Oameni care ne inspiră

Interviu cu Andrei Plesu - partea a II-a: Nu cunosc nimic mai exasperant decat harnicia unui prost

Daniela Oancea › Mar, 2010-04-20 09:34

In partea a doua a interviului, Andrei Plesu vorbeste despre cum au evoluat viciile si virtutile omului modern. Aflam mai intai ca nu e recomandabil sa incepem o dezbatere interioara cu intrebări de tipul: „eu ce am de caştigat?”, „ce avantaje si ce dezavantaje mi-ar aduce sa fiu virtuos?”. Optiunea pentru un anumit fel de a fi, pentru o “angajare existentiala”, spune Andrei Plesu, “nu se negociaza dupa criteriul lucrativitatii”.

Andrei Pleșu

Citeste editoriale de Andrei PLESU in Dilema veche:

Ce este un forum?

“Placeri vinovate”

Etica gazetareasca

Revista Cariere: Se pare ca angajatii Microsoft din SUA au o zicala: „Tine minte ca daca aici esti unu` la un milion, in China mai sunt alti 1.300 (de oameni) exact ca tine!” Care sunt atributele cu care se pot diferentia, totusi, romanii in satul global?

Andrei Plesu: Daca ma intrebati ce ne poate impune pe piata internationala de-acum si de maine, nu pot raspunde decat cu o platitudine: ne vom impune numai prin calitatea noastra umana si prin performanta noastra profesionala. Nu trebuie decat sa fim foarte buni! Nu sa spunem ca suntem foarte buni. Asta nu convinge pe nimeni. Dar daca vom ilustra exigenta lucrului bine facut, zvonul inzestrarilor noastre va ajunge la urechile tuturor. Brancusi, Eugen Ionescu, Mircea Eliade, George Emil Palade si Cioran au contribuit la potentarea prestigiului national, tot atat cat au facut-o, in veacul trecut, pentru Spania, Eugenio d’Ors, Unamuno si Ortega y Gasset. Dar reusita lor n-a ramas in idiomatic si pitoresc, chiar daca fiecare din ei exprima, intr-o reteta proprie, o nota sau alta a „sufletului” national. Cioran a devenit un mare stilist al Frantei nu pentru ca s-a proclamat „mare roman”, ci pentru ca s-a dovedit un mare stilist. Abia intr-o a doua instanta a ajuns, prin gloria sa europeana, un „mare roman”, adica un roman care ne reprezinta la superlativ.

Am devenit cu totii oameni cu care „timpul nu mai are rabdare”. Care ar putea fi, in noile conditii, virtutile si viciile omului modern?

Nu cred ca „virtutile” ca atare evolueaza. Evolueaza contextele: fiecare epoca solicita in alt mod, cu alte nuante, cu alte accente, rigorile virtutii. Dar, in principiu, virtutile care se cereau grecului antic sunt aceleasi virtuti care ni se cer si noua. La fel, viciile. Lacomia are o distributie universala si lucreaza azi la fel cum lucra si acum cateva sute de ani. Sigur, atunci pofteai la mai multi cai decat iti trebuia, acum poftesti la mai multe masini. Atunci voiai teritorii, acum vrei bani. Dar fondul pacatos al lacomiei e mereu acelasi. Exista o lista, traditionala, a virtutilor si a viciilor, valabila dincolo de circumstante, chiar daca trece, de la o perioada la alta, prin adaptari specifice.

Decalogul, virtutile zise „cardinale”, cele „teologale”, sau, de partea cealalta, pacatele capitale, cele „strigatoare la cer”, sau „cele opt ganduri ale rautatii”, cum le spunea Evagrie Ponticul in secolul al IV-lea d. Hr. sunt constant actuale. „Razboiul” e acelasi, chiar daca s-au schimbat teatrul de lupta si armamentul. Usor n-a fost niciodata sa fii virtuos. Admit, totusi, ca, in anumite privinte, e mai greu sa-ti respecti moralitatea astazi, decat altadata. E mai la indemana sa fii cumpatat cand ai dinainte o bucata de branza si cinci masline, decat cand traversezi un mall. De aceea, in unele texte vechi, se spune ca traitorilor in vremuri grele sau pline de ispite li se iarta mai mult decat celor din vremuri asezate. Ca sa va raspund la intrebare, as spune, deci, ca „omul modern” trebuie sa aiba in vedere virtutile cunoscute dintotdeauna, nadajduind ca respectarea lor va fi mai bine rasplatita ca inainte. A spune adevarul, a fi tolerant, a tine la integritatea caracterului tau nu sunt insusiri mai putin necesare azi decat erau pe vremea bunicilor. A le avea este, indiferent de „spiritul vremii” o calitate mai mult decat respectabila.

