Cum sa trecem peste conflictele de la serviciu?

Tendinta de a te tine la distanta de orice conflict nu este întotdeauna benefica pe termen lung. La intensitati medii, conflictul poate fi generator de progres. La intensitati mari, conflictul poate degenera, devenind distructiv. Pentru a afla cum putem gestiona conflictele de la birou, am stat de vorba cu Virgiliu Rîcu, Senior Consulting Psychologist, Chiron Consulting.

Autor: Virgiliu Ricu

Data publicarii: 23 martie 2006

Recomanda

Sunt inevitabile situatiile conflictuale la locul de munca?

Da, ma tem ca sunt într-adevar inevitabile. Pulsiunea agresivitatii exista în noi toti si, ca orice pulsiune, ea are nevoie sa se descarce. Unii dintre noi pot sublima agresivitatea, o pot canaliza în scopuri constructive (în sport, în creatii artistice sau în critica creatiilor artistice etc.), dar cei mai multi ajungem sa o exprimam mai mult sau mai putin direct în planul relatiilor cu ceilalti. Nu ne putem propune sa „eradicam” agresivitatea, acest lucru ar fi practic imposibil, ci sa o controlam si sa o gestionam eficient.

Ne putem debarasa de tensiunile de la birou dupa ce am plecat catre casa?

Nu! Le putem doar alunga în inconstient, dar acesta este permanent cu noi si va pandi orice oportunitate pentru a descarca tensiunile. Exemplul arhicunoscut legat de deplasarea furiei: seful ne umileste, dar nu îndraznim sa-l înfruntam, ne reprimam furia si o reversam asupra copilului sau asupra nevestei etc. Situatia inversa este la fel de valabila: ne aducem problemele de acasa la birou, folosim organizatia ca scena pentru punerea în act a conflictelor noastre personale. Un alt exemplu: managerul tinut sub papuc acasa încearca sa-si autoregleze stima de sine, comportandu-se excesiv de autoritar si de „macho” cu subalternii. Ideea separarii vietii profesionale de cea personala este doar un mit.

Exista o atitudine ideala pentru a te tine cat mai departe de orice relatie tensionata?

Nu stiu în ce masura acest lucru este cu adevarat dezirabil. Exista oameni pentru care evitarea conflictelor a devenit ceva firesc, o a doua natura. În dorinta de a fi acceptati, ei îsi reprima agresivitatea si devin excesiv de toleranti sau de obedienti. Pretul pe care îl platesc pentru mentinerea pacii se dovedeste a fi de multe ori mult prea mare. Daca pe termen scurt reprimarea agresivitatii poate fi adaptativa, pe termen lung conduce la îmbolnaviri. În plus, astfel de oameni vor sta mereu în „banca” lor, nu vor îndrazni sa-si asume nici riscuri, nici responsabilitati, nu vor fi propusi pentru pozitii de leadership. Sunt momente în care ai nevoie de agresivitate ca sa lupti pentru lucrurile în care crezi, pentru visele tale. Independenta se cucereste prin lupta - si aici ma refer în special la independenta în gandire, la curajul de a fi diferit, de a fi tu însuti. De aceea, nu cred ca tendinta de a te tine cat mai departe de orice relatie tensionata este benefica pe termen lung. La intensitati medii, conflictul este dinamizator, generator de progres. În business, conflictele din planul ideilor conduc la inovatie.

De altfel, viata nu poate fi conceputa în absenta conflictului. Întreaga noastra viata psihica se desfasoara într-o maniera conflictuala. Majoritatea timpului suntem animati de dorinte contradictorii, care automat intra în conflict si ne fac sa ne simtim vii.

Un lucru este cert, oamenii simt nevoia de a-si crea propriile lor drame. Credeti ca un roman de dragoste în care totul este însorit de la început pana la sfarsit, în care nu apare nici o intriga, în care nu exista chin, ar putea deveni vreodata un best-seller? Ma îndoiesc.

Ce se întampla atunci cand conflictul capata o amploare foarte mare? Care sunt consecintele negative?

La intensitati mari, conflictul poate degenera, aducand în prim plan violenta, distructivitatea, umilirea. Efectele sunt negative si imediate: distrugerea armoniei în echipa, demotivarea, scaderea productivitatii, sabotajul. Schimbul de idei nu mai este posibil. Este doar o lupta de tipul „care pe care”.

Cum se pot preveni/solutiona conflictele de la acest nivel?

Marea majoritate a consultantilor recomanda medierea si negocierea. Eu propun autocunoasterea si dezvoltarea personala. Si aceasta întrucat conflictele interpersonale nu sunt decat externalizarea, manifestarea în plan exterior a conflictelor noastre interioare.

Conflictele interioare sunt cele mai importante, de la ele pleaca totul. Nici o persoana care se simte OK cu ea însasi nu va jigni sau umili pe altcineva.

Nu ne afecteaza orice, nu ne enerveaza oricine. Putem tolera ironii, mici agresivitati si putem reactiona la ele cu umor, într-o maniera foarte adaptativa. Este nevoie de mult mai mult pentru a „exploda”. De obicei, acest lucru se petrece atunci cand suntem loviti într-unul dintre punctele noastre vulnerabile. Iar acestea au devenit vulnerabile la un moment dat al existentei noastre, sunt urmarea vie a unei interactiuni traumatice din trecut. Punctele noastre slabe ne spun ca avem o istorie, în parte dureroasa, (asta e, în viata lucrurile nu merg întotdeauna perfect), iar conflictul din prezent reactiveaza aceasta istorie.

