Cautarea de job - o meserie grea

Peste 700.000 de someri erau inregistrati la sfarsitul anului 2009, conform Agentiei Nationale de Ocupare a Fortei de Munca, iar rata somajului atinsese 7,8%. Fie ca au fost disponibilizati, cu indemnizatii sau fara, fie ca au plecat de comun acord, o parte importanta dintre someri isi cauta activ un nou loc de munca. In situatii normale, alergatura dupa un job poate dura intre trei si sase luni, insa in criza, aceasta perioada poate ajunge si la un an. Pentru un post de middle sau top management, fara un networking eficient, nici Fetii-Frumosi cu stea in frunte nu au prea multe sanse.

Autor: Mihai Stirbu

Data publicarii: 31 ianuarie 2010

Recomanda

Dispar 1.000 de joburi/zi

Piata muncii a pierdut anul trecut peste o mie de joburi in fiecare zi. Cei mai multi dintre angajatii disponibilizati provin din sectorul privat, 81%. „Valul crizei economice a lovit, in etape, multe industrii. Primele lovituri le-a primit domeniul financiar, bancile in special, dar si multe dintre companiile ale caror servicii erau legate de activitatea bancara (de exemplu, leasingul). Al doilea perdant este domeniul auto. Sunt insa convinsa ca vor mai fi victime", este de parere Madalina Uceanu, Director Executiv AIMS Bucuresti.

In ceea ce priveste conjunctura, in 90% dintre cazurile celor care isi cauta un loc de munca, decizia de a intrerupe relatiile cu angajatorii a fost una externa. Au existat destul de multe situatii in care restructurarea a fost generata de inchiderea unei linii de business sau de restrangerea unui anumit tip de serviciu. Nu rare au fost cazurile, insa, cand s-a ajustat doar numarul de persoane responsabile de un anumit tip de activitate. In aceste imprejurari, s-a folosit drept criteriu de selectie gradul de atingere a rezultatelor, a indicatorilor de performanta.

Cand decizia a avut caracter personal, intern, ea a fost determinata intr-o oarecare masura de nivelul suplimentar de presiune adus de criza, de constientizarea faptului ca valorile mediului de munca nu se potrivesc cu cele proprii sau de curajul de a crede ca momentul cel mai potrivit pentru un demers de tip antreprenorial este criza. Pentru cei care au decis schimbarea din motivatii interne, premisa de baza pentru a face o schimbare tine si de securitatea financiara. De altfel, presa de peste ocean se gandeste deja la „criza post criza", anticipand ca, dupa criza, peste 60% dintre oamenii-cheie isi cauta alt angajator.

Fuga din zona de confort

In conditii normale, gasirea unui nou job poate varia intre trei si sase luni, insa in aceasta perioada, durata poate creste pana la un an. Depinde de cat de adaptabil esti si cat de usor iesi din zona de confort. Este clar ca nu mai pot functiona aceleasi modalitati de abordare de pana acum. „Daca la inceputul lui 2008 refuzai oferte pentru ca nu ofereau suficient de multi bani sau conditii excelente, azi s-ar putea sa iei in calcul si optiuni care nu corespund 100% asteptarilor tale, dar care iti pot asigura un nivel decent de venit", declara Uceanu. De asemenea, procesul de cautare a unui job incepe sa includa si canale poate mai putin folosite pana acum (gen LinkedIn), iar valoarea retelei de contacte intretinuta in timp incepe sa se vada acum. Specialistii au remarcat destul de multe persoane carora reputatia si investitia anterioara intr-o retea de contacte valoroase le-au adus proiecte interesante. „Cred ca acestia au avut cele mai putine probleme. Fie au descoperit proiecte pe termen scurt, fie au fost recomandati de catre cei care au incredere in ei, au gasit o solutie care sa ii tina activi si in mijlocul evenimentelor, lucru care, mai devreme sau mai tarziu, le aduce si o solutie pe termen lung".