Dati-mi insa voie sa adaug ceva: nu numai viciile desfigureaza, ci si unele virtuti, daca le practici fara discernamant. De pilda, harnicia e un lucru bun. Dar daca devine – ceea ce se intampla des in lumea de azi – febrilitate oarba, activitate neintrerupta, obsesie a eficientei, harnicia devine un viciu. Neinsotita de ragazuri inteligente, de reflexivitate, de umor, harnicia ajunge o pacoste. Nu cunosc nimic mai exasperant decat harnicia cate unui prost.

Tinerilor de-acum le-as recomanda, legat de asta, o mai mare atentie la timpul lor liber, un mai mare respect pentru inactivitatea recuperatoare. Nu am niciodata incredere in oamenii mereu „ocupati”, in atletii muncii, ai telefonului mobil, ai „activismului” de firma, mereu in criza de timp. Ii percep ca pe niste spectre, ca pe niste rebuturi de umanitate. Utili, poate, dar numai cum sunt utile unele scule fara chip. Insi care nu mai au cand sa traiasca, cand sa iasa din morisca zilnica a unei rutine de sclav.

Toleranta ar trebui sa se numere printre virtutile absolut necesare in zilele noastre?

Toleranta e si ea o virtute de care se face mare caz. Nu trebuie sa ne comportam insa ca si cum intolerabilul n-ar exista. A nu te impotrivi cand cineva pretinde ca doi si cu doi fac cinci nu e toleranta: e ori indiferenta, ori moliciune mentala si sufleteasca. Nu poti fi tolerant cu eroarea vadita, cu proasta crestere, cu neobrazarea, cu furtisagul. Poti, eventual, sa ierti (cu preconditia greselii recunoscute si regretate). Dar o analiza a raportului dintre toleranta si iertare ne-ar duce prea departe...

Ne putem incapatana sa ne pastram probitatea fara a risca sa ne izolam?

Vreti sa sugerati ca anumite virtuti te pot izola, dat fiind ca ambianta nu le promoveaza si nu le recompenseaza. Mai intai, trebuie sa va spun ca e recomandabil sa nu incepi o dezbatere interioara despre practicarea unei anumite virtuti cu intrebari de tipul: „Eu ce am de castigat?”, „Ce avantaje si ce dezavantaje mi-ar aduce sa fiu virtuos?” Optiunea pentru un anumit fel de a fi, pentru o angajare existentiala nu se negociaza dupa criteriul lucrativitatii. Apoi, nu e bine sa te lasi deformat de un vanitos complex de superioritate: „Sunt prea bun pentru lumea din jur. Sunt singurul prob dintre toti colegii mei. O sa ma creada prost!” In realitate, poti fi sigur ca nu esti singurul „caracter” din ambianta ta. Mai sunt si altii. Cauta-i, solidarizeaza-te cu ei, risca! Nu scrie nicaieri ca, pentru exercitarea virtutii, trebuie sa te astepti la premii, bonificatii si statui.

