Intraprenorii. Un alt fel de antreprenori.

© Philippe Nyirimihigo

Vazandu-i pe vizitatorii mei explorand plaja insulei zilele trecute, mi-am reamintit ca unul dintre primele lucruri pe care strainii le vad cand ajung aici sunt indicatoarele din zona de Sosiri a aeroportului, destinata check-in-ului. Spre deosebire de restul lumii unde se vorbeste engleza, aici in loc de cetateni „rezidenti” si „nerezidenti” pe indicatoare scrie: „belongers” si „non-belongers”.

De cand am devenit rezident, mi-am dat seama ca termenul „belonger” este uimitor de puternic. Atunci cand o natiune spune despre cetatenii sai ca „apartin acestui loc”, spre deosebire de „locuiesc aici”, acea natiune cultiva o forma speciala de loialitate. Ne reaminteste ca apartinem locului si ca eforturile noastre nu sunt doar in numele nostru propriu, ci si in beneficiul comunitatii.

Acest lucru m-a facut sa ma gandesc la modul in care s-ar aplica astfel de mici detalii, care au in aparenta doar insemnatate semantica, in lumea afacerilor: Ce s-ar intampla oare, daca firmele ar avea si ele „belongers”, in loc de angajati? Felul in care ne adresam unii altora face vreo diferenta?

Pot sa va spun ca de-a lungul timpului mi s-a spus in multe feluri, iar unele dintre apelative nici nu pot fi reproduse aici! Insa eticheta pe care o folosesc oamenii tot mai des cand vorbesc despre mine este de antreprenor. Mi-aduc aminte ca prima data cand revista Student m-a descris drept „un antreprenor in devenire”, m-am dus repede sa caut cuvantul in dictionar. La acea vreme, acest apelativ nu era tocmai un compliment, deoarece exista o perceptie negativa generala fata de business si intreprinzatori.

Cum pana atunci eu ma considerasem fondatorul unei reviste si om de afaceri, noul meu titlu mi se parea destul de cool pentru ca descria o persoana care „initiaza si organizeaza noi intreprinderi comerciale, cu un grad considerabil de risc”, cum scria in dictionarul meu.

Astazi, milioane de oameni isi poarta cu mandrie titlul de „antreprenor”. Eu vreau insa sa va atrag atentia asupra unui alt titlu care nu se bucura nici pe departe de atentia pe care o merita si anume acela de „intraprenor”, adica un angajat caruia „i se ofera libertatea si sprijinul financiar necesare pentru a crea noi produse, servicii si sisteme, care nu trebuie sa se supuna rutinei sau protocolului obisnuit al companiei”.

Desi este perfect adevarat ca orice companie are nevoie de un antreprenor care sa o puna pe picioare, o crestere sanatoasa necesita o mana de intraprenori care sa o conduca catre proiecte noi si sa exploreze directii noi si zone neasteptate pentru dezvoltarea afacerilor.