Despre reconversia profesionala, directorul executiv afirma ca este un proces care dureaza destul de mult. In primul rand, trebuie gasita o solutie pentru sustinere financiara, pe termen scurt, si apoi trebuie facut un plan de actiune pentru reorientarea profesionala. Acest proces depinde foarte mult de nivelul de experienta, de abilitatile persoanei respective si de motivatie.

Chiar daca par sa fie multi candidati disponibili in piata sau poate tocmai de aceea, nici derularea proiectelor de recrutare nu a fost usoara in aceasta perioada. „Am auzit multi recruiteri care se confrunta cu faptul ca primesc prea multe aplicatii pentru anunturile publicate. Pe de alta parte, si candidatii stiu ca numarul celor care le citesc cu adevarat CV-ul este destul de mic". Disponibilizarile din prezent nu au atat de-a face cu momentul crizei, cat cu anumite ajustari utile, independent de ea. „Sunt destul de multe companii care au lucrat anul trecut la solutii pentru a face fata perioadei. Deja au facut majoritatea disponibilizarilor si este chiar posibil sa inceapa din nou angajarile in a doua jumatate a acestui an", completeaza Uceanu.

Bilant sau... respiro

Fie ca vorbim despre angajati la stat sau in spatiul privat, fie despre oameni cu pregatire medie sau superioara, despre entry-level, middle sau top management, efectele de natura psihologica sau financiara ale crizei le-au resimtit cu totii.

Dupa sase ani si jumatate petrecuti in leasing, dar si dupa o perioada deosebit de incarcata, Mihaela Mateescu, ex-director general Raiffeisen Leasing, a considerat ca are nevoie de un moment de respiro, un moment de reflectie, dar si de schimbare. Decizia a fost luata de comun acord cu actionarii firmei din Romania si din Austria, la finalul mandatului, la 31 decembrie 2009. „Este incheierea unei etape, care imi da prilejul unui bilant, pozitiv din pespectiva personala, dupa mai bine de 20 de ani de activitate". Se gandeste la o eventuala revenire in banking, unde si-a inceput activitatea, dar, pentru ca ii place noutatea, ia in calcul si o experienta intr-o multinationala sau consultanta. Decizia finala o va lua dupa consultarea cunostintelor din piata, parteneri de afaceri, fosti colegi, clienti. „Avand in vedere conjunctura actuala, nu este chiar un moment usor pentru gasirea unui loc de munca. De obicei, la nivelul unui executiv, asteptarile, atat din partea angajatorului, cat si din partea candidatului, sunt complexe". Nu e vorba doar despre un cumul de responsabilitati rasplatit de un pachet financiar, ci de mult mai mult. „Vorbim despre strategii, pe termene de cel putin doi-trei ani, vorbim despre pozitionari in piete de profil, de dialog si comunicare in grupuri internationale, si, de ce nu, chiar de o anume chimie intre parti", declara Mateescu.

Nivelul de senioritate, atins la momentul crizei, ar fi partea buna a lucrurilor. „Au fost 12-14 luni in care viteza de reactie a managerului, dar si a intregului colectiv a contat. Sa nu uitam ca perioada de criza a aparut, cel putin la noi, dupa cativa ani de crestere continua si care - din perspectiva resurselor umane, si nu numai - parea sa continue". Mateescu recunoaste ca este greu sa redesenezi organigrama unei companii, sa schimbi fluxuri de lucru, mentalitati (uneori chiar si pentru cei foarte tineri) si rutine deja invatate. Oamenii pe care i-a avut in subordine au fost „reprofilati" spre activitati nou create, fara a avea foarte mult timp de pregatire. De exemplu, forta de vanzari din domeniul leasing, prin definitie activa si supercompetitiva, s-a vazut in situatia de a colecta debite de la clienti sau de a vinde bunuri recuperate. Comunicarea directivei a fost primita cu oarecare rezistenta din partea angajatilor pentru ca schimbarea e grea. „Schimbarea sub presiunea timpului si a cifrelor este foarte grea. Dar absolut necesara. Cei care au inteles-o mai devreme, au avut de castigat". Pe plan personal, de la criza, Mateescu a invatat sa fie mai flexibila, dar si mai drastica, sa reactioneze mai rapid, chiar daca nu perfect, sa ia decizii nepopulare, dar absolut necesare, si sa actioneze in conditii de incertitudine.

