Ioana Iordache - Managementul visului in publicitate

Ioana Iordache

Daca aflati ca primul client s-a numit Procter&Gamble, intelegeti sub ce auspicii se asezase compania si la ce standarde isi propusese sa functioneze. Confirmarea a venit in timp, mai convingator din 2001, de la "Revolutia din Octombrie", cum ii place Ioanei sa spuna. Au anuntat atunci ca vor deveni cea mai buna agentie din Romania si au facut-o: timp de cinci ani consecutiv, Leo Burnett a fost declarata la Ad'Or "agentia anului". Si daca tot ne aflam in plin advertising, sa citim scriptul pe baza caruia s-a facut spotul publicitar numit "Visul Ioanei".

Ce este advertisingul pentru dv.? Cum il definiti?

N-am sa spun acum ce inseamna aceasta industrie pentru economia romaneasca sau pentru tanara generatie... Personal, publicitatea a fost cel mai bun lucru care mi se putea intampla. Mi-a dat sansa sa fac o groaza de lucruri frumoase, cu care ma simt impacata, care ma onoreaza. Publicitatea mi-a aratat cat de multe pot face, cate abilitati pe care nu mi le-as fi cunoscut altfel am, m-a pus in situatia de a valorifica tot ce a fost mai bun in mine. M-a implinit ca om.

Ati absolvit in prima promotie EMBA-ul de la ASEBUSS, in 1994. In afara de oamenii pe care i-ati cunoscut acolo, ce alt castig v-a adus, ca manager?

Pentru mine a fost un salt urias. Ganditi-va ca am terminat o facultate cu profil tehnic, hidroenergetica, in perioada comunista. Orice lucru legat de business, de planificare, de strategie imi era complet necunoscut. EMBA-ul mi-a deschis ochii intr-o zona in care altfel as fi orbecait. Pentru mine a fost ca si cum mi se deschisese in fata o cutie cu minuni. In prima faza, m-am speriat de ele. Am fost convinsa ca nu le voi putea intelege, apoi ca nu le voi putea aprofunda si cu atat mai mult ca nu voi putea sa le aplic.

Cu toate acestea, v-ati creat foarte repede contextul potrivit ca sa le puteti pune in practica. Ati pus pe picioare un business impreuna cu fratele dv., Stefan. Povestea de succes a grupului Leo Burnett mi se pare cel putin la fel de frumoasa ca cea a relatiei dv... Se spune ca nu e bine sa-ti bagi prietenii si familia in acelasi business.

Cu familia e chiar mai complicat decat cu prietenii. In copilarie ne bateam ingrozitor de mult. Eu fiind mai mare, l-am batut pe Stefan pana cand a crescut suficient de mult cat sa ma tina la respect. Dar, in afara de copilarie, intre noi nu a existat o dominare a unuia de catre celalalt. Facem o echipa extraordinar de buna, ne completam pentru ca suntem extrem de diferiti. Stefan este foarte sociabil, optimist, are milioane de idei pe care vrea sa le aplice in acelasi timp. Eu sunt ceva mai conservatoare, mai analitica. Despic firul in patru. Lucrurile acestea se imbina foarte bine. El face 15 salturi cu mintea. Eu reusesc sa-i desfac salturile in parti componente si sa recompun miscarea incepand cu primul pas, al doilea, al treilea... Cred despre mine ca am un nas mai bun la oameni si ca reusesc sa-mi dau mai bine seama cat pot oamenii sa duca. Stefanica este over-optimist si over-confident. Eu sunt mai realista. Pentru noi conteaza foarte tare echipa pe care o facem, faptul ca ne iubim, ca ne respectam, ca ne purtam de grija. Suntem de foarte multe ori good cop si bad cop, neregizat. Cand ii sare lui tandara si vrea sa ia decizii pripite, eu sunt cea care spun: "Stai sa ne gandim, mai asteapta putin, nu e chiar asa...". Alta data, sar eu prin tavan si reuseste el sa ma linisteasca. Noi am avut intotdeauna birourile unul langa celalalt. Cand e el plecat, mi-e urat, dar ma descurc. Cand sunt eu plecata, Stefan e trist. Avem nevoie unul de celalalt ca sa ne confirmam parerile, sa ne cerem sfatul.

Intr-o asemenea relatie si-a facut loc si un al treilea personaj important pentru Leo Burnett, Bogdan Naumovici. El ce a adus in "familie"?

Desi Bogdan nu e nici ca mine, nici ca Stefan, ca echipa suntem extrem de uniti. Ne respectam si ne admiram reciproc. Si avem acelasi sistem de valori. Credem in aceleasi lucruri importante in viata si ne dorim aceleasi lucruri pentru companie. Daca toate astea se intampla, relatia functioneaza.

O conducere bi sau tricefala poate crea niste tensiuni. Ceilalti pot sa nu inteleaga ce rol v-ati asumat fiecare. Nu aveti probleme cu autoritatea?

Toate deciziile importante le-am luat intotdeauna impreuna, dar e adevarat ca sunt departamente de care se ocupa mai mult Stefan si altele de care ma ocup mai mult eu. Atunci cand simt ca ceva nu functioneaza bine la el, stam de vorba si ii spun ce cred. Nu ma duc eu la oameni sa reglez problema.

Deci respectati jocul de roluri. Daca revenim la Bogdan Naumovici, vreau sa evoc "Revolutia din Octombrie" 2001. Atunci, la initiativa lui, ati anuntat o noua era in creativitatea de la Leo Burnett: saltul fara plasa. Leo Burnett de astazi ar fi fost la fel fara Bogdan Naumovici sau invers?

Cred ca a fost o oportunitate pentru toti. Este important sa ai o viziune atat de indrazneata ca cea a lui Bogdan, dar la fel de important este sa ai o organizatie, un management in stare sa creeze toate structurile organizationale necesare pentru a ajunge la acea viziune. Cred ca una fara cealalta nu ar fi functionat. Nu stiu ce ar fi facut Bogdan in alta agentie. El de obicei cand isi pune ceva in cap duce la bun sfarsit, dar aici a avut si toate conditiile ca lucrul acesta sa se intample si sa se intample repede.

Le-ati asociat fiecaruia cate unui rol: Bogdan este liderul, cel responsabil cu visurile, iar Stefan este managerul, cel care face visul posibil. Cum justificati aceasta distributie de roluri?

N-a fost greu, se vede cu ochiul liber, e o constatare de bun simt. Cred ca Bogdan este lider de cand a reusit sa gaseasca metodele prin care sa-si manifeste interesul si sa-si exprime dorintele. Asa este el, are in sange atributele de lider. A doua sau a treia zi de la venirea lui in Leo, a spus ca va deveni director de creatie in urmatoarele sase luni. In realitate, a fost vorba de un an, dar important este ca a stiut catre ce are de mers. El mai zice un lucru: "Norocul vine la oamenii pregatiti". Are dreptate, cu "noroace" ne intalnim cu totii, dar nu le vedem sau nu stim ce trebuie sa facem cu ele. El a avut un vis, a reusit sa-l insufle si celorlalti si sa-i convinga ca poate deveni realitate.

Ati intrat imediat in visul lui?

Am avut discutii timp de cateva luni, dar nu daca este bun sau nu. Visul l-am cumparat imediat. N-a fost vorba de nici o investitie, ci doar de o reasezare a mintii fiecaruia. N-am adus nici un om din afara, n-am facut mai multe traininguri decat inainte, n-am cumparat nimic. Discutiile au fost despre cum sa facem sa ajungem acolo.