Role model

Lucian Boia: complexul de inferioritate este prima maladie a românilor

Daniela Oancea › Mie, 2013-01-16 12:44

Complexul de inferioritate e prima maladie pe care a identificat-o profesorul Lucian Boia la români. De aici se naşte o construcţie orgolioasă menită să contracareze micimea prezentului. Totodată, suntem receptivi la modelele străine, şi acest lucru se vede în istoria Ţărilor Române şi a României de mai târziu. Din păcate însă, tocmai pentru că adoptăm modele repede şi superficial, ajungem să fim atât de lipsiţi de repere. Citiți în continuare radiografia făcută de Lucian Boia poporului român.

Lucian Boia

„Ce cred românii despre ei? Că sunt foarte primitori şi săritori. Dar noi, oamenii, operăm cu reprezentări. Una e realitatea lucrurilor şi alta e reprezentarea lor. Indiferent ce am spune despre orice, în discuţie e o reprezentare, nu realitatea însăşi. Realitatea există în afara noastră, iar în ceea ce ne priveşte nu avem decât reprezentări ale ei.”

Generozitatea nu are legătură cu bunăstarea. S-ar putea ca oamenii săraci să fie mai generoşi decât cei bogaţi. Are legătură mai degrabă cu o anumită cultură. Istoricul Lucian Boia n-ar spune că generozitatea e în „raport invers cu bogăţia”, dar nici că e în raport direct. Dincolo de mitologie, generozitatea la români, în măsura în care există, poate fi corelată cu civilizaţia noastră de tip rural. Acolo, oamenii fiind mai apropiaţi fizic, sunt şi spiritual, şi cultural mai apropiaţi. Multe trăsături pe care le considerăm tipic româneşti, în măsura în care sunt adevărate, se potrivesc cu un tip de civilizaţie rurală din care încă n-am ieşit cu totul şi care a marcat istoria românilor timp de secole.

Dacă ne referim la relaţia cu străinii, Lucian Boia arată în cartea sa România, ţară de frontieră a Europei, dar şi în eseul recent apărut la editura Humanitas – De ce este România altfel că aici a fost o zonă de margine. Când spune că ne aflăm la „frontiera Europei” nu o spune ad literam, ci lasă să se înţeleagă că avem „condiţia unei ţări de frontieră”, chiar dacă am fi fost situaţi la mijlocul continentului. „Încă din Antichitate, românii s-au aflat la marginea marilor ansambluri geopolitice sau culturale, în raport cu civilizaţia grecească sau romană, să zicem. Dacă urmărim evoluţia istorică de atunci până astăzi, ţinutul Daciei este la frontieră şi în raport cu Imperiul Bizantin, şi cu Occidentul. Având condiţia de frontieră, a fost o zonă „închisă şi deschisă“ în acelaşi timp. E o contradicţie, ca tot ce ţine de istoria românească. E o zonă mai izolată şi aşa se explică faptul că multă vreme s-au păstrat structuri sociale şi culturale arhaice şi o civilizaţie ţărănească foarte caracteristică.”

Încă din Evul Mediu au trecut pe aici neamuri şi populaţii care fie s-au aşezat, fie au trecut mai departe. De aici s-a întipărit în comportamentul românilor şi un tip de relaţie mai complexă cu celălalt, cu străinul. Nouă ne place să privim partea simpatică şi luminoasă: românul este primitor, bun, săritor etc. Dar dramatizăm relaţia cu străinul, şi în bine, şi în rău. Suntem deschişi şi închişi în acelaşi timp. Receptivi la modelele străine, şi acest lucru se vede în istoria Ţărilor Române şi a României de mai târziu, suntem mari consumatori de modele din afară, dar în felul nostru: uneori deformându-le, falsificându-le sau golindu-le de conţinut, cum observa Maiorescu în secolul al XIX-lea, când a lansat teoria formelor fără fond.

La mijloc de drum

Românii adoptă foarte uşor formele. În 1866, îşi adoptă o Constituţie. Nu oricare, ci pe cea belgiană, cea mai modernă, pe care pur şi simplu o imită. Dar România era cu totul altfel de ţară decât Belgia, cea mai industrializată, burgheză, liberală, democratică din epocă, exact cum nu era România. E un exemplu foarte bun pentru a ilustra formele fără fond invocate de Maiorescu.

