Facerea de bine în afaceri și beneficiile eticii

Pe vremea când Jeff, acum în vârstă de 47 de ani, creştea în Toronto, îşi dorea să spună poveşti care aveau drept scop informarea oamenilor asupra unor probleme importante, dar şi să îi motiveze să ia măsuri. Mai întâi a decis să devină independent din punct de vedere financiar, şi pe când studia la Stanford s-a împrietenit cu Pierre Omidyar. Curând după ce Jeff a absolvit facultatea în 1995, Pierre i-a propus să facă împreună un site interactiv pentru tranzacţii sub formă de licitaţie. Acea companie a devenit eBay; Jeff a fost primul preşedinte.

Foarte rapid, Jeff a trecut de la stadiul în care împărţea o casă alături de încă cinci tipi, la o creştere subtanţială a afacerii. Apoi a început să se gândească cum ar putea să împartă această binecuvântare cu lumea. A vorbit cu John Gardner, un arhitect care pe vremea mandatului preşedintelui american Lyndon B. Johnson s-a ocupat de programul Great Society, şi l-a întrebat „Ce ar trebui să fac cu toţi aceşti bani?“. John i-a răspuns să parieze pe oameni care fac lucruri bune. 

Ca răspuns, Jeff a înfiinţat Fundaţia Skoll, prin intermediul căreia a susţinut antreprenorii sociali. Mulţi dintre cei susţinuţi au avut un impact uriaş, ca de exemplu Matthew şi Jessica Flannery, fondatorii Kiva, care îi ajută pe creditorii mici să doneze bani insituţiilor microfinanciare, şi astfel antreprenorilor din întreaga lume. 

Pe la începutul anilor 2000, Jeff a început să se gândească la filmele care l-au inspirat în copilărie şi adolescenţă: E vorba de filme precum Gandhi şi Lista lui Schindler. În timpul unor vizite regulate la Los Angeles, a descoperit că nu erau companii producătoare interestate mai ales de interesul public - studiourile de la Hollywood erau interesate să-şi investească bani în filme thriller, cu super eroi şi în sequel-uri. Marile studiouri nu vroiau decât să distreze pentru că îşi închipuiau că audienţa lor doar asta căuta, în timp ce veştile bune nu vindeau bilete la cinematograf.

Jeff a fondat Participant Media în 2004, iar anul următor, compania a realizat câteva filme foarte bune: “North Country“, “Syriana“, “Murderball“ şi “Good Night, and Good Luck“. La un loc, aceste filme au adunat 10 nominalizări la premiile Oscar şi un Oscar. Fiecare film sprijinea programele în jurul cărora erau construite, astfel încât oamenii să aibă ce să înveţe din ele şi să discute problemele pe reţelele sociale şi pe forumuri. De exemplu, “North Country“, cu Charlize Theron în rolul principal, a contribuit cu succes la o reînoire a problemelor  de violenţă asupra femeilor în Statele Unite. Rezultatul reacţiilor sociale stârnite de filmul “The Cove“, despre masacrarea delfinilor în Japonia, a mai potilit braconajul împotriva acestor mamifere şi chiar l-a oprit definitiv.

Alte filme la care Jeff şi-a adus aportul, precum An Inconvenient Thruth, „Războiul lui Charlie Wilson“, “Countdown to Zero” şi “Aşteptându-l pe Superman.” Toate aceste filme au încurajat oamenii să facă bine şi să înceapă schimbarea, iar Jeff a înfiinţat o nouă organizaşie numită TahePart care a ajutat oamenii să ia acţiune.

Toate organizaţiile lui Jekk Skoll împărtăşesc viziunea comună de a trăi într-o lume sustenabilă de pace şi prosperitate şi lucrează împreună pentru acest scop. De exemplu, fundaţia Skoll Global Threats, lansată în 2009 abordează probleme majore, cum ar fi schimbările climatice şi proliferarea armelor nucleare - şi a luat parte la consultările filmului lui Warner Bros “Contagion”.  Aproape toate filmele care abordează astfel de subiecte cu caracter social au legături cu Fundaţie Skoll, în timp ce Grupul de Investiţii Capricorn, fondat tot de Jeff, investeşte în companii de mediu şi sociale. 

I-am spus odată lui Jeff că şi-a creat un întreg model de afaceri din a spune adevăruri incomode. Jeff - un tip destul de timid - mi-a răspuns că aşa şi speră. Nu încerca să facă bani când şi-a lansat compania producătoare de filme, din moment ce mesajul filmelor avea valoare în sine. Ceea ce nu a anticipat, însă, a fost faptul că filmele sale i-au adus bani pentru că pur şi simplu el şi echipa lui făceau ceea ce trebuie.