Role model

Marian Nazat - Avocat, scriitor si publicist

Rodica Nicolae › Mie, 2008-03-19 15:08

Si-a dorit sa ajunga pictor. A renuntat la sevalet pentru fotbal. Cand a venit vremea deciziilor de viata, s-a dus sa se culce. Visul a decis: dreptul - ca profesiune, fotbalul - ca hobby. Asa se face ca cel nominalizat la categoria avocati in cercetarea Realitatii TV, "Zece pentru Romania", specialist in drept penal si aparator redutabil in cateva cauze de rasunet, joaca fotbal de doua ori pe saptamana, indiferent de anotimp. Are deja publicate cateva volume de eseuri si, din 1998, semneaza cu regularitate articole de opinie in National, Azi, Cotidianul, Ziarul Financiar si Jurnalul National.

Marian Nazat

 

Desi v-ati nascut in Topraisar, judetul Constanta, ati facut liceul la Turnu Magurele. Cum asa, cum ati ajuns acolo?

Nasterea mea la Topraisar a fost o intamplare, parintii sunt teleormaneni. Mama a fost pentru scurt timp invatatoare acolo, dupa care s-a mutat la Cernavoda (pana in 1970) si apoi la Turnu Magurele, langa Islaz, unde am copilarit. Asa se explica studiile gimnaziale si liceale facute in orasele de la Dunare.

Primii zece ani ati fost procuror, intai la Turnu Magurele, apoi, la Bucuresti. In ce consta munca dv.? Care a fost dominanta acelor ani?

La terminarea studiilor, am primit o repartitie buna, acasa. Spun asta acum, cand privesc retrospectiv. Atunci n-am fost prea incantat, dar... Turnu Magurele era un oras "privilegiat" in comparatie cu alte orase. Aveam caldura, de exemplu, datorita Combinatului Chimic. Ca procuror incepator la Turnu Magurele, cauzele pe care le aveam de sustinut erau destul de simple, chiar daca atunci mi se pareau extrem de complicate. Prioritare erau furturile din avutul statului. Aici intervine cea mai frecventa greseala a neinitiatilor: se considera ca in aceste cauze miza este mica, pentru ca nu este vorba de prejudicii mari sau pentru ca persoanele in cauza nu au notorietate. Nu este asa! Miza e aceeasi pentru fiecare om. Pentru el, cauza lui are miza cea mai mare, este poate miza vietii lui.

Puteti empatiza in asa masura cu clientul incat sa ajungeti sa considerati si dv. miza la fel de mare?

Pe la inceput, ai impresia ca toate cazurile sunt cruciale, pentru ca e si miza ta in joc, miza inceputului tau de cariera, care este extrem de important. Pe urma, incepi sa le ierarhizezi, experienta te ajuta sa le privesti in adevarata lor valoare sau grozavie, cum vreti sa-i spuneti. Lumea procurorilor este una mica. Impreuna cu judecatorii, cred ca sunt vreo 5.000 de oameni. Deci vestile circula repede. Miza este ca parcursul ulterior iti poate fi influentat de solutiile date in cazurile tale. Am avut noroc, n-au fost esecuri care sa ma marcheze.

In Bucuresti, cum ati ajuns, prin concurs?

Nu. Dupa Revolutie, am facut cerere de transfer. Am dorit dintotdeauna sa plec din Turnu Magurele, dar pana in 1990 nu o puteam face pentru ca nu aveam buletin de Bucuresti. Abia pe 26 mai 1990 am reusit sa ajung in

Capitala, prin transfer. Stiti, visul fiecarui teleormanean e sa ajunga in Bucuresti. Asa se zice la noi.

De ce ati schimbat macazul in 1997, trecand de la rolul de procuror la cel de avocat?

Asa am simtit atunci. Mi-am dat seama ca s-a cam incheiat rolul meu de procuror. Munca de procuror e una de entuziasm, tine de idealismul tineretii. Crezi ca esti justitiarul pe care nimic din relele societatii nu-l poate atinge, crezi ca poti triumfa indiferent de contextul politic. Dar cu cat inaintezi in varsta iti dai seama ca nu este chiar asa.

