Role model

Horia Colibășanu - Supravieţuitorul

Daniela Oancea › Mar, 2011-09-06 11:32

Deşi are simţul umorului din plin, sportul pe care îl practică nu are nimic amuzant. A urcat şase dintre cele mai grele vârfuri din Himalaya şi de cel puţin trei ori a fost martorul unei drame trăite printre gheţuri. Însă niciun incident, oricât de tragic, nu reuşeşte să îl oprească pe Horia Colibăşanu de la întâlnirea sa anuală cu un optmiar. De la mii de metri înălţime, micile drame ale vieţii cotidiene par o joacă de copii şi dimensiunea performanţei se măsoară în reuşita de a supravieţui.

Horia Colibășanu. Fotografii:...

Probabil că avea şase-şapte ani, când, la Bâlea Lac, a văzut prima dată lanţul Munţilor Făgăraşi şi şi-a pus întrebarea dacă cineva o fi ajuns vreodată până acolo. Astăzi, după ce a fost în Himalaya, Făgăraşul i se pare o nimica toată. Atunci însă, cu ochii de copil, vedea doar o întindere nesfârşită de vârfuri şi de creste, unde nimeni nu ar fi putut ajunge.

„Ai mei nu mă lăsau să plec nici în Bucegi. A trebuit să fug de-acasă. Eram în clasa a XI-a, aveam 17 ani, tata avea treabă în Germania şi i-am spus mamei că plec pe munte. O să ai probleme, mi-a răspuns ea.“ Zece ani mai târziu, când şi-a anunţat prietenii că pleacă pe K2, nu l-au luat în serios. Abia când au venit la el acasă reporterii de televiziune, apropiaţii săi şi-au dat seama de ce isprăvi e în stare.

"Nu mă cramponez de bunuri materiale. Cărțile și prietenii vechi sunt cea mai mare valoare pe care o poți acumula. Nu se devalorizează și nu sunt furate de nimeni".

Der Bergsteiger

Deşi faptul că urcă la o altitudine de 8 000 de metri fără şerpaşi şi fără oxigen suplimentar, folosindu-se doar de corzi, pioleţi, colţari şi de ştiinţa de a citi zăpada, este în sine un lucru uluitor, Colibăşanu susţine că aceasta reprezintă doar jumătate din ce se înţelege printr-o ascensiune în stil alpin. „A înainta pe o rută necunoscută, fără a avea un deschizător de drum şi nici corzi fixe, singur cu partenerul, fără să fi făcut în prealabil ture de recunoaştere şi fără să fi petrecut o perioadă de aclimatizare – sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplineşti pentru stilul alpin.“ Anul acesta a făcut aclimatizarea pe Makalu (8 481 m) şi şi-ar fi dorit să meargă pe Lhotse (8 516) m; în 2007, a făcut aclimatizarea pe Dhaulagiri (8 167 m) şi intenţiona să urce apoi pe Annapurna (8.091 m) în stil alpin – numai că incidentele ivite pe parcurs nu i-au permis.

De ce refuză să folosească oxigen suplimentar? Să fie o ţicneală? Bunul său prieten Iñaki Ochoa de Olza spunea că e ca şi cum „ai face Turul Franţei pe motocicletă“. Fiecare litru de oxigen „scade altitudinea“ cu 1 000 m. Cei care urcă pe Everest fixându-şi robinetul de oxigen la 4 l pe minut, fac un efort ca pentru patru mii şi ceva de metri. Despre aceştia, Colibăşanu spune că încearcă să păcălească muntele: „Nimeni n-ar trebui să ajungă pe un optmiar trişând.“ De altfel, toate federaţiile din lume consideră că folosirea oxigenului suplimentar este o formă de dopaj. Dacă îl foloseşti, nu mai poţi intra în aceeaşi categorie cu sportivii.

"Când nimeni nu te asigură, trebuie să te asiguri tu însuți."

Niciodată nu s-a întâmplat ca totul să meargă strună. În fiecare expediţie a fost pus în situaţii neaşteptate, în care a trebuit să improvizeze. În 2004, pe K2 şi-a pierdut pioletul şi la 8 500 de metri a trebuit să găsească o formă prin care să urce şi ultimii 100 de metri până pe vârf, cu un piolet împrumutat. Altădată şi-a pierdut cortul şi a trebuit să se descurce cu foarte puţinele lucruri rămase. Anul acesta, de exemplu, echipamentul i-a sosit cu o întârziere de o săptămână şi, ca să nu piardă din timpul de aclimatizare, a fost nevoit să urce în pantofii de alergare până la aproape 6 000 de metri, pe o rută mai puţin înzăpezită. Colibăşanu spune că trebuie să fii tot timpul pregătit să improvizezi şi să găseşti soluţii. Nu există situaţie în care să nu se poată face absolut nimic. Chiar şi aşa, în 2009, în Shishapangma a fost nevoit să renunţe la ascensiunea vârfului principal, de 8 027 m. Ceilalţi coechipieri rămăseseră fără corturi şi echipament şi el nu ar fi putut să treacă mai departe singur, fără coardă. Deşi a fost frustrant şi doborâtor, s-a bucurat că se întoarce în viaţă.

0 comentarii 11241 vizualizări

Comentarii

Adăugati comentariu

CAPTCHA
Introduceti codul din imaginea alaturata

Ne dorim ca toate comentariile care au loc pe portalul Cariere sa fie inteligente si interesante. Pentru a ne asigura ca scrieti la obiect, toate mesajele vor fi citite de catre editorii nostri si ar putea fi editate ca sa intruneasca criteriile noastre de claritate, lungime, si relevanta.

Noi cerem sa se respecte urmatoarele.
1. Fara anunturi de vanzare de produse sau servicii. Haideti sa mentinem aceasta zona ad-free.
2. Fara atacuri la persoana. In aceste conversatii dezbatem si criticam idei, nu pe oamenii din spatele lor.
3. Fara postari multimedia. Sunteti liberi sa le mentionati dar nu incercati sa le postati aici.

Toate textele devin proprietatea Cariere in urma publicarii dar editorii nu se fac raspunzatori pentru opiniile pe care le vehiculeaza autorii lor.