Mergem la munca sau mergem sa muncim?

Deseori, cei pe care ii auzim vorbind astfel, nu muncesc in conditii vitrege, ci in companii de prestigiu, "cu reclama la tv" cum spunea un manager, unde le sunt respectate drepturile si le sunt asigurate toate facilitatile necesare indeplinirii functiilor pe care le detin.

Ce sta la baza acestei perceptii inversunate? Ce ar trebui adaugat, astfel incat angajatii sa simta ca fac o alegere voluntara, ca isi asigura prin efortul lor o sursa de venit direct proportionala cu performantele atinse - sa simta, adica, acea motivatie mult dorita de manageri?

Prin ce difera cultura organizatiilor in care angajatii "sunt la munca" sau "stau la serviciu pana la ora 6" de cea a organizatiilor in care angajatii inteleg si simt rezultatele muncii lor? Accentul pus exclusiv pe cifre, lipsa obiectivelor clare si asumate, neintelegerea semnificatiei functiei, necunoasterea misiunii si a valorilor companiei sunt doar cateva dintre diferente.

Tinerii angajati au nevoie sa experimenteze zi de zi apartenenta la un grup in care le sunt apreciate sincer ideile, le sunt luate in considerare opiniile, si in care simt ca imbunatatirea vietii lor se afla sub propria influenta. Oferind angajatilor in mod consecvent si sincer informatiile de care au nevoie, timp pentru invatare si multa atentie, angajatorii au sansa sa obtina, in schimb, performanta din partea acestora.

Daca efectele culturii organizationale sunt clare in ceea ce ii priveste pe angajati, ele sunt vizibile si de catre clientii afacerii. Atitudinea este replicata pe traseul: manager (obiective, strategie) - angajat (executie, inovatie, orientare spre client) - clientul extern (rezultate, profit).

Daca prima veriga a acestui lant nu este foarte solida, nici urmatoarea - relatia cu clientii - nu va putea rezista.