viata dupa corporatie

31 decembrie 2008 era ultima zi in calitate de angajat al lui Radu Bömchis. Functia pe care o ocupa la Xerox Corporation, companie in care venise in 1995, era de Office Business Manager. Decizia de incetare a relatiilor s-a luat cu acordul partilor. „Nu a fost un motiv anume. Poate a atarnat mai mult dorinta mea. Dupa 13 ani in corporatie, motoarele nu-ti mai trag la fel".

Mai greu decat sa constientizeze schimbarea i-a fost sa inteleaga ca nu se mai misca intr-un cadru controlat. A luat o pauza de o luna si apoi a inceput sa caute de munca. Nu au existat nici un fel de presiuni din afara, mai curand cele ridicate de el insusi: cum o sa se descurce daca nu gaseste un job s.a.m.d. Spre surprinderea sa, a primit destule oferte imediat, venite in special de la cunoscuti, apoi de la firme de recrutare. A fost si la interviuri. CV-ul destul de bogat a fost o frana si pentru angajatori, dar si pentru sine. In cateva cazuri si salariul a fost un factor inhibitor. Pana la urma, a constatat ca are destula experienta ca sa inceapa ceva pe cont propriu si asta a si facut. In prezent, ofera consultanta in domeniul de business, cu specializare pe sales, executive coaching, excutive management. „Este un domeniu destul de nou pentru piata romaneasca, care oricum nu este foarte blanda cu consultantii, din simplul motiv ca serviciile nu sunt palpabile".

De la criza, a invatat ca poti sa ai un trai absolut decent si fara sa fii angajat, ca simplu intreprinzator. Altfel spus, „exista viata si dupa corporatie". Insa experienta acumulata intr-o multinationala ajuta si poate deschide usi, care altfel ar ramane inchise.

Conteaza recomandarea!

Nici sectorul telecomunicatiilor nu a fost crutat de taieri. De exemplu, un fost angajat care prefera sa isi pastreze anonimatul se afla in plin proces cu fostul angajator. A fost recrutat ca „nucleu de competenta" de la principalul competitor, in ideea lansarii unui business care sa „rupa" o cota de piata cat mai consistenta de la acesta. Criza si solutiile oferite de el au adus insa o abordare diferita a businessului, pentru ca au contrapus potentialul real cu resursele pe care compania dorea sa le implice. „Cred ca ceea ce s-a intamplat a fost o incercare de cutting-cost pentru pozitia mea, intrucat perspectivele realizarii obiectivelor clamate erau destul de nebuloase la inceputul lui 2009. In acelasi timp, pachetul meu salarial era undeva aproape de cel al nivelului ierarhic superior si destul de greu de justificat in buget".

El a constatat, asadar, o nealiniere intre obiectivele declarate si efortul real al organizatiei pentru indeplinirea lor. Desi calificativele personale la sfarsitul ultimului exercitiu financiar au fost foarte bune, cultura locala si reala a corporatiei erau mult prea departe de valorile sale. Mai mult, a aparut dorinta de a se angaja intr-un proiect antreprenorial ulterior parasirii companiei. A demisionat. Oferta pe care a primit-o de la companie ca salarii compensatorii a fost derizorie si a refuzat-o.