Tocmai pentru că adoptăm modele repede şi superficial, ajungem să fim atât de lipsiţi de repere. Principatele au mers pe modelul slavo-bizantin o bună parte a Evului Mediu, apoi pe cel turco-fanariot în secolul al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. După aceea, între 1820-30 şi 1860, s-a trecut urgent la civilizaţia de tip Occidental. Elita românească, în câteva decenii, abandonează civilizaţia anterioară. Dacă la 1800 ne îmbrăcam turceşte, oriental, vorbeam limba greacă şi scriam în limba română folosind caractere chirilice, câteva decenii mai târziu ne îmbrăcam după moda Occidentală, mai ales cea pariziană, vorbeam limba franceză ca limbă de cultură şi începeam să scriem româneşte folosind caractere latine. „Foarte repede s-a făcut tranziţia aceasta şi de aici şi judecata poate prea severă a lui Titu Maiorescu. Bine, bine, le-am luat pe toate, dar cum? Suntem pătrunşi de spiritul modelelor, instituţiilor, valorilor, respective? Suntem şi nu suntem. Asta reflectă şi opera lui Caragiale în teatru şi în schiţe. E o societate care «s-a spoit» cu civilizaţia Occidentală, dar care în interiorul ei nu s-a occidentalizat decât parţial. Nu poţi să spui nici că nu s-a occidentalizat deloc. Noi am fost şi suntem la mijloc de drum.”

O istorie în zigzag

Situaţia, în loc să se simplifice, s-a complicat. După ce ne-am occidentalizat parţial, ne-ar fi trebuit câteva decenii, două-trei generaţii, ca să ne occidentalizăm mai în profunzime – nu doar clasa de sus a societăţii –, când s-a schimbat iarăşi, brusc, modelul. N-a fost vina românilor, a fost rezultatul celui de-Al Doilea Război Mondial. A venit Armata Roşie, s-a instaurat comunismul şi s-a rupt iarăşi firul: am trecut la modelul sovietic. A durat jumătate de secol şi s-a rupt firul din nou şi iarăşi am început să privim spre Occident. „E o istorie în zigzag faţă de ţările Occidentale, care au un parcurs istoric neîntrerupt şi unde lucrurile au evoluat pe acelaşi model cultural, de civilizaţie.”

În România de astăzi ai tot felul de segmente de populaţie. Unii se află la o distanţă de ani-lumină faţă de civilizaţia Occidentală, alţii au integrat acele valori. Sunt tineri cu studii făcute în afară, performanţi în diferite domenii şi chiar în business. Vorbind despre societatea românească în ansamblul ei, Lucian Boia se vede obligat să facă o sinteză a cărei rezultantă este o rămânere în urmă sensibilă a României, la toate capitolele. „Avem şi zone de performanţă. Dar, cu câteva zeci de mii sau sute de mii de oameni care fac performanţă într-un domeniu sau altul, problemele unei ţări de 20 de milioane nu se vor rezolva.”

Lumea modernă aleargă

Lucian Boia nu e convins că românii se întrajutorează foarte mult. Chiar dacă e mai puţină generozitate spontană, statistic vorbind, e mai multă întrajutorare în lumea Occidentală. Românul e spontan, pentru că e mai puţin evoluat. Dacă e vorba despre românul primitor şi generos, o să vedem că ţăranul e mai primitor decât orăşeanul. Anumite zone din ţară, Moldova, de exemplu, e mai primitoare decât Muntenia, iar Bucureştiul este cel mai puţin primitor. Nu e o caracteristică specifică românilor, ci a unui anumit tip de societate. „Cu cât societatea e mai «evoluată», şi nu neapărat moral, cu atât oamenii sunt mai grăbiţi, mai interesaţi de propriile proiecte, ritmul de viaţă al lumii moderne e mai trepidant şi te face să nu mai fii foarte atent la celălalt, să ai prea puţin timp să te ocupi de celălalt şi chiar de tine, de liniştea sau de perfecţionarea ta intelectuală şi spirituală. Lumea modernă aleargă.” Lucian Boia e de părere că în Occident există mai multă generozitate instituţionalizată, şi efectele sunt vizibile. Sunt mai multe organizaţii care se ocupă de caritate, Biserica Protestantă şi cea Catolică sunt mai atente la problematica aceasta decât reuşeşte să fie Biserica Ortodoxă ş.a.m.d. Ţine de un anumit tip de cultură, pentru că, observă istoricul, „toate în Occident sunt mai organizate şi mai eficiente decât la noi”. Altminteri, ca tip de atitudine personală, omul, cu cât e mai simplu, cu atât are mai mult timp, e mai sentimental şi mai preocupat de celălalt.