Colegul de serviciu care spune - chiar neintentionat - ceva ce ne raneste actualizeaza la nivel inconstient acea istorie, iar inconstientul nostru îl pune în corespondenta cu agresorul initial. Reactia noastra la replica colegului este reactia la agresorul din istoria noastra si tocmai de aceea nepotrivita, exagerata, bizara în ochii celorlalti. Daca avem o istorie în care agresiunile, abuzurile au fost frecvente, vom atrage inconstient agresorii si vom cauta inconstient mediile conflictuale. Victima atrage agresorul sau victima se poate transforma în agresor (printr-un mecanism de aparare numit în psihanaliza identificarea cu agresorul). Toti agresorii sunt persoane care la un moment dat, în trecutul lor, au fost victime. Scenariul violent din mintea noastra tinde sa se actualizeze si se va repeta pana în momentul în care cineva (un psiholog, un coach, un consultant, un coleg înzestrat cu intuitie si fler psihologic) ne va ajuta sa-l schimbam.

Solutia pe care o propun se refera, deci, la constientizarea si, ulterior, la schimbarea din mintea noastra a lucrurilor care atrag conflictele… Ideea nu este noua. „Pune ordine înauntrul tau si ordinea va domni în jurul tau”, spunea Confucius. Este necesar sa întelegem ca e nevoie de cel putin doua persoane pentru a aparea un conflict interpersonal si ca fiecare dintre acestea îsi aduce propria contributie la aparitia si întretinerea conflictului.

Daca suntem implicati într-un conflict, este util sa privim replicile celuilalt ca feedback pentru actiunile noastre si sa ne întrebam cum am contribuit oare la aparitia acestui conflict si cum contribuim la mentinerea lui.

Lucrurile nu sunt deloc simple, întrucat suntem elemente într-un sistem în care efectele se disperseaza si se propaga. Putem primi reactii agresive de la X, cu care n-am avut niciodata nimic de împartit si despre care am gandit întotdeauna numai de bine. La o analiza mai atenta, descoperim însa ca X este în legatura cu Y, pe care într-adevar nu l-am placut niciodata si pe care l-am barfit „la greu” în pauzele de tigara.

Culegem ceea ce semanam, iar daca acum culegem razboi, înseamna ca undeva, la un moment dat, prin ceea ce am facut, vorbit sau gandit, am semanat razboi. Si trebuie sa ne asumam responsabilitatea pentru asta, lucru care nu este întotdeauna usor.

Exemplu: este uimitor pentru mine sa descopar, în cadrul programelor de coaching pe care le desfasor în organizatii, cum un manager îmi vorbeste despre problemele pe care le ridica subordonatii sai, fara a face nici macar o data legatura cu faptul ca pe acei subordonati-problema chiar el i-a recrutat!

Daca suntem sinceri cu noi însine, vom descoperi de fiecare data ca lucrurile pe care le reprosam celorlalti reprezinta aspecte ale personalitatii noastre pe care le negam cu înversunare.

Care ar fi recomandarile cu caracter profilactic, de prevenire a conflictelor?

Conflictele pot fi prevenite daca aplicam în mod constant cateva dintre „secretele” comunicarii:

1. O buna ascultare a celuilalt

Numai practicarea acestui principiu ne va îmbunatati substantial abilitatile de comunicare si va face ca relatiile noastre sa se schimbe radical, peste noapte, în bine.

Cei mai multi dintre noi nu-l ascultam pe celalalt si atunci facem presupuneri, în baza carora tragem concluzii. Majoritatea false, bineînteles. Ascultarea are un efect terapeutic. Oamenii vor sa fie auziti si întelesi, si îi apreciaza pe cei care fac asta.

2. Abordarea celuilalt din prisma viziunii sale despre lume, a valorilor sale

Cand doi oameni se cearta, fiecare considera ca el are dreptate si ca celalalt greseste. Paradoxul este ca, în mod obiectiv, ambii au dreptate. În argumentarile noastre, pornim întotdeauna de la valorile noastre, de la aceea ce consideram noi ca este important.

A ne pune în locul celuilalt, a privi lumea prin ochii sai nu este doar o dovada de empatie si de flexibilitate, ci si un act de îmbogatire a viziunii noastre despre lume. A accepta un alt punct de vedere este un act de creativitate.

3. Constientizarea faptului ca în spatele oricarui comportament sta o intentie pozitiva

Fiecare comportament, indiferent cat de distructiv sau aberant ar fi, are un sens si tinteste un rezultat pozitiv.

Daca rezultatul respectiv se poate obtine si pe alte cai, comportamentul negativ îsi pierde ratiunea de a fi si va disparea de la sine. De exemplu, un copil poate urla pentru ca îi percepe pe parintii sai ca fiind surzi la nevoile sale, un sef poate urla la subordonatii sai pentru ca acestia nu-l asculta si nu fac ceea ce el le cere sa faca.

4. A nu lua lucrurile personal

Multi oameni ne folosesc pentru a-si externaliza conflictele interioare pentru ca în felul acesta sa-si descarce tensiunea. Altfel spus, ei ne folosesc ca pe niste actori pentru punerea în scena a propriilor lor drame. (La randul nostru, facem acelasi lucru cu ei). Cuvintele lui Shakespeare: „Lumea întreaga e o scena, / Iar noi toti doar niste actori” sunt foarte potrivite în acest context. Nu este cazul sa o luam personal si sa ne confundam cu rolul care ni se atribuie mai mult decat este necesar.

There are no comments attached to this item.