Liliana Solomon:"Cand exista dorinta, exista si o cale catre reusita"

Liliana Solomon

Ce credeti ca a determinat grupul Vodafone sa desemneze o femeie de nationalitate romana pentru preluarea celei mai inalte pozitii la Bucuresti? A fost o miscare curajoasa din partea companiei?

Nu sunt singura femeie CEO din Grupul Vodafone. De exemplu, CEO Irlanda este tot o femeie, Teresa Elder, iar in Cehia, pana de curand, a fost tot un CEO de sex feminin, Karla Stephens. Nu cred ca alegerea cuiva intr-o functie are de-a face cu sexul persoanei respective. Cand se desemneaza un CEO, alegerea se face pe baza unor considerente profesionale si a experientei. Cred ca alegerea mea ca CEO Vodafone Romania nu a fost legata nici de nationalitate, nici de faptul ca sunt femeie, ci doar de experienta pe care o am in industria de telecomunicatii si in business management, in mai multe tari.

Cu siguranta ca nationalitatea trebuie sa fi avut, totusi, un cuvant de spus.

Cand am inceput discutiile cu Vodafone, nu era clar ca voi veni sa lucrez in Romania. Dorinta mea de a intra in Grupul Vodafone nu a fost legata de venirea mea la Bucuresti, ci s-a datorat admiratiei pe care o aveam fata de Grup, fata de brandul Vodafone, de serviciile si produsele inovatoare ale acestei companii. O data ce Vodafone a achizitionat operatiunea din Romania si predecesorul meu si-a exprimat dorinta de a pleca, lucrurile s-au cristalizat in acest sens. A fost mai degraba un complex de imprejurari... Dar ma bucur sa fiu din nou in tara si sunt entuziasmata de ceea ce vad, de dezvoltarea tarii, de perspectivele care se deschid. Uitandu-ma inapoi, cred ca a fost o alegere foarte buna sa vin in Romania. Sansa de a ma intoarce aici, de a contribui la progresul economic al tarii si de a inapoia ceva din ceea ce s-a investit in mine mi s-a parut nemaipomenita.

Ati regasit o cu totul alta Romanie decat aceea pe care o stiati.

Da, pentru mine "filmul s-a rupt", ca sa spun asa, cu 17 ani in urma, cand am plecat din Romania. Era intr-adevar o cu totul alta tara si nu exista nici un fel de speranta pentru viitor. Intre timp, totul s-a schimbat, s-au deschis foarte multe posibilitati si perspective, totul a prins viata din punct de vedere antreprenorial. Romania este, practic, o tara in care dezvoltarea nu si-a atins inca varful, investitiile mari abia acum urmeaza. Cred ca urmatorii cinci-zece ani vor fi extrem de dinamici. Intr-un fel, sansele de crestere in Romania sunt mult mai mari decat in vestul Europei.

In privinta telefoniei mobile, cum se prezinta comparativ lucrurile, intre Romania si tarile din Europa Occidentala in care ati lucrat? Consumatorul roman de telefonie mobila pare mai "pasional" decat omologul sau occidental.

Acest fapt se explica, cred eu, prin diferentele culturale. Daca ne uitam in zona tarilor vest europene, putem avea exemple diferite. La italieni, de exemplu, care sunt ca si noi un popor latin, folosirea telefonului mobil este la fel de mare. Pentru ca suntem, cultural vorbind, popoare care au placerea de a comunica. Asta se reflecta si in numarul de minute care se regasesc pe consumator. Daca facem comparatia cu Germania, unde cultura este oarecum mai rece, sau unde comunicarea se face mai punctual, gasim un numar de minute pe utilizator mult mai redus. Exista si alte diferente intre piata de telefonie mobila din Romania si celelalte piete. Din cauza venitului mediu pe locuitor, mult mai ridicat in Vestul Europei decat in Romania, difera si suma alocata pentru comunicare. Insa, noi practicam unele dintre cele mai scazute tarife pe minut din Europa, chiar comparativ cu Cehia sau Ungaria. Cred insa ca, in urmatorii zece ani, cum nivelul de trai va continua sa creasca in Romania, va creste si media convorbirilor pe utilizator.

Aminteati momentul de acum 17 ani cand ati plecat din tara. Care au fost circumstantele acestei plecari din Romania comunista, nu v-ati temut ca familia dv. va avea de suferit de pe urma acestui lucru?

Familia a avut de suferit. Desigur, m-am gandit mult daca sa fac sau nu acest pas. Dar aveam 25 de ani, terminasem facultatea si nu vedeam nici o posibilitate sa ma dezvolt si sa cresc profesional. M-am gandit ca nu mai pot continua sa traiesc asa, ca trebuie sa fac ceva, sa-mi iau viata in propriile maini. A fost o hotarare pe care am luat-o singura, nu am spus nimanui. Am plecat spunandu-mi ca, atata vreme cat sunt sanatoasa si am anumite capacitati intelectuale, voi fi in stare sa-mi dezvolt o cariera in Vest. Atunci cand esti dispus sa muncesti si cand doresti sa obtii ceva in viata, reusesti. Pentru mine, dorinta este esentiala. Motto-ul meu in viata este Where is a will, there is a way: atunci cand vrei cu adevarat sa obtii ceva, intotdeauna gasesti un drum pentru a obtine lucrul respectiv. "Sa nu-ti fie teama sa iei taurul de coarne" a fost o idee pe care am purtat-o toata viata cu mine. Am avut si norocul sa fac in viata ceea ce mi-a placut. Cred ca, atunci cand iti face placere ceea ce faci, capeti o energie si o putere de munca fantastice.

Am plecat din tara cu sase-sapte luni inainte de izbucnirea revolutiei, dar in acel moment nu exista nici un indiciu ca se va schimba ceva. Singurul lucru la care te gandeai era ca vor mai fi inca 25 de ani la fel de rai cum au fost ultimii cinci. Nu ma gandeam atat la cariera, cat la posibilitatile pe care le aveam ca individ. Am avut sansa, jucand tenis, sa pot iesi din tara, asa ca am plecat la un concurs si nu m-am mai intors. Familia mea nu a stiut nimic si a avut, desigur, probleme dupa ce s-a aflat ca nu ma mai intorc. A fost foarte greu pentru ei, dar pe de alta parte, m-au ajutat enorm, mai ales mama mea care mi-a spus: "Asta a fost alegerea ta, trebuie sa faci in viata ceea ce simti ca trebuie facut si nu-ti face griji pentru noi".

Jucati tenis de performanta pe vremea aceea?

Da, a fost o pasiune care a ramas si astazi la fel de vie. Am cochetat o vreme cu ideea de a face cariera in tenis si, ca sa spun drept, mi-ar fi placut. Dar, pe de o parte, am realizat ca nu eram cea mai buna si, pe de alta parte, ca aceasta cariera nu depindea numai de mine. Daca vrei sa ajungi jucator profesionist de tenis, este absolut esential sa joci in marile turnee. Am jucat in campionatele europene si in alte concursuri internationale si, inainte de orice plecare, aparea intrebarea daca mi se da sau nu pasaportul. Poti sa fii cel mai bun jucator din lume, dar daca nu ti se da sansa sa joci la turneele internationale serioase, iti ratezi cariera. A fost un vis si stiam ca nu pot sa-l implinesc numai prin vointa mea. De aceea, m-am hotarat sa nu merg pe aceasta cale, pentru ca n-as fi putut sa-mi directionez viata in sensul in care doream.

Cand ati ramas in strainatate insa, va gandeati ca veti continua o cariera in domeniul fizicii, nu-i asa?

Da, dar adevarul este ca am studiat fizica pentru ca imi era usor. In liceu, n-am avut niciodata rabdare sa stau pe scaun si sa tocesc. Jucam tenis pe vremea aceea si aveam lucruri mai bune de facut decat sa invat ore in sir. Am ales fizica pentru ca stiam ca pot sa fiu foarte buna, fara sa fiu nevoita sa investesc mult timp. Puteam sa joc tenis in continuare, mergeam la concursuri si luam cartile cu mine si intelegeam foarte usor tot ce aveam de invatat. Probabil ca am mostenit inclinatia spre stiintele exacte de la parintii mei, care lucrau in acelasi domeniu. Si in facultate mi s-a parut totul usor, de aceea am si reusit sa termin facultatea ca sefa de promotie.

In Romania, in '88-'89, idealul de cariera era sa ajungi profesor universitar. Era singura alternativa care mi se parea interesanta si probabil ca asta as fi facut, daca as fi ramas in tara. Cand am ajuns in Germania, m-am dus la Universitatea din D"usseldorf, pentru ca mi se parea a fi cea mai buna alternativa la vremea respectiva. Am lucrat un an intreg acolo, an in care am inceput sa descopar ca exista si alte aspecte ale carierei profesionale, care pot fi interesante. Primul job pe care l-am avut a fost acela de consultant pe partea de IT la IBM si asta pentru trei ani si jumatate. A fost o perioada in care, lucrand pe proiecte diferite si pentru firme diferite, am avut sansa sa cunosc mai multe industrii. Atunci mi s-a deschis practic orizontul si am inceput sa ma apropii de un business, care pentru mine, venind din Romania, era cu totul necunoscut.