10 comentarii 32043 vizualizări

Comentarii

2012-08-25 18:07

LUPSAN ELENA

”Acum e rândul meu...Cu o

”Acum e rândul meu...Cu o mască pe faţă aş putea să pretind că pot fi acea persoană puternică, invincibilă, căreia i se îndeplineşte tot doar ridicând un deget...sau să afişez acea răceală care să mă ţină departe de lume şi totuşi să nu-mi pese...să pun masca fericirii eterne şi să pretind că nu există ghinion sau neşansă...să-mi pun masca mândriei mai presus de orice lege a firii!
Cel mai adevărat este să spun: păcatele şi virtuţile sunt ale oamenilor.
Aşadar să-mi caut solidaritatea cu semenii este cel mai indicat, chiar dacă riscul este asigurat.Iar pentru aceasta, aduc în atenţie: Cele 7 virtuţi (Dragostea, Credinţa, Tăria sufletească, Speranţa, Inteligenţa, Cumpătarea, Dreptatea).(Pentru cei care nu ştiu…Cele 7 păcate vechi: mândria, zgârcenia, desfrânarea, pizma, lăcomia,mânia şi lenea. Cele 7 păcate noi: distrugerea mediului inconjurator, experimenţele ştiinţifice a căror natură morală este discutabilă, manipulări genetice care duc la alterarea ADN-ului, consumul sau traficul de droguri, injustiţia socială care duce la sărăcie, avortul şi pedofilia). Indiferent de asumare ştiu şi nici nu vreau o recunoaştere: premii, bonificaţii şi statui”.

2012-08-25 18:07

LUPSAN ELENA

Despre pacate si virtuti

”Acum e rândul meu...Cu o mască pe faţă aş putea să pretind că pot fi acea persoană puternică, invincibilă, căreia i se îndeplineşte tot doar ridicând un deget...sau să afişez acea răceală care să mă ţină departe de lume şi totuşi să nu-mi pese...să pun masca fericirii eterne şi să pretind că nu există ghinion sau neşansă...să-mi pun masca mândriei mai presus de orice lege a firii!
Cel mai adevărat este să spun: păcatele şi virtuţile sunt ale oamenilor.
Aşadar să-mi caut solidaritatea cu semenii este cel mai indicat, chiar dacă riscul este asigurat.Iar pentru aceasta, aduc în atenţie: Cele 7 virtuţi (Dragostea, Credinţa, Tăria sufletească, Speranţa, Inteligenţa, Cumpătarea, Dreptatea).(Pentru cei care nu ştiu…Cele 7 păcate vechi: mândria, zgârcenia, desfrânarea, pizma, lăcomia,mânia şi lenea. Cele 7 păcate noi: distrugerea mediului inconjurator, experimenţele ştiinţifice a căror natură morală este discutabilă, manipulări genetice care duc la alterarea ADN-ului, consumul sau traficul de droguri, injustiţia socială care duce la sărăcie, avortul şi pedofilia). Indiferent de asumare ştiu şi nici nu vreau o recunoaştere: premii, bonificaţii şi statui”.

2010-06-18 10:52

LAURENTIU

Sa nu mai sprintam catre un perete

Am un mare respect si o deplina consideratie pentru domnul Pleasu. Cred cu tarie ca filozofii ca si poetii sunt un lux necesar cetatii si ma bucur sa vad ca din cand in cand ne permitem sa reflectam si sa ne bucuram de lucrurile care ne inconjoara. Societatea noastra a fost lovita de criza cu o intarziere de un an fata de restul Europei dar acesta ar fi momentul cel mai bun sa nu mai alergam(fac referire la mediul privat si nu la zona budgetara) si sa reasezam un pic lucrurile. Incercand sa ducem la limita eficienta si productivitatea am uitat sa ne intrebam cine suntem si de ce suntem aici. Cred ca ar fi de dorit sa reapara acele sesiuni de discustii din 2000 incercand sa raspunda la o intrebare simpla "Suntem in 2010. Si totusi cine suntem?".Sper sa nu fie nevoie sa ne izbim de un perete si sa ne desfiguram pentru a ne intreba de ce alergam :-)
Va salut cu respect

2010-05-28 15:50

IULIAB

greaca si latina?

Il respect foarte mult pe domnul Plesu, dar nu cred ca greaca si latina sunt solutiile ideale de a invata auto-disciplina si logica. Mi s-ar parea mult mai util sa se introduca in scoli educatia financiara sau cursuri de comunicare. Cati dintre oameni iau credite fara sa stie ce este D.A.E. si nu stiu sa-si administreze banii? Cati parinti nu stiu sa comunice cu copiii lor, sefii cu angajatii, sotii cu sotiile si tot asa? Nu chinuind elevii cu greaca si latina ii putem pregati pentru viata adevarata, cea din afara turnului de fildes...