Omul nostru se descrie ca fiind o persoana stabila si loiala (anterior a lucrat mai bine de sapte ani intr-o alta firma din domeniu, pe o pozitie superior ierarhica si cu rezultate notorii). Inainte vreme, fara sa caute in mod activ, a primit suficiente oferte tentante sau care sa-l faca sa creada ca poate alege oricand si rapid o alta companie. Surpriza a fost sa constate ca piata s-a schimbat dramatic atat in volum, cat si ca nivel al asteptarilor si ca acum el este in pozitia de solicitant activ. In perioada fara surse de venituri, i-a fost destul de greu. A avut rezerve care insa, incet-incet, s-au epuizat, iar familia lui e nevoita acum sa se rezume la un singur salariu... si acela de bugetar. Cu toate acestea, presiunile nu vin din interiorul familiei, care este intru totul alaturi de el. La fiecare interviu la care participa, invariabil i se pune intrebarea: „De ce ati plecat?" „Am avut surpriza sa constat ca unii HR manageri bat rapid in retragere cand le expun intamplarile, fara nici o legatura aparenta cu aptitudinile mele profesionale, trecut, realizari, referinte sau pretentii materiale". De aceea, si-a schimbat discursul. Pana in momentul de fata, s-a prezentat la aproximativ 30 de interviuri. A inceput cu site-uri de job-uri si networking, a apelat la PCR (pile, cunostinte, relatii), a accesat top 30 Headhunteri sau companii de Executive Search, colegi de MBA, presa sau a abordat direct companiile. Multi s-au speriat de CV. Altii au invocat criza si lipsa de cerere pentru management, profilul diferit al jobului sau al candidatului ideal. Nimeni nu a invocat motive de varsta, gen, nivel pachet salarial sau alte aspecte discriminatorii.

Ce a invatat in aceasta perioada? A invatat ca in continuare, in Romania conteaza enorm sistemul de referinte care, de cele mai multe ori, e mult mai eficient decat o abordare „pe usa din fata" a oricarei companii, locale sau multinationale.

Concedieri si in media

Din noiembrie 2007, Andreea Popescu a inceput sa lucreze in presa scrisa, la „Story", o revista glossy mondena, apartinand trustului de presa Sanoma Hearst. La vremea respectiva, revista reusea sa se mentina pe linia de plutire. E drept ca nici criza nu venise. In primavara lui 2009, Popescu a primit vestea ca trebuie sa renunte la plata pe cartea de munca si sa se multumeasca cu un contract de colaborare. A fost chiar incredintata ca va beneficia de aceleasi drepturi prevazute de lege si in cazul inchiderii revistei. A semnat, sperand in mai bine. Anterior, au fost luate alte masuri de reducere a costurilor: reducerea bugetului de redactie (cheltuielile de shooting, de exemplu), trecerea de la aparitia saptamanala la cea bilunara, renuntarea la toti colaboratorii (pe sectiunile moda, beauty, foto etc.), la corector si la un dtp-ist. O luna mai tarziu, cu putin timp inainte de a i se face plata, tinerei jurnaliste i s-a spus ca este ultimul salariu pe care il primeste, pentru ca „nu mai sunt bani". Contractele de colaborare se inchid mult mai usor decat cele cu carte de munca. Practic, nu este necesar acordul ambelor parti. A fost invitata sa ramana in redactie in continuare si sa identifice diferite proiecte pe care sa le dezvolte, dar fara promisiunea certa ca va fi platita pentru ele. A decis ca locul ei nu mai este acolo. Timp de trei luni a cautat un alt job, perioada in care s-a prezentat la doua-trei interviuri. I-a fost greu sa gaseasca un alt post pentru ca in media „trebuie sa ai relatii. E un domeniu inchis, posturile libere nu sunt anuntate intotdeauna pe site-urile de munca". In prezent, lucreaza la un cotidian. Castiga mai bine, dar munceste sase zile pe saptamana, in loc de cinci, si publica mai multe materiale. Si totusi, Andreea Popescu ramane cu o mirare: „Revista Story apare si acum. Are doi redactori permanenti si un colaborator, carora, din cate stiu, le-au crescut salariile, pentru ca si ei muncesc mai mult. In aceste conditii, am tot dreptul sa fiu nedumerita. De ce?".

