Un an de nervi

editorial-rodica-nicolae

Una dintre asteptari era sa creasca implicarea si loialitatea angajatilor, ca semn ca inteleg sa se revanseze pentru sansa de a fi fost pastrati pe post fata de confratii eliberati din functii. In mod spectaculos, oamenilor le-a scazut motivarea. Si chiar daca nu-i ameninta nimeni cu datul afara, se dau singuri.

Se petrece un fel de mimetism al agitatiei. Simtim nevoia de schimbare, chiar daca altii ne invidiaza tocmai pentru norocul de a nu fi nevoiti sa o facem. Poate si evolutiile politice isi au rolul lor. Nu poti ramane neutru si linistit daca esti cat de cat informat si responsabil.

Una peste alta, am trait un an dinamic, "interesant", cum ar spune cineva. Mare parte din agitatie isi are justificarea in dificultatile perioadei. Era normal sa actionezi cand vezi ca nu mai merg vanzarile, ca nu-ti mai poti permite credite, ca nu mai prinzi picior de investitor cat vezi cu ochii. Era firesc sa te uiti la costuri si sa incerci sa le reduci, sa te uiti la portofoliul de produse si sa le pastrezi doar pe cele cu cautare, sa te uiti la parcul de masini stationate si sa te dispensezi de cateva, sa te uiti la oameni si sa te gandesti daca n-ai fi mai productiv fara unii dintre ei... Era de asteptat, asadar, sa se petreaca schimbari. Eu am pus in evidenta, insa, aspecte inedite ale recesiunii, pe care nimeni nu le anticipa sau care contrazic logica.

Uitandu-ma la ele, realizez doua lucruri. Anume ca recesiunea este un fenomen discontinuu, care lasa loc unor abateri de la norma si unor interpretari foarte diferite ale dimensiunilor ei, si, in al doilea rand, ca avem de-a face cu un foarte ridicat nivel de stres. S-a adancit si s-a si largit zona lui de manifestare. Organismul nostru a trebuit sa raspunda atat unor mult mai serioase agresiuni ale mediului (pe verticala), cat si unor provocari noi (pe orizontala) cu care nu s-a mai confruntat pana acum. In analize, au aparut, pe langa nuante ale cresterilor de pana ieri, pierderile, rezultatele negative. Alternativele nu mai oscileaza intre "suntem sau nu cei mai buni din piata", ci intre "vom mai fi sau nu si maine pe piata". In atare conditii, nu e de mirare ca lumea a luat-o razna. Chiar daca nu te vizeaza direct falimentele, grevele, restructurarile si lipsa de cash-flow, iti vine cumva sa reactionezi. Profilactic sau mimetic. Din solidaritate sau de frica. Isteric sau "chill". De-aia zic, suntem la sfarsitul unui an nervos. Fie sa ramana singurul!