Contributia la criza a culturii de organizatie

Definita ca un set de atitudini, valori, scopuri si practici ce caracterizeaza o organizatie, aceasta da tonul, arata ce anume este autentic, iar liderii sunt cei care fixeaza nivelul de autenticitate al organizatiei lor.
Cultura este ca apa dintr-un acvariu: in general incolora, ea asigura viata locuitorilor lui si o influenteaza profund. Dar un acvariu care a fost napadit de alge trebuie curatat si trebuie sa i se refaca echilibrul. Cu atat mai mult atunci cand, de undeva din exterior, micromediul a fost dintr-odata supus unor intemperii dezarmante.

Daca ne uitam la ceea ce defineste calitatile celui mai bun loc de munca, in reteta avem: echitate, camaraderie, respect, mandrie si, cel mai important, incredere. Liderii locului de munca fixeaza tonul culturii. Daca ne uitam in mediul de afaceri, in majoritatea companiilor, cultura a descurajat oamenii sa-i ia la intrebari pe liderii lor puternici si de succes sau sa le sugereze cai de actiune.
Cate dintre companiile care au trebuit sa faca fata efectelor crizei in anul ce tocmai a trecut au intrebat angajatii ce solutii vad pentru a iesi din starea de degringolada sau de pierdere a pietelor si clientilor, pentru restructurarea portofoliului sau a metodelor de lucru cu clientii, de stabilire a cailor de actiune?
In mod cert, aceste companii NU au avut un set de valori comune care ii aduc pe oameni in acelasi loc de munca, si sigur nu au avut un climat de incredere menit sa aduca in discutie, cu deschidere, problemele cu care se confrunta compania. Increderea mobilizeaza si elibereaza potentialul oamenilor. Da drumul creativitatii, inovatiei, antreprenoriatului. Acolo unde increderea si cultura bazata pe incredere exista.

Valorile morale centrale ale unei organizatii nu pot fi delegate. Ele trebuie sa fie propagate de sus in jos si aratate neobosit. Ceea ce se intampla rar si foarte rar. Iata de ce cred ca – prin absenta – cultura organizationala a contribuit, in mod direct la criza... si la propagarea acesteia.