Dacă românii cred despre ei că sunt primitori şi săritori, când vine vorba să îi privim în relaţie cu alţii, cum ar fi cu ţiganii, descoperim că sunt destul de rasişti. Dar şi occidentalii au fost la vremea lor mult mai rasişti decât românii: au ocupat Africa şi au adus sclavi africani în SUA. Între timp, Occidentul a evoluat şi s-au schimbat multe. Din punctul acesta de vedere, românii au rămas în urmă: avem prejudecăţi care aparţin societăţilor tradiţionale. Cele faţă de ţigani se exprimă direct, ceea ce occidentalii nu îşi permit să mai facă. Spiritul de întrajutorare pare mai slab la români decât la etnicii maghiari, care par mai uniţi de interesul comun pentru binele comunităţii. Dar genul acesta de diferenţe îi caracteriza şi pe românii din Ardeal, spre deosebire de cei din Regat. Când trecem munţii în Transilvania, trecem din Europa Răsăriteană sau Sud-Estică în Europa Centrală. E o regiune care aparţine României de relativ puţin timp, din 1918. Înainte fusese integrată în monarhia habsburgică, parte a Europei Centrale, şi se vede marca ei. „Oamenii sunt mai disciplinaţi, se organizează mai bine sau cel puţin aşa stăteau lucrurile până acum, când se petrece un fenomen de unificare.” Şi religia e diferită. În Transilvania au fost şi mai sunt catolici şi protestanţi, deci are un profil oarecum aparte, ceea ce nu înseamnă că nu s-a produs o unificare. Transilvănenii seamănă cu românii de aici mai mult decât semănau în 1918. Când s-a petrecut unificarea, aveau o cultură diferită şi aveau şi o privire critică asupra românilor de aici, inclusiv din clasa politică. „Iuliu Maniu şi cei care veneau din Ardeal nu s-au adaptat prea bine la bizantinismul vieţii politice româneşti de la Bucureşti, din vechiul Regat. Sunt accente de civilizaţie care au căzut diferit în Transilvania, ca parte a Europei Centrale faţă de cele două principate româneşti şi România de mai târziu.”

Pe cont propriu

„Românii nu se implică. În loc de soluţii colective caută mici rezolvări individuale, şi atunci nimic fundamental nu se rezolvă.”– scrie Lucian Boia în eseul De ce este România altfel. E o societate atomizată, românii nu au simţ civic, al interesului colectiv, fiecare încearcă să se descurce pe cont propriu. E o ţară care multă vreme a avut puţine instituţii care să organizeze şi să ţină împreună societatea, cu o structură socială simplă. Până în secolul al XIX-lea vorbim despre o societate rurală împărţită în boieri şi ţărani, în care raporturile se stabileau mai mult în plan individual decât în plan instituţional, şi aşa a rămas până astăzi. Relaţia indviduală contează mai mult decât raportul instituţional. „Poate că exagerez, şi la noi există instituţii şi raporturi instituţionale, după cum şi în Occident contează raporturile personale, chiar în promovarea oamenilor, dar proporţia e alta, şi accentul cade diferit. Dacă am face o scară a ţărilor europene, după măsura în care contează raporturile instituţionale versus cele personale, noi ne-am afla foarte sus la rubrica raporturi personale şi jos, la raporturi instituţionale. Provine dintr-o întreagă istorie, şi istoria mai recentă n-a aranjat deloc lucrurile.” Odată cu venirea comunismului, încrederea în instituţii s-a deteriorat şi mai tare, deoarece acestea mai mult te blocau şi te asupreau. Atunci fiecare a încercat să se descurce pe cont propriu. În comunism aceasta a devenit o atitudine generalizată în România: te descurci singur, cum poţi, pentru că instituţiile statului nu te ajută. În postcomunism a contat goana după resurse şi după bani, iar politica i-a ajutat pe cei mai mulţi să se îmbogăţească pe sine, mai puţin să dreagă ţara şi să vină cu proiecte valabile pentru ea. Atitudinile individualiste sunt foarte pronunţate, iar spiritul civic, care ar trebui să ţină seama de interesul colectivităţii este minor. „Nu înseamnă că nu există, dar proporţia e modestă faţă de societăţile mai moderne, mai evoluate.”

