Legile lui Ivan

Ivan Patzaichin (c) DC...

Pentru cei tineri, trebuie precizat mai intai ca Ivan Patzaichin a obtinut pentru prima oara aurul olimpic la doar 18 ani. Si de atunci, timp de douazeci de ani, a reprezentat Romania la inca cinci olimpiade consecutive. Definitoriu insa pentru succesul sau este faptul ca Patzaichin este unicul detinator al colanului de platina, cel mai inalt ordin olimpic care se poate obtine intr-o cariera sportiva. Poate si mai impresionant insa decat aceasta si dincolo titlurile sale de campion mondial este parcursul sau profesional. Dintr-un sat uitat de lume, cum era localitatea tulceana Mila 23, unde lucra ca ajutor de pescar, Patzaichin a plecat la Bucuresti ca sa ajunga campion.

A stiut ca va fi campion

In 1966, trei consateni de-ai sai deveneau campioni mondiali. Pe atunci, ziarele nu ajungeau in sat si nici nu exista televizor dar a avut prilejul sa-i vada pe viu cand au venit la caminul cultural. I-a rugat sa-l ia cu ei si, un an mai tarziu, Patzaichin ajungea la Snagov pentru primele probe la clubul sportiv Dinamo.

Sa nu credeti ca totul a mers struna. Ii era frica sa urce intr-o canoe si se multumea sa stea pe ponton: „Ce, ma, esti in concediu?“, se pare ca l-ar fi intrebat antrenorul principal, Radu Hutan. A fost tentat sa renunte la canotaj dupa primele doua saptamani. Salvarea a venit din partea lui Simion Ismailciuc, campionul olimpic de la Melbourne in 1956, care l-a luat cu el si i-a aratat cum sa-si pastreze echilibrul in canoe. Abia asa a izbutit sa-si invinga teama, iar dupa alte doua saptamani iesea pe lac si ii intrecea pe toti din seria sa.

Au urmat Jocurile Olimpice din Mexic si prima sa medalie de aur. Obtinuta in 1968, este cu atat mai speciala cu cat a primit-o la nici un an de la primele antrenamente. Ar fi putut lua chiar doua medalii atunci, insa la proba de simplu, a clacat cu 50 de metri inainte de final. L-a lovit un val din lateral si a anchilozat.

In 1972, la Olimpiada de la München, Patzaichin s-a calificat in serii, cu toate ca avea pagaia rupta. A continuat cu un ciot, avand grija sa nu-si dezechilibreze barca. Arbitrii l-au trecut initial pe buletinul oficial la „abandon“, eliminandu-l din concurs. A doua zi, in urma unei contestatii, l-au reprimit in seria de recalificari, iar el a castigat finala.

In anul 1976 era proaspat casatorit si ii promisese sotiei ca se intoarce acasa „ori print, ori cersetor“ de la Jocurile Olimpice de la Montreal. „In finala de atunci, m-am indoit de mine. La 500 de metri eram pe locul 2. Sportivul sovietic avea 5 secunde avans. S-a dus foarte tare la inceput si eu mi-am zis ca nu mai am nicio sansa sa castig. Practic, am cedat cursa. Dar, in ultima parte, rusul a cedat si el. Daca nu ma demoralizam, as fi avut sanse...“

Fara a se lasa coplesit de esecuri, Patzaichin a ajuns de nenumarate ori campion si a castigat majoritatea regatelor internationale la care a participat, dominand pentru 20 de ani activitatea sportiva interna si internationala, in domeniul sau. O singura data in viata a avut nevoie de o perioada mai lunga de recuperare. Avea 26 de ani si se considera batran si obosit. Cand si-a reluat activitatea, cu sprijinul celor din jur, care l-au incurajat, a trait partea cea mai stralucitoare a carierei sale de sportiv. Toate medaliile lui Patzaichin au povestea lor insa ultima, cea din 1984, de la Los Angeles, ocupa un loc aparte: pentru prima data in viata, cursa i s-a parut grea si a inteles ca a venit vremea sa se retraga.

AFLA IN SLIDE–UL 2 CELE PATRU „LEGI” ALE LUI IVAN: