MBA

MBA: suna bine, dar ce inseamna exact?

Doina Timpau › Joi, 2005-02-24 01:00

S-a nascut in Romania. Locuieste la Haga si lucreaza in Amsterdam, pentru o companie anglo-olandeza, ca sef al departamentului Competitive Intelligence. A urmat programul MBA al Universitatii Erasmus - Rotterdam School of Management. Pe durata studiilor si dupa aceea, a fost adeseori intrebata de tineri romani despre programele MBA in strainatate. Doina Timpau a ales sa-si impartaseasca experienta in revista Cariere. Fascinanta sa marturie europeana se va derula intr-un scurt serial.

Planificarea carierei este o expresie care revine tot mai des in limbajul specialistilor in resurse umane de la noi si din strainatate. Daca e vorba de o cariera manageriala, atunci planificarea ei este indeobste asociata cu sintagma MBA (Master of Business Administration). De aici se ajunge rapid la concluzia ca absolvirea unui program MBA, mai ales acela al unei universitati prestigioase din Statele Unite sau din Uniunea Europeana, iti asigura o promovare rapida, castiguri salariale considerabile si, evident, statutul profesional si social dorit. Oare stau lucrurile chiar asa? Care e valoarea unui MBA? Ce te invata si ce nu te invata el? Cand e cel mai bine sa urmez cursuri MBA? Sunt suficient de pregatit pentru MBA? Odata ce am stabilit ca vreau sa urmez un MBA in strainatate, pe care sa-l aleg (exista literalmente sute de programe in toata lumea)? Care sunt costurile asociate si de unde bani ca sa le acopar? Este un MBA necesar in cazul meu? Dupa absolvire, care sunt sansele mele de a-mi gasi un post care sa justifice investitia?

Prin anul 2000, cand dupa mai mult de 10 ani de munca am hotarat sa-mi reevaluez obiectivele si sa fac un pas care sa-mi deschida mai multe posibilitati de evolutie in cariera decat imi dadea pregatirea pe care o aveam la vremea aceea, mi-am pus eu insami cateva (nu toate!) din intrebarile de mai sus. Un an mai tarziu, aveam in mana scrisori din partea catorva scoli de afaceri (London Business School, Erasmus University - Rotterdam School of Management, Cranfield School of Business si City University) care-mi ofereau un loc la cursurile lor MBA.

Intr-un an si jumatate de studentie post-universitara, am avut perioade in care mi se parea ca intreaga lume mi-e deschisa, si perioade in care decizia de a urma un MBA mi se parea cea mai nefericita si mai costisitoare greseala din viata mea. De aceea, cred ca e important pentru cei care doresc sa se lanseze in aventura MBA sa stie exact la ce trebuie sa se astepte si sa nu intretina iluzii care i-ar putea costa de la 40.000 de euro in sus.

Semnalele primite din tara m-au convins ca exista o anume confuzie la nivelul aspirantilor MBA in legatura cu conceptul de "scoala de afaceri". Confuzia vine, in parte, din faptul ca termenul "scoala" este asociat cu o pregatire academica solida, de tip stiintific. In plus, desi functioneaza independent, majoritatea scolilor de afaceri nu sunt organizatii de sine statatoare, ci sunt asociate cu institutii de invatamant superior, in multe cazuri universitati de prestigiu. Si in fine, scolile de afaceri de renume isi promoveaza in mod constant corpul profesoral alcatuit, de multe ori, din autori recunoscuti in intreaga lume, metodele si tehnicile avansate de predare si nivelul intelectual al corpului studentesc. Cu toate acestea, pentru cei care-si doresc sa devina experti in anumite domenii de afaceri, programele de doctorat (PhD) sunt preferabile programelor MBA. Adevarul e ca scolile de afaceri incaseaza taxe de scolarizare considerabile pentru ocazia oferita studentilor de a invata pe ce sa se concentreze si ce pot sa ignore atunci cand citesc rapoarte financiar-contabile, cum sa identifice tendinte de piata si cum sa lucreze in echipe multifunctionale si multiculturale. Nu pare a fi mare lucru, si cu toate acestea zeci de mii de tineri consuma anual timp si bani supunandu-se unor proceduri de selectie destul de severe (concurenta atinge 15-20 de candidati pe loc la scolile de afaceri aflate pe primele locuri ale clasamentelor unor publicatii ca Financial Times, Wall Street Journal si Business Week) in incercarea de a convinge comisiile de admitere ale scolilor de afaceri sa le ofere un loc in programele lor MBA. Sa fie ceva in neregula cu acesti oameni?