Cu legea in mana

Ultimul loc de munca pe care Doina Albu l-a ocupat a fost la DOMO Retail, in functia de trade marketing manager pentru Technomarket (cel de-al doilea brand al lor). Aici si-a inceput activitatea in ianuarie 2009, cand s-a infiintat un post special pentru ea. Aveau planuri frumoase impreuna: dispunea de un buget de marketing, trebuia sa formeze echipa si sa mai deschida inca patru magazine. Din cauza caderii pietei de electronice si a scaderii vanzarilor, conducerea a decis in luna august sa ii restructureze postul. Initial, i-au propus un salariu compensator, dar „problema (lor) a fost ca nu au respectat conditiile legale de restructurare a unui post. Am consultat un avocat, care mi-a explicat ca firma trebuia sa prezinte o serie de analize de vanzari si financiare din care trebuia sa reiasa necesitatea restructurarii postului", spune ea. In final, a obtinut trei salarii compensatorii, dar in schimb a trebuit sa isi dea demisia. „Am acceptat pentru ca nu aveam incotro. Plus ca era si greva pe perioada nedeterminata a magistratilor". A constientizat imediat ca nu mai are un loc de munca, dar nu si-a putut imagina ca vor trece cinci-sase luni pana isi va gasi altceva. „Incepusem sa ma intreb ce este in neregula cu mine". Dar, aceasta incercare a invatat-o sa nu mai „arunce banii pe geam". A gestionat bine salariile compensatorii si economiile pe care le avea si, in conditiile in care a achitat si leasingul la masina, a reusit sa-si sustina copilul de una singura, fiind divortata. Una peste alta, apreciaza ca s-a descurcat bine.

In final, si-a gasit job prin fostii colegi de serviciu. Inainte de a ajunge la Domo, Albu lucrase timp de sapte ani ca director de marketing la Hyundai si director de marketing la Citroën Romania, timp de doi ani. De la inceputul lunii ianuarie, ocupa aceeasi functie la un ONG care desfasoara proiecte sociale pentru copii cu dificultati, azile de batrani si antidrog - ASCA Romania.

Comunicator, caut job

In perioada de criza, Otilia a simtit pe propria piele ca nu e deloc simplu sa gasesti un nou loc de munca, iar sa ai aceleasi avantaje la angajare (prime, salarii, bonuri de masa) este aproape imposibil. Cei de la departamentul HR al firmei de Publicitate/Comunicare in care lucra i-au spus ca e o perioada de criza si trebuie sa taie din costuri. Astfel, au decis sa o disponibilizeze pe ea si inca un coleg, oferindu-le cate un salariu compensatoriu. Postul insa nu a fost restructurat, deoarece la putin timp dupa, a fost angajata o persoana noua. Pentru a gasi un nou loc de munca, Otilia a apelat la toate sursele, si-a anuntat prietenii, a aplicat CV-ul pe cele mai mari doua site-uri de joburi din Romania, a transmis CV-uri companiilor de recrutare. „In perioada cat nu am avut un job permanent (aproximativ jumatate de an) am avut diverse colaborari care m-au ajutat sa imi platesc facturile. Am avut parte de suficienta intelegere din partea celor apropiati, asa ca in loc de presiune, am beneficiat de sustinere", spune ea. Solutia salvatoare a venit de la o fosta colega de facultate care stia un post vacant la una dintre companiile cu care colabora.

Ea crede ca in urma crizei, tinerii nu vor mai migra de la un job la altul in cautarea unor oportunitati, posturi si salarii mai mari. „Criza a fidelizat angajatii. Oamenii se gandesc de mai multe ori pana fac pasul de a parasi un loc de munca, oricat ar parea de roz lucrurile in compania vecina". Cat despre ce a invatat din aceasta experienta, ea a retinut ca, uneori, complexitatea CV-ului si performanta la locul de munca nu te protejeaza de disponibilizare, dar te ajuta cu certitudine in gasirea unui alt serviciu.

Nu e obligatoriu ca toti cei ramasi fara loc de munca sa parcurga acelasi traseu. Insa, exemplele oferite sunt menite sa demonstreze ca implicarea si rabdarea ajung sa fie rasplatite in final.

Poti comenta acest articol doar daca te loghezi pe site.

Autentifica-te

There are no comments attached to this item.

Keywords :

Agentia Nationala de Ocupare a Fortei de Munca