De ce cauza unui procuror este mai nobila decat a unui avocat?

E si aici o prejudecata. Ca procuror, esti animat de alte idealuri. Esti omul care face dreptate, te asociezi cu ideea de adevar absolut. Aveam 20 si ceva de ani, o varsta extrem de periculoasa, pentru ca puterea pe care ti-o da statutul de magistrat poate crea multi monstri, poate sa te manipuleze fara sa-ti dai seama. Cred ca e foarte periculos ca la 20 de ani sa ai pe mana soarta unui om. Din pacate, asa se petrec lucrurile deoarece societatea noastra este prost croita. Ar trebui ca judecatorii, cei care au ultimul cuvant, sa ajunga in scaunele lor dupa varsta de 40 de ani, dupa ce au trecut prin cele doua roluri, de procuror si de avocat. Abia apoi, cand au o experienta de viata multumitoare si o situatie materiala sigura, sa aiba putere de decizie asupra vietii oamenilor.

Pe linia aceasta, pot considera anul 1997 ca fiind un punct de inflexiune al intelepciunii?

Mi-am dat seama atunci ca indiferent de entuziasmul meu si nebunia mea profesionala ultimul cuvant il are politicul. Sistemul social era si este controlat de politic. Asta este valabil in toata lumea, nu numai la noi. Nimeni nu va invinge niciodata un sistem. Pur si simplu, am ales sa fac altceva. Mi-era si teama ca o viata intreaga sa joc rolul acuzatorului. Te deformezi, te dezumanizezi. Nici acum nu am scapat de reflexul acuzator, intai privesc inchizitorial fragmentele de realitate judiciara si nu numai. Prima experienta iti seteaza un anume tipar de gandire, iar oamenii de regula nu se schimba, raman in patternul initial.

Ce inseamna un proces greu, ce il califica drept dificil?

Un proces poate fi greu din punctul de vedere al problematicii juridice ori datorita impactului si presiunii mediatice create sau datorita implicarii afective. Sunt multiple surse de dificultate.

Aveti sau ati avut probleme de constiinta in cazurile in care ati aparat persoane aflate la granita dintre lege si faradelege?

Plecati din start de la o premisa gresita. Toate persoanele care ajung in penal, unde sunt eu specialist, se afla intre lege si faradelege. In momentul in care am intrat in dreptul penal mi-am asumat acest lucru. Nu am de-a face cu ingeri. In penal, nu am vazut niciun inger in boxa... si nici macar in sala de judecata. Dar cunosti regulile jocului de la inceput.

Inteleg ca nu aveti motive de framantare a constiintei...

Nu, pentru ca nu te obliga nimeni sa iei cazul. Fiecare avocat are libertatea de a-si alege si clientul si dosarul. Sunt clienti cu care n-as putea sa lucrez si-i refuz indiferent de avantajele materiale puse in joc si sunt de asemenea cauze in care nu intru din principiu.

Daca aspectul financiar nu este determinant, dupa ce criterii acceptati un caz sau nu?

Dupa criteriile care imi usureaza si problemele de constiinta si pe cele profesionale. Fiecare penalist incearca sa se specializeze pe un anumit gen de infractiuni. Eu am ales infractiunile economico-financiare, coruptie, unde oricum subiectii au alt nivel de cultura, mult mai inalt. Oameni cu studii si cu multa inteligenta de business, extrem de interesanti.

Se spune despre dv. ca puteti anticipa miscarile viitoare ale adversarului. Este adevarat?

Asta tine de structura mea, am o intuitie foarte buna. O folosesc si in instanta si in viata de zi cu zi. Si la fotbal, tot intuitia ma ajuta. Cel mai important lucru pentru un jucator este sa anticipeze urmatoarea miscare din teren.

0 comentarii 19072 vizualizări
 
 
 
 
 
 
 

Urmărește