fluxul de bani către infractorii de top, tot ce trebuie să facem este să punem capăt războiului împotriva drogurilor şi să scoatem din ilegalitate substanţele interzise.

Războiul împotriva drogurilor funcţionează ca o pâlnie exact către cine nu ar trebui: când funcţionarii publici forţează o campanie împotriva acestor delicte, dealerii de droguri profită pe măsură ce preţurile cresc, în timp ce cererea rămâne aceeaşi. Este o industrie care valorează peste 300 de miliarde de dolari anual, şi fiind vorba de sume foarte mari, infractorii vor face tot ce le stă în putinţă să evite poliţia. Îşi vor muta operaţiunile de producţie în state în care autorităţile nu-i pot urmări; vor cumpăra armament greu (cum este cazul în Mexic); se vor infiltra în agenţii guvernamentale (aşa cum au făcut în multe state din Africa de Vest); vor continua să răpescă şi să intimideze poliţişti, politicieni, civili. Baronii drogurilor se îmbogăţesc în timp ce oamenii obişnuiţi plătesc preţul – în termeni de impozite mai mari şi, uneori, cu propria viaţă.

Într-o lume în care problema drogurilor doar s-a înrăutăţit – o estimare a ONU arată că în întreaga lume consumul de opiacee, inclusiv heroina, a crescut cu 35 de procente între 1998 şi 2008 –  este greu de crezut că traficanţii îşi vor cauta job-uri obişnuite. În unele state din America Latină cartelurile de droguri au puterea să conteste autoritatea guvernului – mulţi dintre mercenarii lor sunt mai bine echipaţi faţă de soldaţi, iar bandele de traficanţi sunt cunoscute pentru că oferă comunităţilor securitate şi o asistenţă socială de bază. În Afganistan, o parte importantă din bani ajung în mâinile talibanilor din vânzarea de opiacee. Administraţia SUA Antidrog susţine că agenţii al-Qaida din Africa de Nord, Africa de Vest şi Europa şi-au finanţat operaţiunile cu ajutorul traficului de droguri. Până de curând am simţit, şi nu sunt singurul, că războiul împotriva drogurilor a fost cea mai bună politică pentru societatea noastră. Dar m-am răzgândit la scurt timp după aderarea la Comisia Global ONU privind politica în domeniul consumului de droguri, împreună cu fostul secretar general al ONU Kofi Annan, Javier Solana, fostul şef al politicii externe a Uniunii Europene, fostul preşedinte mexican Ernesto Zedillo şi mulţi  alţii.

Descoperirile noastre, care au fost date publicităţii în luna iunie, arată că războiul global împotriva drogurilor a fost o greşeală foarte costisitoare.

În ţările unde dependenţa de droguri era legalizată şi privită ca o problemă de sănătate publică, comisia desemnată de noi a descoperit că a existat o scădere a delictelor, o scădere a numărului de dependenţi şi o îmbunătăţire a stării sănătăţii per ansamblu. Portugalia, de exemplu, a legalizat consumul şi posesia unor droguri în 2001. Prin înfiinţarea unor clinici unde dependenţii de heroină aveau acces la ace şi metadonă, însoţit de tratament medical pentru dependenţă, Portugalia şi-a redus numărul de consumatori, mai ales în rândul tinerilor şi al dependenţilor. Numărul îmbolnăvirilor cu HIV (din cauza acelor refolosite) a scăzut de la 907 la 267 între anii 2000 şi 2008 iar studiile au raportat, de asemenea, o reducere a spargerilor de locuinţe.

Având un business care testează noi afaceri, echipa noastră de la Virgin priveşte adesea la ce se întâmplă în alte ţări, studiind cum putem adopta noi abordări cu succes în alte ţări.

În ceea ce priveşte războiul drogurilor, comisia desemnată de noi a demonstrat că soluţia este să comutăm politica către strategii de reducere a efectelor nocive. Unul din multele studii realizate a fost cu privire la situaţia din Elveţia, care a comutat între anii ’80 şi ‘90 legislaţia de la „lege şi ordine“ la una concentrată pe sănătate publică.

Potrivit cercetărilor realizate de Martin Killas şi Marcelo Aebi de la Universitatea din Lausanne, „Cei implicaţi în trafic de droguri şi alte infracţiuni (dependenţi şi ei la rândul lor) servesc drept legătură între angrosişti şi consumatori. Odată ce aceşti dependenţi au  descoperit mijloace legale pentru dependenţa lor, folosirea drogurilor ilicite s-a redus, precum şi nevoia de a face faţă heroinei. Prin eliminarea dependenţilor locali şi a dealerilor, consumatorilor ocazionali din Elveţia le este tot mai greu să intre în contact cu vânzătorii.“ Dependenţii, care adesea sunt atât consumatori cât şi dealeri, dar a căror nevoi au fost restrânse de medicamentele care substituie heroina, au fost o legătură foarte strânsă îndre traficanţi şi consumatorii ocazionali.

Imaginează-ţi asta în ţara ta, dependenţii nu mai sunt băgaţi la închisoare, în schimb sunt trataţi în clinici. Imaginează-ţi că numărul lor este în scădere. Că departamentele de poliţie nu mai depun eforturi să prindă dealerii intermediari şi că o parte din ei se ocupă acum de crima oprganizată. Mulţi lucrează la poliţia de proximitate, pentru că până şi delictele mărunte pe care le făceau dependenţii au dispărut. Că fondurile publice adiţionale sunt acum cheltuite pe sănătate şi programe sociale, în loc să fie consumate pe întărirea constrângerilor şi pe deţinuţi. Exact aşa cum s-a înâmplat cu Prohibiţia în Statele Unite, piaţa neagră a dispărut şi bandele s-au disipat. Banii şi puterea nu mai sunt asociaţte cu drogurile şi crima, iar reacţia mass-media şi a culturii se schimbă.

Cum putem lua atitudine împotriva infracţiunilor? Eliminând conexiunile dintre dealerii de droguri şi pieţele lor. Aşa că haideţi să decuplăm şi să salvăm vieţi.

Traducerea şi adaptarea: Dragoş Nicolae