Oameni care ne inspiră

Cornel Olendraru, director la Uzinele Dacia - Liderul care isi apreciaza oamenii mai mult decat meseria

Adriana Toma › Joi, 2014-10-02 13:36

Spune despre el ca este un „thinker”, un om caruia ii pasa si considera ca, in viata, intalnirile sunt fundamentale. Acele intalniri cu oameni despre care nu credeai ca exista, care iti dau incredere si te ajuta sa iei masura corecta a lumii. Crede in calibrarea valorii din Romania cu cea din afara, in onestitate, in oameni, in puterea exemplului, in lucrul bine facut si in Uzina Vehicule, una dintre uzinele situate pe platforma industriala Dacia de la Mioveni, al carei director executiv este din octombrie 2013. El este Cornel Olendraru si este unul dintre acei manageri care au o imagine clara despre ei si despre lume.

Are patru copii, o sotie „foarte, foarte rabdatoare” si, in materie de muzica si filme, este eclectic. Ii plac doar „bucati” din muzica anilor `70-`80, Pink Martini, Queen, Rolling Stones si chiar Lady Gaga, a carei voce l-a surprins. Inainte, se uita cu placere la filmele lui Federico Fellini, dar acum a trecut la filmele Disney pentru ca nu mai este el cel care dicteaza in casa! Dar marturiseste: „Sunt foarte pozitive!”.

Nu este „workaholic” pentru ca nu vrea sa transmita un model nedemn de urmat oamenilor pe care ii conduce. Comunica foarte putin pe e-mail pentru ca, in opinia lui, este un instrument foarte periculos, iar comunicarea fata in fata si prin telefon sunt cele mai utile. Iar pe e-mail nu transmite niciodata decizii sau lucruri importante, ci doar informatii.

Este convins ca intalnirile sunt fundamentale pentru ca, datorita oamenilor pe care i-a intalnit, a invatat ca nu se poate dezvolta in cariera decat daca da mai mult decat i se cere: „Daca asteptati sa vi se spuna ceea ce aveti de facut sau sa faceti ceea ce vi s-a cerut, nu, n-o sa aveti niciodata o sansa”. Nu poti sa spui imediat cu ce te imbogatesti din intalnirile pe care le ai cu diversi oameni, ci afli in timp. De exemplu, in vara s-a intalnit cu profesorul Florin Colceag, de la care a invatat cum poate sa aleaga oamenii foarte buni si ce le trebuie unor astfel de omeni. Desi nu l-a intalnit, o alta persoana care l-a influentat este Corneliu Coposu, de la care a invatat sa nu renunte si, foarte important, ce inseamna sa ai forta de a crede in anumite lucruri pana la capat.

„Eu sunt o persoana foarte intuitiva si o persoana intuitiva vede, oarecum, in fata, dar nu vede foarte clar. Cam stie directia in care sa se duca, cateodata reuseste sa-si articuleze corect o anumita viziune, ii ia timp pentru asta, dar are, intr-adevar, un instinct ca da, pe acolo trebuie cautat. Si atunci, intalnirile astea... Poate e ceva pe care il caut daca am ajuns sa cunosc un om. Suna un pic mai filosofic. Mi s-a intamplat foarte des sa intalnesc pe cineva care sa-mi raspunda la o problema care a aparut dupa aia”, spune Cornel Olendraru.

A invatat ce este increderea in copilarie

A trait, pana la varsta de 5 ani, in satul Dumbrava, apropiat de Humulesti si, asemeni lui Nica, eroul „Amintirilor din copilarie”, isi aminteste si el de Ozana cea frumoasa. In acea perioada, a invatat ce este increderea, pe care Cornel Olendraru o considera „elementul fundamental in ceea ce faci, mai ales cand vine vorba de cariera”. A copilarit alaturi de bunici, despre care povesteste ca erau „dintr-o generatie din alta lume”. Pentru ca bunicul era dascal la biserica din sat, in fiecare duminica se trezea de dimineata si se ducea la slujba. Iar ideea de slujba si de trezit la ora 5 in fiecare duminica si-au pus amprenta asupra lui.

Conteaza si modul in care esti crescut. Atunci se construieste partea de incredere, pana in 3-4 ani, dupa care vin alte lucruri, capacitatile de gandire si asa mai departe. E un amestesc, te construiesti ca personalitate. Dar detectezi asta mai tarziu si iti dai seama ca sunt tot felul de amintiri luminoase. In mod sigur, daca nu este niciun fel de experienta traumatizanta, orice copilarie este buna. Eu sunt un program construit intr-un anumit fel. Am fost construit in copilarie si e ca si cand ar trebui sa-mi caut soft-ul meu”, crede cu tarie directorul executiv al Uzinei de Vehicule Dacia.

De satul copilariei il mai leaga o amintire foarte importanta, din care Cornel Olendraru crede ca a invatat ce presupun performanta si competitivitatea: „Exista o herghelie foarte veche, herghelia de la Timis. Si oamenii de acolo au crescut cai de rasa de foarte mult timp. Era ceea ce se chema depozit de armasari, atent selectionati, si se faceau foarte multe concursuri, echitatie si asa mai departe. Ideea asta de performanta am primit-o un pic si de-aici. Acolo nu erau orice cai, ci erau cei mai buni cai. Bunica-miu spunea asa: daca iti iei cal, sa nu-ti iei bici. Foarte important. Si lectia asta am aplicat-o inclusiv in a-mi alege oamenii, in sensul ca trebuie sa iti alegi acei oameni pe care sa nu ai nevoie sa-i impingi de la spate”.

Cornel Olendraru a mai povestit ca un alt amanunt esential pentru cine este el astazi este peisajul din fata casei parintilor, din Piatra Neamt. Era Fabrica de Celuloza si Hartie, uzina care astazi nu mai exista. „Dar era o uzina. Undeva, in mintea mea, s-a creat ideea de uzina si de a controla un ansamblu din asta”, explica directorul executiv al Uzinei de Vehicule Dacia.

S-a format in Franta

Inainte sa i se propuna functia de director de Fabricatie al Uzinei Mecanica si Sasiuri Dacia, in 2010, a lucrat la Honeywell, incepand cu anul 1999. La Honeywell, intre 2001 si 2003, a coordonat capacitatea de productie de performanta a uzinelor din Europa, si in 2003 a revenit in Romania ca sef de departament de productie, si apoi a ajuns director al uzinei de turbo-compresoare Honeywell Garrett Bucuresti.

A terminat Facultatea de Aeronave in 1994 si ultimul an l-a facut la Ecole Polytechnique, in Franta. A urmat, apoi, un program de master si, in 1999, a facut si doctoratul, in mecanica. A avut ocazia sa se intoarca mai devreme in Romania, dar nu a facut-o pentru ca a simtit ca mai avea de invatat: „Ce credeam eu atunci ca imi lipseste, mi-am dat seama in timp: era calibrarea cu ceilalti. Adica sa lucrez cu francezi, sa lucrez cu italieni, sa lucrez cu englezi. Sa te masori cu ei. Sa iei masura corecta a lucrurilor. Sa lucrezi la ei acasa. Asta este o sansa foarte mare. De fiecare data le-am spus tinerilor ‚Iesiti, lucrati. Daca aveti posibilitatea, iesiti in afara. Capatati o incredere foarte, foarte mare’”.

Crede ca experienta de a-si masura puterile cu elitele din afara l-a ajutat sa-si dea seama cat de bun este in ceea ce facea. Si, cand a trebuit sa hotarasca ce alege intre o cariere academica si o cariera in industrie, a ales-o pe a doua. Nu-i pare rau pentru ca, marturiseste Cornel Olendraru, a avut ocazia sa faca ceva si pentru Romania.

2 comentarii 15355 vizualizări

Comentarii

2015-02-09 12:41

ADIT

Felicitari

Domnule Olendraru,

Felicitari pentru acest material si pentru cariera Dvs de success

In ceea ce priveste motivarea oamenilor, sunt de acord ca nu se poate discuta cu 8000 de oameni, dar eu cred ca ar trebui sa coborati mai jos stafeta de discutii(si anume la nivel de operatori si sefi de echipa) deoarece se practica , dupa cum bine a-ti numit-o, metoda „Push” care va avea un efect negativ pe termen mediu si lung asupra calitati

2014-10-07 07:31

BOGDANC.

Intrebare pentru dl Olendaru

Am o mare curiozitate: ce ocupatie a avut (are) tatal dlui Olendaru?

Adăugati comentariu

CAPTCHA
Introduceti codul din imaginea alaturata

Ne dorim ca toate comentariile care au loc pe portalul Cariere sa fie inteligente si interesante. Pentru a ne asigura ca scrieti la obiect, toate mesajele vor fi citite de catre editorii nostri si ar putea fi editate ca sa intruneasca criteriile noastre de claritate, lungime, si relevanta.

Noi cerem sa se respecte urmatoarele.
1. Fara anunturi de vanzare de produse sau servicii. Haideti sa mentinem aceasta zona ad-free.
2. Fara atacuri la persoana. In aceste conversatii dezbatem si criticam idei, nu pe oamenii din spatele lor.
3. Fara postari multimedia. Sunteti liberi sa le mentionati dar nu incercati sa le postati aici.

Toate textele devin proprietatea Cariere in urma publicarii dar editorii nu se fac raspunzatori pentru opiniile pe care le vehiculeaza autorii lor.

 
 
 
 
 
n/a

Urmărește Revista CARIERE

Abonează-te la newsletter