Avem o Romanie. Fiecare alta
Cosmin Alexandru › Mar, 2007-10-16 00:05In vara asta, am trait trei intamplari care mi s-au legat in cap intr-un mod inedit. Am sa incep cu cea mai recenta. Din 1990, am calatorit frecvent in strainatate, de cateva ori in fiecare an. In prima parte a anilor '90, cand eram intrebat de unde sunt si spuneam Romania, raspunsul meu era urmat cel mai adesea de replica interlocutorului: "Aaa, Ceaucescu!". In a doua jumatate a anilor '90, replica cea mai frecventa era "Aaa, Hagi, Nadia Comaneci!". La inceputul anilor 2000 replicile incepusera deja sa fie confuze, amestecate. In SUA, am avut parte atunci si de "Aaa, Muresan, Dracula!".
Cosmin Alexandru
Anul acesta, am fost in vacanta in Grecia, intr-un minunat periplu in Peloponez, inainte de incendii, si pentru prima data in ultimii 17 ani, raspunsul meu "Romania" nu a mai nascut nici o replica. N-am mai primit nici o urmare de la nici una dintre persoanele cu care am intrat in vorba. Mimica celor mai multe imi inspira o nedumerire pasiva sub forma de trei puncte insiruite care puteau insemna orice sau nimic "Romania..."
Fiind prima data intr-o astfel de situatie, chestiunea mi-a dat de gandit si mintea
mi-a zburat la o intamplare petrecuta inainte, la sfarsitul lui iulie, in Bucuresti. Era ora 4.30 dimineata si ma intorceam cu masina din provincie. Inainte de o intersectie din care faceam la dreapta spre Splai, in spatele meu, foarte aproape, o dubita alba mi-a semnalizat brusc si foarte agresiv cu farurile sa ma dau la o parte, desi drumul la ora aceea era atat foarte lat, cat si foarte gol. Din cauza apropierii si a fazei lungi nu am putut sa-mi dau seama ce fel de masina era. Dupa cativa metri, am virat la dreapta si am intrat pe Splai. Masina a tasnit din spate, moment in care am realizat ca era o duba de ambulanta care nu avea insa pornit nici girofarul, nici sirena, nimic. M-a depasit in tromba si a inceput sa ma sicaneze blocandu-mi inaintarea, cand pe banda intai, cand pe a doua. Cum conduc in Bucuresti de 17 ani in fiecare zi, am deprins atat abilitatile, cat si tupeul specific. Il depasesc din scurt, iar la primul semafor ii tai calea, pun masina de-a curmezisul, ma dau jos si ma duc la idiot, sofer singur, fara doctor, fara pacient, fara urgenta. Zic: "Care e problema? De ce imi tai calea?" Zice: "C-asa vreau!". Zic, cu gandul ca omul vrea sa se dea in spectacol: "Vrei sa te vezi la stiri?". El pesemne ca intelege ca-l amenint, ca-l reclam si zice: "Ei si, ce-o sa-mi faca, o sa ma dea afara din Romania?". Nu mi se intampla des, dar de data asta mi s-a intamplat - am ramas mut, fara replica, in mijlocul drumului. Pur si simplu n-am putut sa integrez nici premisele, nici concluzia nervosului. Cum adica, el e convins ca in tara asta nu i se poate intampla nimic? Sau datul lui afara de aici ar fi fost pedeapsa suprema? E foarte posibil sa-mi fi pus intrebarile astea cu gura cascata. M-am intors, m-am urcat in masina si m-am simtit foarte singur in Romania asta, din care pe el n-o sa-l dea nimeni niciodata afara.
Si m-am dus cu gandul la o intamplare petrecuta cu vreo luna inainte de asta. Eram tot in masina, cu cei doi baieti ai mei in spate. Stateam la semafor pe Tunari, in spatele unui Mercedes bleumarin. La un moment dat, soferul din fata deschide geamul si arunca pe jos un pachet gol de tigari. Pornesc incet, ajung in dreptul lui, deschid geamul din dreapta si zic: "De ce arunci hartia pe jos?"
Nesimtitul da un pic capul in spate, mirat peste masura de prezenta si intrebarea mea. Zice: "Pai, unde s-o arunc?". Zic: "Pai, de ce n-o tii in masina si o arunci cand ajungi undeva, ca sa nu mai fie asa multa mizerie pe strazi, in tara asta". Omul isi revine fulgerator din uimire si din faptul ca fusese luat complet pe nepregatite, trage aer in piept, compune o grimasa amenintatoare si urla la mine: "Da', ce frate, asta-i tara? Asta-i un c...t da tara! Normal ca arunc!". Semaforul e deja verde, asa ca nu mai am timp sa continuu conversatia, desi cuvantul asta poate nu reflecta cel mai bine ce faceam noi acolo. Inchid geamul si ma bucur sa-l aud pe baiatul meu cel mare, din spate: "Tati, ce tampit!".
Am plecat destul de nedumerit, gandindu-ma cum se gandeste tampitul ca la el in Mercedes e o tara parfum, care nu poate suporta o bucata de hartie pentru un sfert de ora, asa ca e obligat sa o arunce imediat intr-un c...t de tara care poate suporta orice, oricat, ca el merge prin ea cu geamurile inchise si fumurii.
Si uite asa, intorcandu-ma la grecii cu care m-am intalnit in vacanta, m-am mirat mai putin ca ei nu mai stiu ce sa zica despre Romania, ca nici eu nu prea mai stiu. O fi mai bine sa ma dea cineva afara din ea sau sa ma dea inauntrul ei, intr-o tara mai mica cu nume strain? Sau mai am si alta varianta?
Psihologia pozitivă ca vector de well-being
Satisfacţia şi plăcerea – există oare o reţetă pentru a ajuta oamenii să se simtă bine tot timpul? Mulţi oameni de ştiinţă susţin cu tărie ideea că factorul motivant în...
Mai sunt site-urile de reduceri o oportunitate...
Anii 2010-2011 au reprezentat o perioadă de boom pentru afacerile cu site-uri de reduceri. Deşi la început companiile erau uşor reticente în a accepta să încheie un contract cu o firmă care...
Sectorul IT continuă să ofere cele mai...
Companiile din domeniile IT, bancar sau farma oferă în prezent cele mai bine plătite salarii către angajaţii lor, deși există diferențe foarte mari între o poziţie de nivel mediu şi o...
Imigranţii care muncesc în Marea Britanie,...
Sute de imigranţi care lucrează în Marea Britanie, între care şi români, trăiesc într-un climat de teamă şi sărăcie, fiind victimele unor condiţii inumane şi îndatoraţi angajatorilor,...
Un model pentru comportamente „hrănitoare”
În cartea sa Inteligența Socială, Karl Albrecht prezintă un model pe care vreau să vi-l împărtăşesc astăzi. Am ales să continui acest subiect deoarece abilităţile sociale reprezintă...
Nu cumva smartphone-ul îți afectează...
© 2012 Harvard Business School Publishing Corp.
Aparatele şi dispozitivele mobile au exacerbat cultura de lucru de tip “mereu-conectat”, în care angajaţii lucrează oricând şi de oriunde....
Deşi copiii din ziua de azi ştiu deja această „poveste“ încă din clasa a şaptea, de la...
Radu Furnică, preşedintele firmei Leadership Development Solution, a discutat în...
Peste 2.500 de persoane au participat ieri la evenimentul "The Ultimate Success Summit", unde...




