Expozitie cu parfum de flori de primavara

Poza 1 din 7

Bogdan Mihai Radu

Poza 2 din 7

Poza 3 din 7

Poza 4 din 7

Poza 5 din 7

Poza 6 din 7

Poza 7 din 7

Cariere: Ce inseamna sa pregatesti o expozitie de pictura in Romania anului 2011?

Bogdan Mihai Radu: O expozitie de pictura este inainte de toate un eveniment ale carui detalii logistice trebuie atent pregatite. Identificarea unui spatiu expozitional adecvat obiectivelor pe care ti le propui, panotarea expozitiei, stabilirea curatorului si a invitatilor speciali care vor deschide vernisajul, maniera in care transmiti publicului evenimentul sunt elemente inerente succesului intr-o expozitie. Bineinteles ca toate aceste stradanii ar fi inutile daca nu reusesti sa pui pe sevalet lucrari care  sa seduca ochii privitorului. 

Care sunt beneficiile pe care le are un tanar artist roman din organizarea propriei expozitii?

Daca ma raportez la prima mea expozitie din 2002 de la Casa Franceza din Sibiu de care imi amintesc cu drag, pot sa spun ca pe atunci nu ma gandeam la beneficii, era mai degraba entuziasmul ineditului si inceputului de drum. Daca prin beneficiu vizati si latura spirituala, socotesc ca principalul beneficiu este satisfactia pe care o simti cand vezi ca esti capabil sa impartasesti emotia si vibratia artistica si celor care te inconjoara. Daca ma refer la beneficii in sens propriu si raspunzand totodata si clasicei intrebari Se poate trai in Romania din arta?, marturisesc ca in cazul meu raspunsul este pozitiv.  

Care este tema expozitiei tale? Care este povestea lucrarilor care vor fi expuse aici?

Mi-am propus sa surprind pe panza trairile mele, imbinand parfumul florilor de primavara - irisi, maci, anemone si frezii - cu atmosfera locurilor pe unde am peregrinat la un moment dat si cu realitatea imediata, una dintre lucrari fiind dedicata celor trei edificii pe care le zaresc zilnic din atelierul meu: Palatul Sutu, Hotelul Intercontinental si Teatrul National. O alta panza infatiseaza Ateneul, nu asa cum il stim toti, ci acompaniat de o piata de flori. Restul il veti descoperi pe viu, la vernisajul meu, Parfumul florilor, care va avea loc miercuri, 6 aprilie, la Cafeneaua Carada, situata in vecinatatea Bancii Nationale.

Cum percepi tu interesul publicului roman fata de pictura? Cum a evoluat acesta in ultimii ani? Exista un portret al publicului caruia i se adreseaza tablourile tale?

Cu toate ca, economic, traversam o perioada mai agitata, constat ca interesul  iubitorilor de arta ramane o constanta in peisajul autohton. Din proprie experienta, pot sa va spun ca as incadra clientii de arta in doua categorii: in primul rand sunt cei care se hotarasc sa cumpere sub impulsul emotiei, fara a avea nevoie de prea multe detalii legate de activitatea mea artistica, iar apoi sunt cei care privesc arta pur si simplu ca pe o investitie si care, inainte de a achizitiona o lucrare, sunt interesati de cartea mea de vizita, de criticii de arta care au scris despre mine sau de persoanele publice care au acasa tablouri de-ale mele. Acest din urma aspect este luat in calcul de acei clienti care se arata mai degraba interesati de numele artistului, facand abstractie de arta in sine. In mare parte cei interesati de tablourile mele sunt persoane din business si fashion, colectionari de arta, medici, avocati si, in general, toti cei carora sunt iubitori de frumos. Nu demult am avut si un student care si-a dorit foarte mult o lucrare semnata de mine si, vazand ca si-o doreste atat de mult, i-am facut o reducere substantiala pentru a si-o putea permite.

Cum se potriveste viata unui artist sincer intr-o lume dura, asa cum te descrii pe site-ul tau?

Descrierea de pe site-ul meu se refera la momentele mai putin faste prin care am fost nevoit sa trec in a doua parte a anului trecut, cand problemele de sanatate m-au rapit din fata sevaletului, dar cu ajutorul lui Dumnezeu si gratie celor care mi-au fost aproape, am regasit calea creatiei. 

Cum lucrezi? Care este parcursul unui tablou de-al tau, de la idee pana la ultima tusa?

Pentru mine noaptea este timpul propice al creatiei, iar de inspiratie pot spune cu mana pe inima ca nu duc lipsa. Ma inspir din tot ce ma inconjoara, fie ca este vorba de privelistea de la fereastra mea, de oamenii cu care interactionez sau de intamplarile cotidiene. Din anii copilariei imi petrec ore intregi in fata sevaletului,  simt permament dorinta irepresibila de a ma destinui panzei, iar culoarea o prefer formei.