Antreprenor

Omul care „livrează” viață

Mirabela Stoica › Mie, 2014-05-28 11:12

Andrei Tudose, un antreprenor vocațional în vârstă de 38 de ani, a renunțat la o viață sigură în Germania, la o carieră mult râvnită în IT, dar și la un salariu bănos. Toate, pentru a se cunoaște mai bine și pentru a ajunge să se simtă împlinit. Mulți ar spune că e o nebunie. Dar, așa cum spune Andrei, viața e atât de frumoasă pe cât îi dăm voie să fie. Perseverența lui a fost răsplătită pe măsură. Andrei a reușit să găsească ce și-a dorit și acum, şi, prin businessul lui – Delivering Life –, încearcă să le arate oamenilor că pot fi fericiți fără să ai neapărat un motiv-standard.

Andrei Tudose

 „Familia este, de fapt, cea care ne ‹leagă circuitele minții› – mai exact, ne insuflă modul în care ‹trebuie›, ‹e bine› să funcționăm. Apoi o influență majoră în felul în care gândim, acționăm, o are școala. Noi ne naștem extraordinari. Dar ajungem în școală unde învățăm că nu suntem suficient de buni. Întotdeauna o să afli că Ionel este mai bun ca tine la matematică și, oricât de bun ești tu la muzică, nu prea mai conteză. Trece timpul, alte studii. Aici ajungi nu neapărat pentru că ți-ai dorit tu. Mama și tata ți-au spus: ‹Andrei e bine să înveți în ziua de astăzi calculatoare, ăsta este viitorul›. Și, pentru că și te pricepi, la un moment dat te trezești la Liceul de Informatică, apoi la Facultatea de Automatică și Calculatoare. Te auzi chiar spunându-ți: ‹Chiar îmi merge. Mă pricep, sunt acolo!› Visul meu era să ajung un administrator de sistem într-o mare companie. Ăsta a fost visul meu în momentul în care am ieșit de pe băncile școlii și am intrat în povestea carierei. Eram într-adevăr convins că ăsta sunt eu.”

Acestea au fost primele lucruri pe care mi le-a povestit Andrei Tudose, ca să mă facă să înțeleg cum a ajuns la concluzia că este menit să lucreze în domeniul IT-ului, doar ca, mai târziu, să-și dea seama că nu se simte confortabil în acest „film” și că vrea să-l schimbe.

Andrei a lucrat încă din timpul facultății în această arie, iar la finele ei s-a decis să plece din țară. A ales Germania, unde a și locuit șase ani. Acolo era administrator de sistem la Vodafone. Un job pe care l-ar fi râvnit mulți dintre cei care își doreau o carieră în IT. După patru-cinci ani de la plecarea din țară, Andrei își atinsese punctul din carieră pe care și-l dorea. „Așa cum îmi place să spun, după ce treci linia de sosire, adică ajungi acolo unde trebuie, lumea sare pe tine, te aplaudă, te urci pe podium și aici nu se mai întâmplă nimic. Simțeam că îmi lipsește ceva. Mi-am dat seama că nu sunt împlinit. Acela a fost momentul când am decis să ne întoarcem în țară”, își amintește Andrei.

Prea multă siguranță nu e bună

Unul dintre motivele care au cântărit decisiv la decizia de a părăsi Germania și a reveni în țară a fost faptul că simțea că își controlează prea mult viața. În Germania, Andrei era asigurat pentru orice, avea, practic, un fel de asigurare full – CASCO, dar pentru el. „Eram asigurat de sănătate, știam care sunt excursiile cele mai ieftine și cele mai bune, totul venea pe tavă la mine.

Aveam senzația că o să știu totul:și unde o să învețe copiii mei, și ce boli o să aibă, și unde o să mergem în vacanță. Simțeam totul prea sigur, și această siguranță nu mi se potrivește deloc”, accentuează acest aspect Andrei. Practic, avea prea multe repere, voia să i se întâmple și ceva nou, surprinzător. Așa că a decis că vrea să includă și altceva în povestea vieții lui.

