Dan Berteanu: „Trainingul, aşa cum îl ştiam, e în faliment“

Dan Berteanu

Nu pentru că nu am o părere, cu toţii avem una. Nici pentru că sunt un adept al credinţei că ”singurul lucru predictibil este impredictibilul” care, după ce Nassim Nicholas Taleb a publicat Black Swan, a devenit un fel de mantra a scrierilor din presa de business.

Am decis să nu-mi dau cu părerea despre viitorul industriei pentru că am realizat că nu foloseşte nimănui. Este doar un exerciţiu de imaginaţie semidoct, pe care îl practicam şi eu în trecut. V-aş fi spus platitudini şi truisme din care nu aţi fi învăţat nimic. Sau aş fi debitat elucubraţii pentru care, după ce aş fi realizat că ”am dat-o de gard”, aş fi găsit justificări logice. E ca în bancul cu doctorul ginecolog şi caietul de notiţe. Doctorul le spunea viitorilor părinţi ce sex va avea nou-născutul, doar pe baza experienţei şi fără a folosi ecograful! Numai că nota în caiet exact inversul afirmaţiei. Indiferent de situaţie, la final avea întotdeauna dreptate. Dacă ieşea fata, doctorul spunea : “V-am spus eu!”, iar părinţii plecau uimiţi de acurateţea previziunii doctorului şi se felicitau că l-au ales pe el. Dacă ieşea băiat, doctorul avea caietul ca dovadă că a prezis bine, iar părinţii plecau convinşi că au înţeles greşit şi îşi spuneau că, în fond, şi băieţeii pot să poarte body si ştrămpei roz.

Aş vrea însă să vă împărtăşesc ce ni se întamplă nouă de ceva vreme şi ce sperăm că ni se va  întâmpla în continuare. Suntem într-o piaţă de training aflată astăzi, în sfârşit, într-o fază de transformare.

Săptămâna trecută m-am întâlnit cu toţi colegii mei care conduc operaţiuni AchieveGlobal în Europa, Asia, Africa, Canada şi USA.. În majoritatea operaţiunilor, ca şi la noi, anul 2011 a adus o creştere a vânzărilor, ceea ce a reprezentat motiv de bucurie şi băutură. Pe lângă asta, colegii mei mi-au confirmat tendinţa de sofisticare şi schimbare a proiectelor în care suntem implicaţi şi pe care noi am simţit-o pe propria piele în operaţiunile din CEE pe care le coordonez.

Pentru o perioadă mare de timp, organizaţiile au neglijat faptul că oamenii nu mai vin în sala de curs cu o dorinţă de a învăţa lucruri noi şi a-şi schimba comportamentul după aceea. Astfel, un număr semnificativ de organizaţii au început să fie îngrijorate şi deranjate de faptul că oamenii ştiu dar nu fac. Pot dar nu vor. Pe cale de consecinţă în proiectele în care am fost implicaţi nu a mai fost vorba despre a echipa oamenii cu noi cunoştinţe şi abilităţi, ci mai degrabă a fost despre a le schimba atitudinea şi de a-i determina să le folosească pe cele pe care le-au învăţat. Sau a fost vorba despre a contribui la regândirea mecanismelor şi proceselor organizaţionale şi a modului în care acestea susţin învăţarea şi transferul acesteia în practica. Vă sună familiar?

Această schimbare a aşteptărilor pe care organizaţiile le au de la furnizorii de training şi consultanţă generează din punctul meu de vedere necesitatea unei schimbări de filozofie şi model de business. Trainerul carismatic care ţine sala în priză pentru două zile nu mai este un factor de diferenţiere. Este o aşteptare standard. Conţinutul de calitate, bazat pe bune practici, şi-a pierdut din importanţă pentru că internetul a modificat semnificativ paradigma proprietăţii intelectuale (sper că va continua s-o facă cu sau fără ACTA!). Ceea ce am observat că a crescut semnificativ ca importanţă în ochii clienţilor este: