Expati de ieri si de azi

Rodica Nicolae

Cum am ajuns sa va spun astfel de istorii? Citind cartea Ioanei Parvulescu, "In intimitatea secolului 19", mi s-a deschis apetitul pentru alte lecturi care, toate, m-au purtat spre o idee: expatii au jucat permanent un rol in devenirea noastra. Stiu, termenul este nedrept de modern pentru figurile emblematice ale secolului al XIX-lea pe care vreau sa le evoc, dar are meritul de a face cariera in businessul zilelor noastre.

Lui Carol I, intaiul nostru rege, neamt de origine, nu-i datoram doar castigarea independentei, ci si bazele economiei moderne si institutiile fundamentale ale democratiei. Mai presus de orice insa, ii datoram devotamentul, rigoarea si sentimentul durabilitatii cu care si-a dus mandatul pana la capat. Proiectele sale au fost un exemplu de viziune pe termen lung, capitol la care, din pacate, suntem tributari si astazi.

Tot ca la un mare constructor m-as referi si la francezul Carol Davila. Dupa ce-si obtine doctoratul in medicina la Paris, alege intre Persia si Valahia sa vina aici. Mandatul sau ar fi trebuit sa dureze trei ani. A ramas pentru toata viata, punand bazele sistemului medical romanesc: infiintarea Facultatii de Medicina, a invatamantului farmaceutic si veterinar. Ca sa nu mai amintesc de munca sa curenta in spitale, de vizitele prin sate si in case de tarani, de introducerea consultatiilor gratuite pentru oamenii saraci, in spitale, sau de impunerea vaccinarilor pentru o populatie needucata si speriata de orice mirosea a doctor.

Mai mentionez in goana pe horticultorul austriac Ulrich Hoffmann caruia trebuie sa-i fim recunoscatori pentru Gradina Botanica din Bucuresti, director al gradinilor publice si primul profesor de botanica la Scoala de medicina a lui Carol Davila, pe medicul ceh Iacob Felix, intemeietorul stiintei igienei in tara noastra, din 1879 membru al Academiei Romane, dar si pe arhitectul peisagist berlinez Wilhelm Meyer, cel care a proiectat Gradina Cismigiu in forma sa actuala. Enumerarea ar putea continua, dar ma opresc aici.

Ideea este ca si atunci, ca si acum, infuzia de cultura occidentala, fie ea si de business, isi are rolul ei in evolutia unei tari. Ce ne lipseste astazi este entuziasmul local, generozitatea si, de ce nu?, patriotismul romanilor de atunci care nu lasau faptele expatilor vremii sa ramana singulare, ci le inmulteau cu propriul efort.