Manager german: „Poti avea un concediu placut in Romania”

Poza 1 din 7

Poza 2 din 7

Poza 3 din 7

Poza 4 din 7

Poza 5 din 7

Poza 6 din 7

Poza 7 din 7

Luni: Bucuresti

- Aeroportul International Baneasa “Bonanza” este prima si ultima imagine a pasagerilor referitoare la Romania. Pentru un occidental, infrastructura voastra este cea a unei tari de mana a treia. Taximetristii-rechini accentueaza gustul amar pe care-l ai la venire si la plecare;

- Centrul vechi al capitalei e comparabil cu alte puncte fierbinti din Europa. E prima oara cand vad orasul cu alti ochi. Lucrarile de consolidare sunt aproape de finalizare, multe terase, oameni, cladiri cu arhitectura interesanta. Imi place accentul fin al stilului frantuzesc asupra orasului – indicatoarele strazilor, parcurile...;

 - Politica de client service lasa uneori de dorit;

- Nu exista un birou de turism al orasului care sa-ti indice locurile pe care nu trebuie sa le ratezi. Nu exista harti...;

- Palatul Parlamentului este o cladire unica. Desi biletul de intrare nu e ieftin, sistemul de acces este prost pus la punct. Nu exista indicatoare care sa-ti usureze vizita;

- Maine pornim la drum. Am inchiriat o masina. Fata de alte tari, in Romania este foarte scump un astfel de serviciu. Banuiesc ca din cauza faptului ca nimeni nu apeleaza la masinile inchiriate, in afara de oamenii de afaceri straini;

- In ceea ce priveste cazarea, prefer Radisson Blu, situat pe Calea Victoriei. Cand iesi pe usa, te trezesti in centrul orasului, iar cand revii la hotel, te poti opri direct la piscina – e o atmosfera de vacanta. Imi place experienta pe care ti-o ofera un hotel; in ultimii zece ani, am fost cazat in peste 600 de locuri din toata lumea. (26 aprilie 2010)

Marti: Bucuresti -> Brasov

- cunosteam doar Bucurestiul si era important pentru mine sa vad si restul tarii. Am fost impresionat de drumurile bune. Despre Brasov am o parere foarte buna, parca ar fi un oras cehesc, plin cu turisti;

- am gasit un hotel deschis recent si bun – Cubix. Insa, serviciile nu au fost atat de personale pe cat mi-am dorit;

- a fost interesant sa observ legatura dintre arhitectura germana-austrica si cea romaneasca;

- in Piata Sfatului, mancare buna. Silva e o bere romanesca pe care o recomand cu placere. (27 aprilie 2010)

Miercuri: Brasov->Bran->Balea Cascada

- in drum spre castelul „Contelui Dracula”, am oprit la Cetatea Rasnov. Din pacate, nu ne-am putut apropia din cauza faptului ca se afla in reparatii capitale (ultima consolidare care dateaza de acum trei ani a fost facuta de mantuiala, dupa cum ne-a spus paznicul);

- stiam totul despre povestea lui Dracula. Castelul Bran mi-a provocat niste trairi speciale. Am cumparat cateva cadouri pentru apropiatii mei si am invatat despre istoria mornahiei romanesti;

- am luat-o pe drumul Transfagarasan in cautarea aventurii, insa, din pacate, la un moment dat, drumul „s-a oprit” in fata noastra (drum inchis circulatiei auto);

- nu am putut ajunge la Balea Lac, asa ca am innoptat la Balea Cascada. In mijlocul pustietatii, am gasit un hotel decent;

- peisajul e similar cu cel din Elvetia sau din Alpi. (28 aprilie 2010)

Joi: Balea Cascada -> Sibiu

- dupa ce ceata a urcat, si a scos la iveala muntii si prapastiile, am pornit la drum catre Sibiu. E o zi ploiasa;

- pentru mine si prietenii mei, Sibiul (Hermanstandt) a fost exceptional;

- arhitectura este impresionanta, strazile sunt mai curate decat in celelalte orase;

- infrastructura pentru turisti este cea mai buna din cate am intalnit pana acum in Romania (punctele de informare turistica sunt dese);

- am servit pranzul intr-un mic restaurant-vinarie care ne-a iesit la intamplare. Am intalnit aici personal care vorbea limba germana. Ni s-a oferit combinatia perfecta intre vinul romanesc (de origine din Muntenia) si bucatarie nemteasca;

- parcarea publica din centrul orasului este foarte ieftina;

- am stat la Hotel Hilton. Desi e situat undeva la iesirea din oras si pare incomod pentru ca nu se afla in „miezul actiunii”, punctele pozitive vin din faptul ca vizavi de cladire se afla gradina zoologica. Stand pe balcon, am auzit ragetele leilor si ne-am amintit de excursia noastra in savana africana. (29 aprilie 2010)

Fotografii de Edi Enache.

Citeste povestea lui Jörg Gillenberg.