Replică la acest comentariu

sau 40+

Aceeași problemă coboară și cu vreo 10 ani mai în jos, chiar dacă nu atât de pregnant. Vorbesc din perspectiva unui 40+, student în anul 2, cu brevete luate în urma unor cursuri absolvite în 2006 și 2008. Da, în multe cazuri e vorba de ”NU, nu vreau”, dar conform experienței mele de până acum, în ultimii 16 ani de zile am primit de la angajatori doar promisiuni de training. Nici măcar unul nu a considerat necesar să își respecte promisiunea, așa că toate cursurile și specializările pe care le-am făcut și le urmez încă au fost pe banii mei, pe timpul meu, cu riscul asumat că angajatorul în loc să aprecieze, va fi deranjat de faptul că uite azi am un examen, pot să plec mai devreme? Îmi caut de lucru de ceva vreme. Nici o reacție. Știu că piața e suprasaturată, dar abordările angajatorilor sunt, în general, șocante. Am făcut 4 voluntariate anul trecut. Dar până când îți poți permite să lucrezi și să te implici fără să fii plătit? În multe cazuri, nu trainingul rezolvă problema, dar abordarea angajatorului poate fi soluția. Pentru mine, ca angajat, un curs sau un training oferit de angajator este un instrument motivațional. Ah, un exemplu absolut șocant, de la ultimul meu loc de muncă: rezultatele muncii efectuate de mine se bazau exclusiv pe o școlarizare specifică, promisă solemn la interviul de angajare. În 14 luni de zile, angajatorul meu nu a avut chef și timp să îmi faciliteze școlarizarea respectivă, care implica un nivel tehnic destul de ridicat. Angajatorii nu doar că nu știu să aprecieze ceea ce au, de multe ori. Dar știu să demotiveze la cel mai înalt grad și regret că am ajuns să spun așa ceva, dar privind retrospectiv, cam asta este concluzia.