Richard Branson: Descurca-te, nu-ti face hara-kiri!

Richard Branson

Un lucru este sigur in afaceri: lucrurile pot sa mearga prost. Deci, cand porniti pentru prima data o afacere, una dintre prioritatile dumneavoastra ar trebui sa fie managementul riscului. Stabiliti un plan de actiune, adaptabil propriilor nevoi, pentru situatiile de urgenta in caz de dezastre naturale (cutremur, inundatii etc.) sau daca lantul de aprovizionare s-ar intrerupe brusc. Aceasta pentru ca in cazul producerii unui dezastru, o multime de oameni vor astepta raspunsuri de la voi.

Pe 23 februarie 2007 in jurul orei 20.15, Pendolino, un tren de mare viteza de pe ruta West Coast Main Lane (WCML) apartinand companiei Virgin Trains (trenuri cunoscute sub numele de Class 390) a deraiat in provincia Cumbria din nord-vestul Angliei. Margaret Masson, o femeie in varsta, care se intorcea acasa la Cardonald, a fost aruncata de pe scaun cand trenul a iesit de pe sina.

Timp de zece ani, Virgin Trains transportase in conditii de siguranta pe calea ferata milioane de pasageri pe intreg teritoriul Marii Britanii. Pe calea aerului, Virgin Atlantic, transportase milioane de clienti in toata lumea, fara nici un incident. Dar seara zilei de 23 februarie ne-a schimbat viata tuturor. Pasagera Margaret Masson a incetat din viata si alte cinci persoane au fost grav ranite.

Eu ma aflam intr-o excursie la schi in Zermatt, Elvetia, cand am primit un mesaj pe mobil, care ma anunta ca avusese loc un accident feroviar. Imediat dupa ce am vorbit cu Tony Collins, directorul executiv al Virgin Trains, am inchiriat o masina si am condus chiar in noaptea aceea pana la Zurich, de unde am luat primul zbor la ora 6:30.

Cand am ajuns in Manchester in acea dimineata, BBC anunta ca trenul era intact si ca acest lucru a ajutat la salvarea multor vieti. A fost o veste imbucuratoare pentru ca toate trenurile noastre fusesera construite ca niste tancuri tocmai cu acest scop. stirile ulterioare au confirmat ca de vina fusese un macaz defect.

Douazeci si patru de oameni au fost atunci transportati de urgenta la spital. M-am intalnit cu familia doamnei Margaret Masson la spitalul Royal Preston din Lancashire. Oamenii erau in mod evident devastati si eu mi-am prezentat condoleantele. imi amintesc ca ne-am imbratisat reciproc.

Imediat a trebuit sa ma prezint in fata jurnalistilor si a camerelor TV pregatite pentru declaratii. Am crezut ca o sa ma sufoc. De altfel, a fost cat pe ce dar mi-am tinut firea si am prezentat lucrurile exact asa cum se intamplasera.

Orcium la momentul respectiv nu puteam da prea multe amanunte. Mi-am exprimat recunostinta fata de mecanicul de tren, Iain Black, care a ramas la post si a facut tot ce a putut ca sa-si salveze pasagerii cu pretul de a se suferi leziuni grave. Toti ceilalti conductori aflati in tren au avut un comportament exemplar, neluand in seama propriile suferinte pentru a se ingriji de siguranta pasagerilor.

Cum de am fost capabil sa reactionez rapid? Cand Virgin Trains si-a conceput regulamentul de actiune in caz de urgenta, am analizat o serie de accidente feroviare grave si am ramas consternat sa constat cat timp trece, de regula, pana cand cineva autorizat iese sa vorbeasca cu presa. Confuzia si vina se instaleaza rapid cu atat mai mult cu cat oamenii sunt nerabdatori sa afle ce s-a intamplat si de ce.