Despre dependenta de emotii si lectiile pe care ni le dam singuri

Subiectul acestui articol mi-a venit in minte observand modul cel putin ciudat in care foarte multi oameni par sa fie vesnic prinsi in anumite cercuri vicioase in vietile lor – fie isi aleg la nesfarsit acelasi tip de job care nu le face placere, in acelasi tip de companie in care au jurat sa nu mai calce vreodata, fie se implica mereu in tot felul de relatii distructive, fie, intr-un fel sau altul, repeta, in mod inexplicabil, aceleasi greseli. In tot acest timp, aceiasi oameni se declara bantuiti de ghinion, vesnic nefericiti, vesnic nemultumiti de ceea ce soarta le ofera.

Cu totii cunoastem astfel de oameni. Poate ne-am surprins si pe noi insine prinsi intr-un moment sau altul in astfel de cercuri vicioase, intrebandu-ne cu surprindere: Cum am ajuns din nou in situatia asta? Chiar n-am invatat nimic data trecuta?

Daca scenariul de mai sus nu va este strain, poate ar fi interesant sa aflati ca el nu este deloc intamplator. Ultimele cercetari din neurostiinta – o stiinta tanara, aflata la granita dintre neurologie si psihologie – ne dezvaluie un adevar cel putin surprinzator despre emotiile noastre si modul in care ele ne influenteaza deciziile. Ceea ce au descoperit cercetatorii este faptul ca nu exista decizie care sa nu aiba un substrat emotional. Mai mult decat atat, atunci cand emotiile (pozitive sau negative) sunt extrem de puternice, ele au puterea de a ne perturba foarte mult capacitatea de gandire rationala.

Dar ce sunt emotiile? In esenta ele sunt semnale pe care creierul nostru ni le da si care au rolul de a ne pregati pentru a evita o amenintare sau a obtine o recompensa. In trecutul indepartat al speciei noastre, emotia a fost cea care ne-a permis sa supravietuim (aparandu-ne de amenintarile din mediul inconjurator), dar si sa perpetuam specia (construind familii, observand oportunitatile si asigurand prosperitatea generatiei urmatoare).

Astazi, utilizand informatiile in timp real oferite de ultimele tehnologii (RMN-ul este cel mai bun exemplu in acest sens), cercetatorii au patruns in misterele acestui mecanism ancestral al emotiei. Iar ceea ce au descoperit este cel putin surprinzator. 

De cate ori traim o emotie – bucurie, tristete, furie, frustrare, iubire, fericire, revolta in fata unei nedreptati, mandrie, veselie, frica – o anume parte a creierului nostru produce si lanseaza in circuitul sanguin un tip de substante (peptide). Fiecare emotie are propria “amprenta” chimica, care circula prin corp si ajunge in celulele noastre, trimitandu-le diferite semnale si pregatind astfel corpul pentru ceea ce urmeaza sa se intample – pozitiv sau negativ.

Spre exemplu,  frica, una dintre cele mai puternice emotii, declanseaza un val de substante (cortisol, adrenalina), care pregatesc corpul pentru mecanismul automat de aparare (fuga, lupta sau atac, in functie de amenintarea cu care ne confruntam). Datorita acestor substante muschii se contracta, ritmul cardiac creste, tensiunea arteriala asemenea. Corpul se pregateste de actiune in fata unei amenintari directe.

Ceea ce este uimitor este ca acest mecanism functioneaza la fel si atunci cand este vorba de amenintari fizice, dar si cand ne confruntam cu amenintari sociale. Cu alte cuvinte, pentru creierul nostru, un sef furios nu este cu nimic diferit de tigrul pe care omul preistoric il avea de infruntat in jungla. Acelasi tip de substante se produc in creier, iar corpul nostru raspunde in acelasi mod.