Spune-mi cine te învaţă business ca să-ţi zic ce şef vei fi

Piaţa (E)MBA este caracterizată de imprevizibil. Poate că sună sentenţios, dar ce altceva poţi înţelege din fapul că unii furnizori spun că le-a crescut numărul de candidaţi, în timp ce alţii s-au confruntat cu o veritabilă prăbuşire? Sau că unii au ales să ofere locuri fără taxă, alţii au scăzut preţurile, alţii le-au îngheţat, iar alţii au decis să opereze chiar creşteri ale tarifelor? Sau, ultimul exemplu, că o bună parte a participanţilor la programe sunt sprijiniţi financiar de angajatori, în timp ce alţii calculează că maximum o cincime din cohorta lor de studenţi primeşte ajutor din partea companiei?

Iată o comparaţie exemplificatoare pentru cele de mai sus: așa cum afirmă Lucian Botea, coordonator Desales MBA Office, „Investiţia în pregătirea personalului pare să nu mai reprezinte o prioritate în actualul context, ţinând cont de reducerile care au survenit la nivelul bugetelor companiilor. Prin urmare şi numărul de candidaţi pentru acest tip de program a scăzut, anul acesta reducerea fiind de aproximativ 40%, faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent. Lucru total diferit de piaţa americană, unde în perioade de criză numărul de înscrişi la astfel de programe creşte. Comparativ cu situaţia din anii precedenţi, când aproximativ 60% dintre studenţi au beneficiat de plata cursurilor de către companiile la care lucrau, anul acesta ponderea a scăzut la 20%.“ O cu totul  altă perspectivă are Rodica Rădulescu, directorul CODECS Business School, care afirmă că „numărul cursanţilor MBA înregistrează un trend pozitiv în ultimii ani“. De exemplu, anul acesta avem o creștere de 32% în raport cu 2010, numărul cursanţilor ridicându-se la 220 de persoane. „La CODECS, din totalul înscrierilor pe 2010, 50% au fost plătite de angajator şi 50% de cursant.“

În ecuaţie intră încă un detaliu: strategiile de marketing ale furnizorilor diferă adesea, motiv pentru care, în unele cazuri, ca să afli dacă un program mai este activ pe piaţă trebuie să te dai peste cap încercând să faci rost de un număr de contact prin telefon. Unul dintre responsabilii acestui program spune că discreţia face parte din strategie, al cărei unic scop este de a racola exclusiv pe acei candidaţi care ţin neapărat să se înscrie şi nu pe cei care caută să urmeze un MBA doar de dragul unei noi diplome în palmares.

La polul opus, există unele programe cu un marketing extrem de agresiv, care frizează absurdul. Este relevant în acest sens un articol apărut în urmă cu câteva luni într-un cotidian naţional, în baza căruia s-au dezvoltat zece pagini de comentarii, toate extrem de laudative la adresa unuia dintre programele autohtone de MBA (peste jumătate dintre comentatori par, la o scurtă analiză, să fi folosit acelaşi calculator).

„Costul unui program MBA în România poate începe de la 500 de euro, dacă este organizat în cadrul unei universităţi de stat, şi depăşeşte 10 000 de euro în cazul şcolilor private. Costul unui program EMBA se situează în mare între 10 000 şi 30 000 de euro. Pe această plajă largă de costuri există o varietate de abordări, fie în sensul reducerii conţinutului (programa include doar două-trei teme dintr-un anumit curs), fie în sensul reducerii numărului de sesiuni, respectiv numărul de ore predate.”

Bianca Ioan, director marketing, ASEBUSS

---

Trăgând linia, nu e rău

Criza nu a produs mutaţii serioase la nivelul pieţei MBA din România. A existat, e adevărat, un exit major, în urmă cu aproape doi ani, atunci când unul dintre cele mai bine văzute programe din piaţă, oferite de CEU Business School, şi-a anunţat plecarea. Plecare compensată, nu mult mai târziu, de intrarea în piaţă a unui nou Executive MBA, oferit de cea mai mare şcoală de business din Olanda - Maastricht School of Management şi condus pe plan local de aceeaşi echipă care se ocupase de masteratul CEU, Oliver Olson şi Dora Surugiu. Potrivit celor doi, „criza a reprezentat de fapt o oportunitate unică în viaţă, de a stabili noi standarde pe piaţa de profil din România”. Şi, spun ei, au de gând să rămână aici pentru mult timp. „Singurul caz în care am lua în considerare plecarea ar fi cel în care produsul pe care îl livrăm nu ar mai avea calitatea cerută de piaţă şi candidaţii nu ar mai opta pentru oferta noastră.“ Până acum, nu se pune problema: în scurtul interval trecut de la lansarea pe piaţă, filiala autohtonă a şcolii de la Maastricht a lansat două grupe, cu număr similar de participanţi - 26, respectiv 27, aceeaşi medie de vârstă - 35 de ani şi aceeaşi vechime medie în câmpul muncii - 11 ani, cea de-a treia grupă urmând să înceapă cursurile în aprilie 2012.