2010-06-18 11:06

LIVIUS

Din pacate, doamna sau

Din pacate, doamna sau domnisoara IuliaB nu a facut decat sa citeasca cuvintele si nu a patruns in profunzimea mesajului transmis de domnul Plesu. Dansul ne vorbeste de cladirea valorilor morale pe cu totul alte fundamente decat cele financiare, de management etc..... Este exasperant cat de tare se agata oamenii de aceste lucruri putin importante (DAE ?????) si uita ce este cu adevarat frumos si relevant in viata.
Domnule Plesu, chiar daca am citit cu intarziere acest interviu, doresc sa va spun ca ar fi nevoie de mult mai multi oameni ca dumneavoastra in aceasta tara.

2010-05-05 03:51

Domnule Plesu,va multumesc!

In primul si singurul rand posibil, va multumesc pentru ca intr-o lume atat de lipsita de modele, mi-ati confirmat ca n-am luat-o pe aratura, e greu de explicat asemenea cuvinte grele unor oameni care nu le mai pot intelege. Si asta izoleaza greii in societatea de azi intr-un muzeu mai degraba decat intr-o scoala. Din pacate trebuie, si voi dori sa subliniez asta, trebuie gasita o cale ca mesajul dumneavoastra sa poata fi decodificat si in paturile sociale in care "refugiatii" culegatori,pestii si pitipoancele surclaseaza modelele pentru a deveni retete.
Cu respect, va multumesc

2010-05-05 10:20

Nu-i foarte "greu"

Mie nu mi se par atat de "grele" chestiunile dezbatute aici impreuna cu Andrei Plesu. Pe mine interviul asta m-a facut sa topai pe strada de bucurie vreo saptamana si sa le zambesc tuturor trecatorilor.

2010-05-03 22:48

Pilde

Prea multe pilde in acest interviu. Ar trebui ca multi dintre noi sa analizeze ceea ce spune dl Plesu si sa intelegem ca viata noastra se derleaza intre atat de multe nimicuri si pierdem atat de mult timp pentru chestiuni de care nimeni niciodata nu-si va aduce aminte.

Intradevar managerii si C-level ar trebui sa citeasca acest interviu macar pentru ultima intrebare ... "Cat la suta din profit este alocat pentru cultura si cercetare?". Din pacate prea putine companii sunt dispuse sa sponsorizeze actul cultural, desi daca ar aloca 10% din bugetele de marketing ar fi o suma utila.

2010-05-08 11:14

iti cam da de gandit

Da, se pare ca pe un ton amical, unii dintre noi au primit o tema de reflectie asupra propriilor exagerari.

2010-04-29 14:06

D-le Plesu, d-voastra

D-le Plesu, d-voastra reprezentati un reper pentru multi tineri, inclusiv pentru mine. Poate e impovarator pentru d-voastra sa stiti asta, dar sper sa ramaneti in continuare in prim - plan pentru a ne putea impartasi cat mai mult din gandirea si experienta d-voastra.

Adăugati comentariu

CAPTCHA
Introduceti codul din imaginea alaturata

Ne dorim ca toate comentariile care au loc pe portalul Cariere sa fie inteligente si interesante. Pentru a ne asigura ca scrieti la obiect, toate mesajele vor fi citite de catre editorii nostri si ar putea fi editate ca sa intruneasca criteriile noastre de claritate, lungime, si relevanta.

Noi cerem sa se respecte urmatoarele.
1. Fara anunturi de vanzare de produse sau servicii. Haideti sa mentinem aceasta zona ad-free.
2. Fara atacuri la persoana. In aceste conversatii dezbatem si criticam idei, nu pe oamenii din spatele lor.
3. Fara postari multimedia. Sunteti liberi sa le mentionati dar nu incercati sa le postati aici.

Toate textele devin proprietatea Cariere in urma publicarii dar editorii nu se fac raspunzatori pentru opiniile pe care le vehiculeaza autorii lor.

 
 
 
 
 
n/a

Urmărește Revista CARIERE

Abonează-te la newsletter