Succesul şi drumul din interior

Este povestea unei lumi bi-dimensionale, populate de figuri geometrice – cercuri, patrate, triunghiuri, linii drepte, curbe si multe altele. Intr-o zi, armonia lumii Flatland este tulburata de sosirea unui vizitator cu totul neobisnuit – o sfera. Ea ii uimeste pe locuitorii “Flatland”, care nu puteau percepe decat doua dimensiuni – in ochii lor sfera era o fiinta supranaturala, un cerc ce isi putea schimba dimensiunea dupa voie (desigur, Sfera nu facea decat sa se ridice si coboare prin campia plata a Flatland).

Toate incercarile Sferei de a le explica locuitorilor Flatland existenta celei de-a treia dimensiuni au esuat lamentabil. Ei pur si simplu nu puteau intelege ca mai exista si altceva decat stanga-dreapta/fata-spate. Ideea de “sus-jos” era imposibil de inteles. In disperare de cauza, ea l-a smuls pe unul dintre curiosi, un patrat, si l-a transportat in lumea ei tri-dimensionala, Spaceland (Taramul Spatiului). De acolo, de sus, patratul a putut admira propria lume, ce parea acum atat de limitata.

La inceput patratul a fost ingrozit. Totul era atat de nou si inspaimantator. Apoi frica s-a transformat in revelatie. Patratul s-a simtit binecuvantat si recunoscator pentru intelepciunea pe care o primise. S-a prosternat in fata sferei si i-a jurat ca, odata intors in Flatland, isi va ajuta contemporanii sa inteleaga minunea celei de-a treia dimensiuni.

Intors acasa, patratul s-a tinut de cuvant. Si-a dedicat toata energia si inteligenta incercand sa aduca “lumina” in mintile locuitorilor Flatland. Din pacate insa, nimeni nu a reusit sa il inteleaga. A fost considerat nebun si respins de comunitate.

Povestea trista a patratului este folosita de Johathan Haidt in cartea sa, “The Happiness Hypothesis” pentru a ilustra ideea ca, prea des, fiecare dintre noi suntem blocati in “Flat-land-ul” propriilor vieti si pur si simplu uitam ca mai exista si alte lucruri care merita explorate.

Am simtit nevoia sa impartasesc cu voi aceasta poveste pentru ca, de prea multe ori in ultimul timp, am intalnit oameni bantuiti de un sentiment ca “ceva lipseste” din vietile lor. Deseori, acestia sunt oameni de succes, aflati pe culmile carierei, care au obtinut mai tot ce isi propusesera sa obtina in “Flatland”, si totusi, cumva, simt ca ceva lipseste. Multi dintre ei intuiesc ca exista un “Spaceland”, insa nu stiu cum l-ar putea gasi.

Haidt afirma ca cele doua dimensiuni ale “Flatland” in care ne petrecem mai tot timpul sunt  - “apropiere” (networking, construire de relatii) si “status” (efortul de a face mai mult, de a avea mai mult, de a urca pe scara sociala). A treia dimensiune, sustine Haidt, este cea a “sensului”.