Ca sa intelegem daca intr-adevar asa stau lucrurile sau nu, poate cel mai interesant aspect de avut in vedere e relatia care exista intre scolile de afaceri si lumea marilor corporatii. Cele mai multe dintre cadrele didactice care predau cursuri la scoli de afaceri au (sau au avut la un moment dat) cariere profesionale in mari corporatii transnationale: banci, fonduri de investitii, mari firme de consultanta etc. Asa incat ceea ce transmit ele in primul rand studentilor nu tine atat de o metoda analitica sau alta de investigare, ci de o anume atitudine fata de problemele cu care marile corporatii se pot confrunta, de un anume mod de gandire si abordare esentiale pentru cel care vrea sa aiba o cariera de succes intr-un astfel de mediu, si chiar de un anume jargon caracteristic lumii marilor afaceri. N-as merge atat de departe incat sa spun ca scolile de afaceri urmaresc sa cloneze stereotipul businessman-ului de pe Wall Street si din City-ul Londrei, dar accentul pe componenta practica, pe transmiterea unei experiente dobandite in mediul de afaceri american si vest-european, este ceea ce deosebeste programele MBA de orice alte forme de studiu post-universitar.

De la constituirea primei scoli de afaceri din lume (Tuck Business School a colegiului Dartmouth, in anul 1900!) incoace, aceasta combinatie de ceva teorie cu foarte multa practica a fost preluata si rafinata de toate programele MBA. MBA-urile au un "miez" teoretic compus din 6-12 cursuri obligatorii - invariabil contabilitate, economie, introducere in finante si strategie de afaceri, comportament organizational, marketing, statistica matematica etc. - care urmaresc sa dea studentului o perspectiva de 360 de grade asupra universului corporatiei. La acestea se adauga cursuri cu grad ceva mai mare de specializare pe care studentii si le aleg in functie de preferinte si disponibilitate (intre 30 si 200 de astfel de cursuri le sunt oferite studentilor in fiecare an), avand astfel posibilitatea de a se concentra pe anumite aspecte care-i atrag in mod special (de exemplu, marketing sau finante). Extrem de importante sunt cursurile si seminariile care urmaresc sa dezvolte ceea ce in engleza se cheama "soft skills", sa-i spunem capacitatea de a interactiona in mod efectiv si eficient cu oamenii: tehnici de comunicare, prezentare, negociere etc.

Poate merita mentionat si faptul ca masura succesului e, si ea, oarecum diferita in cazul programelor MBA fata de alte tipuri de invatamant post-universitar. In timp ce cursurile propriu-zise sunt un amestec de prelegeri, seminarii, studii de caz si proiecte individuale si de grup, masura succesului e data de capacitatea de a procesa o cantitate enorma de informatii intr-o perioada scurta de timp (nu de putine ori, studentii au de asimilat sute de pagini de text de pe o zi pe alta). Se testeaza in acest fel abilitatea studentului de a identifica esentialul intr-un ocean de detalii, de a prezenta rezultatele unei analize rapide intr-o forma clara si usor de inteles pentru oricine, si de a lucra in echipe ale caror membri se considera, fiecare in parte, doar doua trepte mai jos de Einstein.

Cursurile propriu-zise pot sa nici nu reprezinte principala atractie a programelor MBA, caci exista un alt un element specific multora dintre ele: stagiul de vara (summer internship, in engleza). Pe perioada vacantei de vara (3-4 luni), absolventii primului an de MBA sunt obligati sa lucreze la companii si pe functii alese de ei conform aspiratiilor lor si, mai ales in ultima vreme, conform disponibilitatilor angajatorilor. O imagine tipica pentru sezonul de recrutari e aceea a studentilor MBA imbracati in costume sobre, in culori inchise, asteptandu-si randul la interviuri de angajare de dragul carora lipsesc de la seminarii si proiecte de grup riscand astfel note mici la cursuri. Avand, insa, in vedere ca stagiul reprezinta, pe de o parte, un salariu pe perioada verii, iar pe de alta, un potential loc de munca dupa absolvire, si asta la o companie renumita, se pare ca merita riscul. Sansa de a-ti exersa capacitatea de a te pune in valoare in fata intervievatorilor unor companii ca BP, General Electric, McKinsey sau Credit Suisse First Boston, reprezinta, pe langa ocazia de a deveni membrul unei retele de contacte de afaceri, principalul avantaj pe care ti-l ofera programele MBA. Statisticile arata ca, cel putin in Statele Unite si Europa de Vest, absolventii de programe MBA predomina la cele mai inalte nivele de conducere ale marilor corporatii. In plus, din ce in ce mai multe organizatii din Europa Centrala si de Est apreciaza contributia pe care absolventii MBA, prin experienta acumulata intr-un mediu de studiu si de afaceri vestic, si-o pot aduce la succesul acestor organizatii. In sfarsit, odata cu proliferarea programelor MBA (la ora actuala numeroase universitati din Asia si Australia si-au creat scoli de afaceri), diploma MBA se transforma dintr-un simbol al apartenentei la un club restrans de initiati, intr-o conditie sine qua non de gasire a unui loc de munca decent.

Intr-un numar viitor, voi scrie cate ceva despre critica programelor MBA.

0 comentarii 11032 vizualizări