Deși a optat pentru o schimbare radicală, pasul pe care l-a făcut a fost totuși unul de om responsabil. Și-a lăsat „porțile” deschise acolo și a venit în România să lucreze pentru Fujitsu Siemens. Nu a mai optat pentru zona tehnică, îndreptându-se pentru cea de vânzări – către business development. Și-a propus să lase un an să treacă și, dacă cumva ajungea să creadă că nu a fost o decizie înțeleaptă acest nou drum, se putea reîntoarce la vechea viață, în Germania. „Nu m-am aruncat cu capul înainte, aveam ‹parașută de urgență›. Aici, deși lucram într-o corporație, povestea era deja alta. Nu mai administram calculatoare, deja vorbeam cu oamenii, lucru pe care-l simțeam că e în mine. Numai că povestea asta nu era a mea, era a altcuiva... povestea lui Fujitsu Siemens”.

2 comentarii 6025 vizualizări

Comentarii

2014-05-30 12:08

ANCA F.

O utopie

Am citit cu mare interes articolul. E interesant ca domnul Andrei Tudose, despre care se vorbeste in articol poate face acest lucru, si sa fie mereu "afara" din orice soseata si in picioare fata de orice canapea sau zona de confort. Ceea ce este prezentat la inceputul articolului este foarte adevarat. Caci pana la un punct parca citesc despre mine. Insa acest drum de succes al domnului nu il poate avea si nu il poate urma oricine. Iar oamenii care trec pe la metrou, sau oriunde ii gaseste "cutia", sunt oameni care din cauza unei nesanse sau unui sistem defectuos, au ajuns sclavi. Sunt multi oameni care studiaza si vor sa devina ceva, aspira la ceva. Aspira mereu, pana cand realitatea le da o palma sau mai multe si ii pun in nefericita conjunctura de a lucra ceva, ceva ce nu le place cu siguranta, ceva ce este sub nivelul lor, doar pentru ca trebuie sa se intretina cumva, pentru ca nu pot trai la nesfarsit in ideea ca va veni acel "job" la care au visat....dupa care sa isi dea seama ca vor altceva, sau mai mult.... nici macar nu ajung in punctul acela. Sunt oameni care traiesc cu datorii...oameni care au alte responsabilitati si griji, oameni poate suferinzi, care incearca sa isi achite tratamente, sau sa intretina bolnavul din familie, intr-un sistem in care nimeni nu ii ajuta, si nici alta scapare nu au. Orice pas necesita un sprijin, fie ca in principal e nevoie de un sprijin finaciar si apoi moral. Sa fim seriosi, cate persoane sunt care ar vrea sa faca un pas care sa ii ajute ulterior sa faca ceva mai mult pentru ei, dar care acel pas costa mult prea mult, fata de cat isi pot ei permite. E adevarat ca si eu traiesc intr-o rutina, intr-o zona de confort. Toata lumea are aceasta zona. As spune ca e una frumoasa... atata timp cat stiu ca sunt sanatoasa si familia mea este sanatoasa, atata timp cat nu sunt o povara pentru cei din jur, atat timp cat pot ajuta pe altii si ma pot bucura de minunatiile acestei lumi si planete. Pana la urma FIECARE ARE POVESTEA LUI. Ar trebui sa citim mii de romane, si toate sunt diferite, putine sunt cele ale carui fir nu au nici o amplitudine .

2014-05-28 18:08

ALIN M

La articol

Cu siguranta eroul nostru face ceva diferit.
Face nimic cu un efort urias. Si pentru asta a lasta "o cariera de administrator de retea pe care oricine si-ar dori-o" :)

Un articol despre nimic.

Adăugati comentariu

CAPTCHA
Introduceti codul din imaginea alaturata

Ne dorim ca toate comentariile care au loc pe portalul Cariere sa fie inteligente si interesante. Pentru a ne asigura ca scrieti la obiect, toate mesajele vor fi citite de catre editorii nostri si ar putea fi editate ca sa intruneasca criteriile noastre de claritate, lungime, si relevanta.

Noi cerem sa se respecte urmatoarele.
1. Fara anunturi de vanzare de produse sau servicii. Haideti sa mentinem aceasta zona ad-free.
2. Fara atacuri la persoana. In aceste conversatii dezbatem si criticam idei, nu pe oamenii din spatele lor.
3. Fara postari multimedia. Sunteti liberi sa le mentionati dar nu incercati sa le postati aici.

Toate textele devin proprietatea Cariere in urma publicarii dar editorii nu se fac raspunzatori pentru opiniile pe care le vehiculeaza autorii lor.

 
 
 

Urmărește Revista CARIERE

Abonează-te la newsletter