Niels Schnecker: Ce ne-aduce 2012?

Anul a debutat deja cu o reducere a ratingului pentru o serie de ţări mari din Europa printre care Franţa, Italia şi chiar Germania. Această schimbare de rating va crea un context în care ţările vor avea de suportat o scumpire a creditului şi, prin aceasta, o accentuare a sentimentului de recesiune, adică potenţialul de creştere economică a acestor ţări, mic cât a fost el, va dispărea extrem de repede.

Consolidarea eforturilor pentru o zonă fiscală unică

În general zona euro va fi una cu probleme foarte mari în acest an. Situaţia Greciei nici pe departe nu s-a rezolvat: Grecia începe 2012 sub un mare semn de incertitudine pentru că nu există în acest moment o soluţie pentru incapacitatea de plată a datoriilor sale.

Chiar şi după ce în 2011 s-a reuşit reducerea datoriei, ea nu este încă la nivelul la care să poată fi plătită. În plus, cu toate eforturile aduse de noul guvern nu au fost introduse suficiente reforme pentru a putea într-adevăr să se reducă cheltuiala bugetară, pe de-o parte, şi nici nu există premise că 2012 o să fie un an de creştere a investiţiilor în Grecia, pentru că vorbim de o criză mondială şi deci nu prea există surse - poate doar chinezii şi coreenii să le aibă. Pe de altă parte, Grecia nu prezintă în momentul de faţă un interes foarte mare pentru investitori. Această situaţie va face iarăşi ca situaţia zonei euro să fie pusă la încercare.

Anul acesta se vor face eforturi foarte mari pentru introducerea unei zone fiscale unice sau cât mai omogene. Chiar dacă nu se va ajunge la nivelul de zonă fiscală unică, există premisele să se creeze mai multă omogenitate în zona euro astfel încât predictibilitatea monedei să fie mai mare iar ţările membre să fie mai bine controlate.

Există posibilitatea, ce e drept foarte mică, cu toate că ar fi cea mai ilogică măsură dintre toate– ca această zonă euro să se rupă în 2012 prin excluderea Greciei din sistem. Dacă deja vorbim de ieşirea din sistemul euro, atunci mai degrabă Germania şi Franţa ar putea ieşi pentru a se apăra de catastrofa care ar putea să aibă loc ca rezultat al crizei din Grecia, a crizei din Spania, Portugalia şi cea care urmează în Italia. Deşi, măcar din punct de vedere politic, ţinând cont că este un an electoral în mai multe ţări, e îndoielnic ca tocmai acesta să fie anul când zona euro să se spargă, trebuie păstrată o mică posibilitate pentru aceasta.

Lipsa capitalului

România are probleme de altă natură. Pe de o parte, lipsa banilor care curgeau dinspre ţările europene spre România, sub formă de investiţii. Şi aici mă refer la capitalizarea sau la creşterea capitalurilor societăţilor germane, austriece, franceze care deja sunt pe teritoriul României. Pe lângă acestea, ar fi putut exista societăţi noi care să vină să se dezvolte aici şi să participe chiar în procesul de privatizare, atâta timp cât mai avem încă nişte elemente de privatizat anul acesta. Deci, sursele respective de capitaluri nu vor fi disponibile.

Avantajul pe care-l putem obţine din situaţia actuală din Europa este că noi avem o serie întreagă de produse mai ales în industria alimentară şi agricolă sau în sectorul mobilierului şi a lemnului la preţuri mult mai scăzute decât cele din alte zone. În această perioadă ar trebui să găsim modalităţi prin care să creştem producţiile de resurse şi în special în mineritul necarbonifer. Un subiect destul sensibil pentru că a fost monopolizat de Roşia Montană şi de scandalul ataşat acestui proiect, dar neexploatarea zonelor minere necarbonifire este o mare prostie.

O dată, pentru că ar putea să producă foarte multe locuri de muncă, a doua oară, pentru că este ceva ce putem exporta, ceva căutat atât în zona Europei, cât şi în cea neeuropeană. Şi, în sfârşit, a treia oară pentru că ar aduce taxe şi impozite foarte importante către stat, lucru care ar putea să crească capacitatea acestuia de a oferi servicii sociale de calitate cetăţeanului. Deci ar fi, de asemenea, un element prin care am putea să profităm de criza pe care o traversează Uniunea Europeană.