În România nu există mecanisme de încurajare a generozităţii directe. Nu există, pentru că pe români nu-i interesează, spune Lucian Boia. „Aşa s-a dezvoltat de-a lungul deceniilor şi al veacurilor cultura românească. A existat şi există o încredere foarte mică în instituţii, mai multă siguranţă când intră în joc relaţiile personale ale fiecăruia.”

4 comentarii 15739 vizualizări

Comentarii

2016-01-17 22:49

MESTERUL

Felicitari pentru carte si

Felicitari pentru carte si ideile de viitor.

2014-05-04 05:05

ORINA

Ah! Ce surpriza! De cate ori

Ah! Ce surpriza! De cate ori am pus mana pe carti de-ale domnului Boia si le-am inmanat altora, niciodata insa nu am citit... Lunile trecute, fiind departe de meleagurile romanesti, observasem, intr-un "dialog interior", cateva chestii simple despre roman, intre care: de fapt romanul e mult mai "independent" si mai "cu ale lui" decat se spune sau isi spune despre sine... Si ce mi-e dat sa descopar acum: acest articol! Va multumesc! Si multumesc domnului Lucian Boia! Musai sa citesc de-acum.

2013-01-25 18:56

GUDRUN

Pe toti ne preocupa viitorul

Cunoasterea si analizarea istoriei e utila daca ne invata sa nu repetam greseli din trecut. Se pare ca la romani nici asta nu functioneaza corect, adica facem mereu aceleasi greseli (cum ar fi adoptarea unor forme fara a avea fondul pe care sa-l imbrace).

Viitorul este deschis, desigur. Pentru a fi, macar in parte, asa cum ni-l dorim, ceea ce trebuie sa facem este sa consolidam institutiile, sa iesim din vag si aproximativ in ceea ce priveste Legea si aplicarea ei, de pilda (un aspect foarte important pentru functionarea normala a unui stat civilizat). Progresul institutiilor e posibil numai cu INDIVIZI bine alesi in fruntea noastra, dintre aceia, putini, dar care exista totusi, care au (si) un spirit civic dezvoltat, DOVEDIT in activitatea si in atitudinea lor anterioara!

Daca doar 'speram' ca generatiile viitoare vor face si vor drege, nu e suficient, pentru ca si generatiile viitoare vor fi tot dupa chipul si asemanarea celor care le-au format, iar societatea pe care o vor forma tot una corupta va fi...

2013-01-22 16:43

DANTZA

super articolul

Foarte interesanta perspectiva D-lui Boia asupra Romaniei. As vrea sa citesc si eu cartea..Felicitari D-ului profesor Boia

Adăugati comentariu

CAPTCHA
Introduceti codul din imaginea alaturata

Ne dorim ca toate comentariile care au loc pe portalul Cariere sa fie inteligente si interesante. Pentru a ne asigura ca scrieti la obiect, toate mesajele vor fi citite de catre editorii nostri si ar putea fi editate ca sa intruneasca criteriile noastre de claritate, lungime, si relevanta.

Noi cerem sa se respecte urmatoarele.
1. Fara anunturi de vanzare de produse sau servicii. Haideti sa mentinem aceasta zona ad-free.
2. Fara atacuri la persoana. In aceste conversatii dezbatem si criticam idei, nu pe oamenii din spatele lor.
3. Fara postari multimedia. Sunteti liberi sa le mentionati dar nu incercati sa le postati aici.

Toate textele devin proprietatea Cariere in urma publicarii dar editorii nu se fac raspunzatori pentru opiniile pe care le vehiculeaza autorii lor.

 
 
 

Urmărește Revista CARIERE

Abonează-te la newsletter